Cometa Siding Spring se îndreaptă spre Marte, un posibil pericol pentru sondele spațiale

Pe 19 octombrie 2014, Siding Spring se va apropia de Marte la o distanță de aproximativ 140.000 de kilometri, iar coama acesteia, activă având în vedere distanța față de Soare, ar putea mătura planeta cu o viteză de peste 50 de kilometri pe secundă.

Imaginile observate cu ajutorul telescopului spațial Hubble îi vor ajuta pe cercetători să afle mai multe informații despre axa de rotație a nucleului cometei Siding Spring și viteza cu care aceasta aruncă jeturile de praf.

„Este vorba de o informație capitală de care avem nevoie pentru a determina la ce nivel jeturile de praf ale cometei vor afecta Marte și împrejurimile sale”, a spus Jian-Yang Li, de la Planetary Science Institute din Tucson (SUA).

Siding Spring se va apropia cel mai mult de Terra pe 25 octombrie, când se va afla la o distanță de 209 milioane de kilometri – prea departe pentru a fi observată cu ochiul liber.

Cercetătorii nu știu încă în ce măsură Siding Spring va reprezenta un pericol pentru sondele spațiale care orbitează Marte – Mars Reconnaissance Orbiter și Mars Odyssey. Însă vor afla mai multe informații în aprilie, când cometa se va apropia mai mult de Soare. Totuși, oficialii NASA spun că nu își fac griji pentru roboții de pe Marte, Opportunity și Curiosity, deoarece atmosfera planetei este suficient de densă pentru a împiedica praful ejectat de cometă să ajungă la suprafața ei.

Siding Spring – cunoscută sub denumirea științifică C/2013 A1 – a fost descoperită în ianuarie 2013 de un vânător de comete celebru, Robert McNaught, cu ajutorul observatorului Siding Spring din Australia.

Specialiștii cred că Siding Spring este la prima incursiune spre centrul Sistemului Solar, fiind venită din Norul lui Oort – un câmp de comete, rămășițe din ceea ce a rămas din crearea planetelor. Cercetătorii sunt de părere că această cometă va reface acest parcurs abia peste aproximativ un milion de ani.

Cometele sunt corpuri cerești compuse din gheață și praf. Acești „călători” solitari prin spațiu s-au format în timpul nașterii Sistemului Solar și se învârt în jurul Soarelui cu frecvențe foarte diferite, care variază de la câțiva ani până la câteva milioane de ani. Atunci când se apropie de Soare, gheața se evaporă și un înveliș de mari dimensiuni, în forma unei coame, se formează în jurul nucleului strălucitor. Cometa continuă cu o dâră de gaze și praf care se poate întinde pe câteva milioane de kilometri, reflectând lumina Soarelui. Acest fenomen poate fi observat și pe Pământ și poartă numele de „coadă”.

Majoritatea cometelor nu sunt vizibile cu ochiul liber. Cea mai cunoscută este cometa Halley, singura care vizitează Sistemul Solar destul de des și are o strălucire suficient de mare pentru a fi văzută de majoritatea oamenilor cel puțin o dată pe durata vieților lor. Cometa Halley revine în Sistemul Solar la fiecare aproximativ 75 de ani și ne-a vizitat ultima dată în 1986.