Noi drepturi pentru consumatori, adoptate de Guvern la presiunea Comisiei Europene

Măsurile au fost aprobate de Guvern la presiunea Comisiei Europene (CE), care a adoptat o directivă în acest sens, dar prin proiect de lege, care va fi aplicat doar după ce este adoptat și de Parlament, nu prin ordonanță de urgență, deși Bruxelles-ul a atenționat oficial România că este în întârziere și pasibilă de plata unor penalități în cuantum de peste 1,78 milioane euro.

Mai mult, proiectul a fost prezentat în Guvern ca ordonanță de urgență, iar în nota de fundamentare se arată că este „imperios necesar” ca actul să fie promovat tot ca ordonanță de urgență, având în vedere riscul unei sancțiuni din partea CE.
La finalul ședinței de miercuri, Guvernul a transmis un comunicat în care arată că proiectul de ordonanță de urgență privind drepturile consumatorilor la încheierea contractelor a fost transformat în proiect de lege și va fi transmis către Parlament, transpunând în legislația națională prevederile Directivei 2011/83/UE și vizând orice contract încheiat între un profesionist și un consumator – persoană fizică – cu unele excepții.

În prezent, în România, relațiile dintre consumatori persoane fizice și operatorii economici sunt reglementate de OG 106/1999 privind contractele încheiate în afara spațiilor comerciale și de OG 130/2000 privind regimul juridic al contractelor la distanță. Ordonanța din 1999 stabilește că un consumator are la dispoziție un termen de 7 zile lucrătoare pentru a denunța unilateral un contract, iar ordonanța din 2000 stabilește un termen de 10 zile lucrătoare pentru exercitarea acestui drept de către consumator.

Comisia Europeană a decis însă să adopte o singură directivă cu norme standard privind aspectele comune ale contractelor la distanță și ale contractelor negociate în afara spațiilor comerciale, al cărei termen de intrare în vigoare este 13 iunie 2014.
Documentul care a fost prezentat Guvernului în ședința de miercuri pentru preluarea acestei directive europene, obținut de MEDIAFAX, arată că, având în vedere atât termenul de intrare în vigoare, cât și ținând cont de faptul că, în lipsa unei reglementări imediate a drepturilor consumatorilor la încheierea contractelor, aceștia nu ar putea beneficia de drepturile prevăzute de actul normativ european și s­-ar crea o denaturare a concurenței, fiind prejudiciați de informațiile ce trebuie oferite consumatorilor în stadiul precontractual și informațiile contractuale pe care comercianții trebuie să le furnizeze consumatorilor, inclusiv legat de dreptul de retragere al consumatorului, este imperios necesar ca actul normativ care transpune prevederile directivei să fie adoptat sub forma unei ordonanțe de urgență.

„Trebuie subliniat faptul că refuzul sau omisiunea statului membru de a prelua în dreptul intern prevederile directivelor comunitare și de a asigura implementarea acestora atrage răspunderea pentru neîndeplinirea obligațiilor ce decurg din tratate, care este atât de natură patrimoniaiă, cât și de natură politică, consecințele pe care le atrage o încălcare a obligațiilor statale, constatată prin hotărâre a Curții Europene de Justiție, putând fi extrem de grave”, se arată în document.

Aceeași sursă relevă că termenul pentru transpunerea acestei directive a expirat la 13 decembrie 2013 și, pentru că nu i-au fost comunicate din partea autorităților române măsurile naționale pentru transpunerea directivei, la 27 ianuarie 2014 Comisia Europeană a declanșat împotriva României o acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor, transmițând o scrisoare de punere în întârziere. Termenul de răspuns la scrisoarea fost până la 27 martie.
În document, Guvernul este avertizat că faza contencioasă debutează cu sesizarea Curții Europene de Justiție (CJUE) de către Comisie, care poate condamna statul vizat dacă constată neîndeplinirea obligațiilor. În acest caz, CJUE poate aplica statului vizat sancțiuni pecuniare în sumă forfetară și/sau penalități pe zile de întârziere în limita valorii indicate de Comisia Europeană.

„Potrivit comunicării Comisiei privind actualizarea datelor utilizate pentru calcularea sumei forfetare și a penalităților cu titlu cominatoriu pe care Comisia urmează să le propună Curții de Justiție în cadrul procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, suma forfetară minimă fixă care ar putea fi propusă de Comisie pentru România este în valoare de 1.787.000 euro. Penalitățile pe zile de întârziere constau în obligarea la plata unei sume de bani pentru fiecare zi/lună/an de întârziere. Acestea sunt de natură să determine un stat membru să pună capăt cât mai repede încălcării constatate și care persistă.

Potrivit Comisiei, penalitățile cu titlu cominatoriu se calculează pornind de la o sumă de bază care în prezent este stabilită la 650 de euro pe zi de întârziere. Această sumă de bază este înmulțită cu un coeficient de gravitate, cu un coeficient de durată și cu factorul «n» stabilit pentru Romania, de 3,32. Având în vedere aspectele de mai sus, este necesar ca proiectul de act normativ să fie promovat ca ordonanță de urgență”, se arată în document.

La finalul ședinței, Guvernul a anunțat că proiectul de ordonanță de urgență a fost transformat în proiect de lege și va fi transmis către Parlament, care se va reuni abia după alegerile europarlamentare din 25 mai. Aceasta presupune că modificările nu vor fi aplicate imediat, ci doar după ce sunt avizate de Parlament și promulgate de către președinte.
Modificările, în forma documentului obținut de MEDIAFAX, prevăd introducerea unui termen unic de 14 zile de retragere din contractele încheiate la distanță și cele negociate în afara spațiilor comerciale, interzicerea comercianților de a percepe de la consumatori comisioane care depășesc costul suportat de comercianți pentru utilizarea unui anumit mijloc de plată, introducerea unui formular tipizat de retragere care să poată fi utilizat de consumatori pentru a simplifica procesul de retragere, scutirea consumatorului de obligația de plată în legătură cu bunuri sau servicii nesolicitate.

Vor fi armonizate și normele referitoare la momentul în care ar trebui să fie efectuată livrarea în sensul că, dacă părțile nu cad de acord asupra unei anumite date de livrare, comerciantul ar trebui să livreze bunurile cât se poate de repede, dar în orice caz nu mai târziu de 30 zile de la data încheierii contractului. În cazul în care comerciantul nu livrează bunurile/prestează serviciile în acest termen, în anumite circumstanțe, este acordat comerciantului un termen suplimentar „rezonabil”.
În ceea ce privește momentul de transfer al riscurilor, se va considera că un consumator a dobândit posesia fizică a bunurilor în momentul în care le-a primit.

Vor fi introduse și definiții pentru „contracte de vânzare”, respectiv pentru „contracte de prestări servicii”, astfel încât să fie reglementate toate tipurile de contracte, precum și drepturile și obligațiile aferente în funcție de tipul contractului. În sensul proiectului, contractul de vânzare va acoperi vânzarea de produse, dar va putea acoperi și prestarea de servicii.
Diferența dintre un contract de vânzare care se referă atât la vânzarea de produse, cât și la prestarea de servicii și un contract de prestare de servicii se va face luând în considerare obiectul principal al contractului. Astfel, dacă obiectul unui contract este acela de a transfera proprietatea asupra unor produse către consumator, atunci contractul va fi unul de vânzare, chiar dacă acesta are ca obiect atât produse, cât și servicii. De exemplu, vor fi considerate contracte de vânzare contractele pentru achiziția a unor produse specifice, dar care se referă, de asemenea, la prestarea unor servicii din partea comerciantului, cum ar fi servicii de instalare, întreținere, reparații.

De asemenea, vor fi considerate contracte de vânzare acele contracte în care aspectele privind produsele și serviciile au o importantă egală pentru consumator, cum ar fi abonamentul de telefonie mobilă oferit împreună cu un telefon mobil.
În ceea ce privește denunțarea unilaterală a contractului, va fi utilizată sintagma „drept de retragere”, considerându-se că dreptul de a se retrage, ca și beneficiu suplimentar acordat consumatorului, nu are aceeași semnificație juridică cu dreptul de a denunța unilateral contractul, deoarece operează asupra unor etape diferite ale actului juridic: primul – asupra încheierii actului juridic, iar al doilea – asupra efectelor acestuia, fiind o modalitate de încetare specifică doar contractelor de locațiune cu durată nedeterminată. Astfel, se va considera că dreptul consumatorului de a retracta/a se retrage se traduce juridic în posibilitatea consumatorului de a reveni (retroactiv) asupra consimțământului dat la perfectarea contractului.
În locul noțiunii de „comerciant” va fi utilizată cea de „profesionist” având în vedere modificările aduse de prevederile Codului Civil.

Definiția „consumatorului” va include și „grupul de persoane fizice constituite în asociații”, pentru a putea fi protejate și asociațiile de locatari/proprietari.
Prevederile vor fi aplicate inclusiv pentru persoane juridice, în contracte la distanță și în afara spațiilor comerciale.
În document se arată însă că, în anumite situații, în cazul contractelor în afara spațiilor comerciale, utilizatorii finali persoane juridice primesc informațiile necesare contractării unui serviciu în cadrul negocierilor directe purtate de aceștia cu furnizorii de servicii de comunicații electronice destinate publicului, rezultând astfel că, în aceste situații, persoanele juridice decid și încheie un contract în afara spațiilor comerciale în cunoștintă de cauză, în urma primirii tuturor informațiilor relevante, a întâlnirii cu fumizorul de servicii de comunicații electronice destinate publicului și a negocierii prețurilor și serviciilor care vor face obiectul contractului.

Prin urmare, având în vedere aceste particularități generate de negocierea directă a anumitor contracte în afara spațiilor comerciale, se va considera că aplicarea doar a anumitor prevederi din ordonanța din 2011 în aceste situații este suficientă și că, prin excepție de la regimul aplicabil contractelor încheiate la distanță și a celorlalte situații în care se încheie contracte în afara spațiilor comerciale de către persoanele juridice, contractelor în afara spațiilor comerciale, cu utilizatori finali persoane juridice, încheiate pe baza unor oferte individuale, propuse în cadrul unor negocieri directe, nu li se vor aplica dispozițiile referitoare la dreptul de retragere, precum și celelalte drepturi și obligații care decurg din exercitarea dreptului de retragere de către utilizatorul final persoană juridică.