Zimbrăria Neagra, cea mai mare din țară, ar putea fi extinsă pentru că animalele nu mai au loc

Rezervația de la Bucșani este locul în care, în urmă cu peste 30 de ani, au fost aduși câțiva zimbri, din Polonia și din Argeș și Hațeg, unde zimbrul a fost reintrodus în țară din 1958, după ce timp de un secol și jumătate nu s-a mai regăsit în fauna din România.

Acum, la Bucșani, pot fi admirate 49 de exemplare, între care și cinci viței, născuți anul trecut. La vremea prânzului, zimbrii pot fi văzuți cum se adună la gard, unde urmează să-și primească mâncarea, un amestec de boabe, în principal de porumb, măcinate, din care se obține „uruiala”. Ei mănâncă și din pădure, unde pădurarii le-au plantat și corcoduși, dar au nevoie și de aceste mese, două pe zi, asigurate de personalul rezervației.

Un singur angajat intră în țarc, cu o căruță, trasă de un cal, și turma se ia după acesta, până se oprește și le împarte animalelor hrana.

Pentru a urmări spectacolul, bucureșteanul are de parcurs cu mașina, din oraș până la rezervație, aproximativ 80 de kilometri, în circa două ore, ultima bucată fiind de drum forestier. Taxa de intrare e infimă – 4 lei pentru un adult și 2 lei pentru un copil, iar timpul de vizitare e cât dorește fiecare.

Anul trecut au fost aici abia peste 200 de vizitatori, majoritatea fiind asigurată de autocarele cu elevi, din Dâmbovița, Argeș și Prahova, în special în timpul săptămânii „Școala Altfel”.

În viitor, administratorul rezervației, Romsilva, ar vrea să dezvolte aici un punct turistic, ce ar putea include construirea unui pod deasupra țarcului pentru ca vizitatorii să poată observa animalele în orice moment al zilei.

Însă în primul rând zimbrii au nevoie de condiții mai bune, pentru că spațiul pe care îl au la dispoziție cele 49 de animale, de 166 de hectare, este suficient pentru maxim 30 de exemplare.

Potrivit directorului Romsilva, Adam Crăciunescu, există posibilitatea extinderii rezervației de la Bucșani și se dorește acest lucru, alături de introducerea acesteia în circuitul turistic, însă deocamdată se intenționează derularea unui studiu privind managementul populației de zimbri de aici.

Pentru că, în plus, rezervația numără 25 de masculi și 24 de femele, în timp ce raportul optim este de un mascul la cinci femele. Pentru optimizarea raportului între sexe, se impun transferurile către alte rezervații și către grădini zoologice.

Anul trecut au fost transferați doi zimbri la Grădina Zoologică Reșița, iar între 2001 și 2012 au fost transferați nouă zimbri la rezervațiile Hațeg și Târgu Neamț și alți doi la Grădina Zoologică Târgoviște.

„Dacă la început, când s-a creat rezervația, scopul a fost acela de a aclimatiza și a gospodări specia de zimbru în zona asta de câmpie, fiindcă arealul său de dezvoltare în mod natural e la munte, acum scopul nostru e acela de a înmulți”, a arătat Daniel Oprea, șeful de district silvic, care lucrează la zimbrărie de peste 10 ani.

A rezultat însă acest surplus de zimbri pentru spațiul respectiv, precum și un număr prea mare de masculi. Potrivit lui Oprea, prin extinderea țarcului problema ar fi rezolvată pe o perioadă limitată de timp, pentru că numărul animalelor va crește în continuare și, odată cu el, și costurile. Ar trebui în schimb continuate transferurile în special către grădini zoologice, pentru că „e bine să vadă toți din țară că avem zimbri”, iar pentru condiții mai bune de viață pentru animale ar trebui înființate noi rezervații, așa cum s-a întâmplat în urmă cu câțiva ani la Vama Buzăului, în Brașov, și așa cum vor să facă în prezent și unele ONG-uri.

Pentru lăsarea în libertate a animalelor, așa cum s-a procedat în Neamț, unde trăiesc și s-au și reprodus zimbri în libertate, ar fi nevoie să se asigure o suprafață foarte mare de pădure unde să nu intervină omul, ceea ce e mai greu de realizat, a mai arătat Oprea.

Conducerea Romsilva, dar și angajații Direcției Silvice Dâmbovița, au negat că ar fi permisă vânătoarea zimbrilor de la Bucșani, după ce în presă a fost prezentată acestă ipoteză. Crăciunescu a arătat că în România nu este permisă vânătoarea de zimbri, dar sunt țări precum Polonia și Belarus unde aceștia sunt crescuți în rezervații, iar când depășesc numărul optim pentru suprafața respectivă, sunt lăsați în liberate unde pot fi vânați.

Romsilva mai are rezervații de zimbri la Hațeg – Rezervația Slivuț, (12 exemplare), unde a fost adusă prima pereche pentru reintroducerea speciei în fauna românească, în 1958, din Polonia, și la Neamț, unde sunt crescute 33 de animale, în Rezervația „Dragoș-Vodă”, creată în 1968 cu un nucleu de trei exemplare aduse din Polonia, și în Parcul Național Vânători, creat în 2003.

Tot în Neamț mai sunt 11 exemplare eliberate în perioada 2012 – 2013, care sunt monitorizate și în rândul cărora a și avut loc prima fătare în libertate.

La Vama Buzăului, în județul Brașov, a fost înființată o rezervație în 2008, unde anul trecut erau peste 20 de zimbri. Aceasta este însă administrată de autoritățile locale.

Pentru cei 95 de zimbri pe care îi are în grijă, Romsilva cheltuiește anual 765.390 de lei, echivalentul a peste 170.000 de euro, costul pentru un animal fiind de 1.790 de euro pe an.

Rezervația Neagra de la Bucșani a cheltuit anul trecut 343.280 de lei, și a încasat aproape 58.000 de lei din vânzarea celor doi zimbri către Grădina Zoologică din Reșița și aproximativ 6.500 de lei din taxa de vizitare.

(Serviciul Foto al MEDIAFAX vă pune la dispoziție imagini)