Studiul, realizat pe șoareci, a fost coordonat de biochimistul Michael Ristow de la Institutul Federal de Tehnologie din Zurich și a fost publicat în revista Nature Communications.
Șoarecii din acest studiu au trăit în medie cu 10% mai mult.
Dacă același procent ar fi transpus asupra speranței de viață de la oameni, aceasta ar crește în medie cu opt ani.
Cercetătorii elvețieni au adăugat glucozamină în dieta zilnică obișnuită a șoarecilor bătrâni și au comparat apoi speranța de viață a acestora cu aceea a șoarecilor care nu au primit acest supliment.
Coordonatorul studiului consideră că glucozamina face organismul să creadă că primește o dietă săracă în carbohidrați și bogată în proteine. Această substanță creează o serie de aminoacizi pe care organismul îi confundă cu proteine.
Ca urmare, organismul începe să „ardă” mai multe proteine, greutatea corporală rămâne la valori scăzute, iar organismul este astfel protejat în fața unor afecțiuni grave, precum hipertensiune și diabet.
Suplimentele pe bază de glucozamină, disponibile în magazine, reprezintă deja un remediu popular contra artritei și înregistrează vânzări anuale estimate la 41,6 milioane de lire sterline în Marea Britanie.
Glucozamina ajută organismul să producă lichid sinovial, care lubrifiază încheieturile și ajută cartilagiile să se regenereze. Dacă aceste cartilagii nu se regenerează, oasele din încheieturi se freacă mai mult unele de altele, provocând artrită – o boală ce creează inflamații și dureri la nivelul încheieturilor.
Organismul produce pe cale naturală glucozamină, însă cantitatea sintetizată începe să scadă după vârsta de 45 de ani.
Glucozamina ar putea avea și un efect antiinflamator similar cu acela generat de aspirină, dar fără efectele adverse pe termen lung ale acesteia, precum hemoragiile stomacale.
Totodată, glucozamina stimulează un proces din organismul uman denumit autofagie, potrivit unui studiu publicat în 2013 în revista Arthritis and Rheumatism.
Autofagia este un proces în cadrul căruia celulele își consumă propriile deșeuri toxice. Dacă acest proces încetează, celulele mor. Potrivit oamenilor de știință, intensitatea procesului de autofagie scade odată cu înaintarea în vârstă. Ridurile, deficiențele auditive și cancerul ar reprezenta astfel un rezultat al încetinirii autofagiei și al acumulării de deșeuri toxice în interiorul celulelor.