Studiu: 83% la sută dintre persoanele inactive declară că nu caută un loc de muncă

Blocul Național Sindical (BNS) a prezentat, vineri, un studiu privind piața muncii, realizat în urma centralizării datelor statistice furnizate de Institul Național de Statistică și de instituții europene de profil. Documentul arată în ce măsură Codul Muncii adoptat în 2011 și Legea dialogului social au influențat relațiile de muncă și nivelul salarial.

Potrivit studiului, în locul unei creșteri substanțiale a ocupării cu timp parțial sau a ocupării pe perioadă determinată, România se confruntă cu un fenomen de migrare a populației apte de muncă din zona ocupării în cea de inactivitate sau de glisare din zona de ocupare cu statut de salariat înspre ocupare neremunerată sau ocupare pe cont propriu.

„Așa arată România reală, cea de dincolo de o rată oficială a șomajului de 7,2 la sută și de declarații politice care vorbesc despre creștere economică și nivel de trai îmbunătățit. Adevărul din spatele unei rate a șomajului de circa 7 la sută este că o mare parte din populația aptă de muncă a ieșit din catastifele agențiilor de ocupare și a migrat către zona de inactivitate, unde formula de calcul a șomajului nu ajunge, unde persoanele apte de muncă sunt nevoite să trăiască din alte forme de ajutoare de stat sau din veniturile aduse de celelalte persoane din gospodărie, unde contactul cu piața forței de muncă este rupt total și unde nu ajung politicile și strategiile de ocupare elaborate de Guvern”, a declarat președintele BNS, Dumitru Costin, citat de Mediafax.

Liderul sindical a mai spus că din studiu mai rezultă că liberalizarea pieței muncii, făcută prin adoptarea Codului Muncii în urmă cu trei ani și prin modificarea legislației care reglementează dialogul social, nu numai că nu a influențat pozitiv piața forței de muncă în nicio formă și la niciun nivel, ci chiar a condus la o precarizare a condițiilor de muncă și la o scădere a nivelului de trai.

Potrivit cifrelor analizate de BNS, „reforma” relațiilor de muncă nu a reușit să impulsioneze piața muncii și să conducă la o creștere semnificativă a numărului de contracte cu timp parțial sau pe perioadă determinată, nici raportat la anii anteriori și nici raportat la nivelul Uniunii Europene.

„În anul 2013, sub 2 la sută dintre contracte erau pe perioadă determinată în România, comparativ cu o medie europeană de aproximativ 14 la sută. O ușoară tendință de creștere a fost constatată la noi în anii 2011 și 2012, comparativ cu 2010, însă creșterea nu a fost una datorată unor noi locuri de muncă, ci mai degrabă transformării unor contracte pe perioadă nedeterminată în contracte pe perioadă determinată. În ceea ce privește contractele part-time, acestea sunt folosite în aproximativ 10 la sută din cazuri, în condițiile în care media la nivelul Uniunii Europene trece de 20 la sută”, se mai arată în studiu.

Potrivit BNS, efectele reformei în piața muncii constau în modificări majore în structura populației, prin creșterea populației inactive, lipsa de interes a celor din categoria persoanelor inactive de a reintra în piața muncii, precarizarea condițiilor de ocupare pentru cei care s-au menținut cu statut de populație ocupată prin reducerea ponderii salariaților în favoarea lucrătorilor neremunerați sau a lucrătorilor pe cont propriu și cronicizarea șomajului de lungă durată, un procent important a șomerilor nelucrând niciodată sau nu au lucrat deloc în ultimii opt ani.

„Circa 20 la sută dintre tinerii cu vârste între 15 și 24 de ani se află în situație de inactivitate, adică nu figurează ca șomeri, nu primesc nici un fel de asistență pentru integrare în muncă și nu sunt vizați de politicile active. Mai grav decât atât este faptul că 94,3 la sută dintre tinerii aflați în inactivitate nu caută un loc de muncă și nu ar fi dispuși să înceapă lucrul dacă li s-ar oferi un loc de muncă. Pentru categoriile de vârstă cuprinse între 25 – 50 de ani, situația este mai mult decât îngrijorătoare, iar punctul culminant este atins pentru categoria 50 – 65 de ani, cu 19 la sută șomeri și 30 la sută inactivi la nivelul anului 2012”, a precizat Costin.

Liderul sindical a mai spus că dacă pentru vârstnici pot fi identificate ușor cauzele trecerii în inactivitate, pentru grupa de vârstă 25 – 34 de ani, cea aptă de muncă, cu experiență și cu posibilități de a se adapta rapid la tendințele pieței muncii, devine greu de explicat o scădere a ocupării de la 77 la sută în 1996 la 72 la sută în 2012, concomitent cu o creștere a trecerii în inactivitate de la 15 la sută în 1996 la 19 la sută în anul 2012.

„Șocant este și faptul că 83 la sută dintre persoanele inactive declară că nu caută un loc de muncă și nu sunt disponibile să înceapă lucrul nici dacă li s-ar oferi un post. Tendința este similară și pentru grupa de vârstă 35 – 49 ani, unde se constată o scădere a ocupării de la 82 la sută la nivelul anului 1996 la 78 la sută la nivelul anului 2012 și o creștere a trecerii spre inacitivitate de la 14la sută în anul 1996 la 18 la sută în 2012”, a mai spus Costin.

În ce privește incidența șomajului de lungă durată, studiul BNS relevă o creștere rapidă pentru zona urbană, de la puțin peste 30 la sută la nivelul anului 2009 la peste 50 la sută în 2013.
În cazul tinerilor, incidența șomajului de lungă durată este de aproximativ 70 la sută pentru mediul urban și de puțin peste 60 la sută în cel rural, ambele categorii pornind de la un nivel de 50 la sută în 2009.