SECRETUL puilor ultra-rapizi din farfuria românilor: HIBRIDUL Ross 308 ajunge de la stadiul de ou la cel de friptură într-un timp record

Am pornit de la un mit, care – ca orice mit – era socotit adevărat de fiecare dintre noi: puii din supermarketuri sunt umflați cu apă și hormoni, puii de țară sunt mai sănătoși, pentru că se hrănesc natural. Pentru verificarea/demontarea mitului, reporterii gândul au vizitat ferme de păsări în care carnea se procesează industrial, dar și gospodării țărănești, în care gâinile cresc tradițional. Au urmărit procesul de sacrificarea în abatoare, au mers în supermarketuri, au stat de vorbă cu specialiști în domeniu.

O primă concluzie: puii din sistemul industrializat din România, sunt, la fel ca frații lor din Europa, niște campioni ai creșterii. De regulă, puii industriali ajung din stadiul de ou la cel de friptură în 38-40 de zile, dar sunt și pui sacrificați la 28 de zile, care ajung în rotiserii. La 38 de zile au circa 2,2 -2,5 kilograme. Sunt sacrificați, ajung în galantare și de acolo în farfuriile românilor. Puii din fermele românești se înalță precum „Făt-Frumos” în comparație cu cei din bătătura gospodarilor, care ajung să fie tăiați cam la 90 de zile.

Specialiștii spun însă că acest lucru este normal și că întreg procesul de creștere al păsărilor în sistem industrial a fost îndelung timp studiat și îmbunătățit pentru a ajunge la acest nivel de productivitate.

Dacă puii care ies din ou în gospodăriile țărănești sunt hrăniți cu porumb, grâu sau orz, cei din ferme consumă așa numitele „nutrețuri combinate”, gândite pentru a asigura aportul potrivit de proteine, energie sau de vitamine în alimentația lor. Acestea le asigură, totodată, creșterea accelerată, spun cei care lucrează în domeniu. Legislația europeană interzice folosirea hormonilor sau a făinurilor animale, iar antibioticele sunt utilizate doar la nevoie, cu acceptul medicului veterinar. De unde vine și a doua concluzie: dacă producătorii injectează puii cu apă sau cu hormoni, ei se plasează în afara legii din România.

A treia concluzie vă invităm să o trageți dumneavoastră: este mai „sănătoasă” carnea puilor din gospodăria țăranilor decât cea a puilor industriali descendenți din hibridul Ross 308? Dar ce este hibridul Ross 308?

Hibridul Ross 308

Pentru a vedea cum cresc puii în sistemul industrializat din România, gândul a mers în mai multe ferme avicole. Cum nu am reușit să obținem acceptul de a filma într-o fermă de pui din apropierea Capitalei, am mers până la Buzău. Prima oprire, avicola Verguleasa, modernizată în 2007 printr-un program Sapard.

La Verguleasa sunt 11 hale, fiecare cu o mărime de circa 2.080 mp. Înainte de a intra în ele trebuie mai întâi să îți pui un combinezon din cap până în picioare și să treci picioarele prin mai multe ligheane cu soluție dezinfectantă, totul pentru a nu aduce microbi de afară în zona în care cresc puii. În hala în care am intrat se aflau zeci de mii de pui. Au vârsta de trei zile, că sunt „născuți” în incubatoarele proprii ale Avicola Buzău, în condiții de biosecuritate maximă, din „părinți” hibrizi Ross 308 aduși de la vârsta de o zi de la o fermă de genetică din Germania.

Imagine de ansamblu din hală

Secretul unei creșteri industriale performante

Hibridul Ross 308 a fost creat pentru producția de piept și pulpe, fiind destul de bine proporționat. Necesită un furaj mai scump pentru a obține performanțe dar, prezintă o rezistență mai bună la condițiile de microclimat. „Ouăle pentru incubație de la ei se folosesc doar când aceștia au vârsta de 26 de săptămâni”, afirmă unul dintre medicii veterinari ai Avicola Buzău. Pentru că popularea halei durează o săptămână, celor aflați aici urmează să le mai vină frați. La final, aici, ar trebui să crească, teoretic, 42.000 de pui.

Pui de trei zile mâncând din hrănitoare

Toți galbeni și nu mai mari decât pumnul, aleargă de colo-colo, nefiind îngrădiți în niciun fel, la recipientele cu mâncare, care seamănă cu o farfurie, ridicată până la nivelul pieptului lor, sau la sistemul care îi alimentează cu apă, care seamănă cu niște căpăcelele. Când ies din incubator au o greutate de 40 de grame. La o săptămână au între 180 – 200 gr. Peste circa șase săptămâni, înainte de tăiere, ajung și la 2,3 – 2,5 kg. Puii sunt cântăriți săptămânal, iar acolo unde nu s-a ajuns la greutatea optimă, se ajustează calitatea nutrițională a furajului și se verifică păsările din punct de vedere medical.

„Dacă au probleme de deplasare, le băgăm în apă mixuri de vitamine buvabile. Antibioticele se administrează la prescripția medicului veterinar dacă apar anumite afecțiuni. Tratamentul se face tot în apă. Nu folosim antibiotice ca stimulenți de creștere. Pe vremuri se foloseau anumite antibiotice care se puneau în furaje. Dacă faci un furaj bun cu un nivel proteic echilibrat, nu ai nevoie să folosești nimic”, explică reprezentanții Avicola S.A.

Alimentația lor este alcătuită, încă din prima zi de viață, din furaje, care au la bază cereale – porumb, grâu, soia, floarea soarelui – dar și ulei, sare, precum și un mix de vitamine și minerale, care îi ajută la creștere. În furaje se mai pune și carbonat de calciu. „Totul este conform normelor, calculat exact pe calculator, în funcție de vârsta lor”, ne dă asigurări unul dintre medicii veterinari ai unității. Potrivit acestuia, furajul reprezintă circa 60% din costul de creștere al puilor.

În scurta lor viață, sunt vaccinați doar de două ori – la opt – nouă zile, respectiv la 18 zile, prin metoda pulverizării cu aerosoli. Mâncarea vine pe o conductă spiralată mecanizată, direct din buncarul aflat lângă hală în care sunt aduse furajele de la fabrica de nutrețuri a firmei. Hrănitoarele cu furaje sunt dispuse linear, de-a lungul halei, între ele fiind o distanță care nu depășește un metru. Paralel se află „căpăcelele cu apă”.

În hală este foarte cald, calculatorul care monitorizează întreaga activitate – temperatură, umiditate, curenții de aer, noxe, intensitatea luminii, numărul de pui, mortalitate, consum de hrană, consum de apă etc. – arată 31 de grade. Este temperatura optimă pentru ca ei să crească mari.

Sistemul de adăpare

Întuneric, doar patru ore din 24

Lumina este artificială, prin niște neoane care atârnă vertical, de culoare alb și albastru, dispuse tot linear, completate prin neoane orizontale. Normele de creștere a păsărilor în UE spun că lumina trebuie să fie de minimum 30 de lucși pe metrul pătrat. Secretele creșterii lor rapide sunt, potrivit reprezentanților avicolei, mâncarea la discreție și această lumină, care stă aprinsă circa 20 ore pe zi. Întreb dacă nu e prea mult, amintindu-mi de găinile bunicii care erau închise la întuneric pe la 8 – 9 seara, urmând să primească lumină abia a doua zi dimineața, pe la 6 -7. Răspunsul a fost: „Nu, este suficientă, dorm și în timpul zilei. Sunt pui de carne, au creștere intensivă. Totul este conform normelor europene”. Și hormonii? „Sunt și ei. Glumim, nu există așa ceva. Legislația ne interzice asta, plus că sunt și extraordinar de scumpi hormonii de creștere”, afirmă medicul veterinar.

„Îi tăiem și la 28 de zile, când au 1,6 kilograme”

Pe culcușul alcătuit din coajă de orez, coajă de floarea soarelui și paie tocate, acești pui vor sta până când vor fi duși la abator. La Avicola Buzău, de regulă, puii se taie la 38 – 40 de zile, când au o greutate de 2 – 2,3 kg în viu. Tăiați, în sistem carcasă, sunt între 1,5, – 1,7 kg. „Îi tăiem și mai devreme de 38 de zile. De exemplu, ni se cer pui pentru rotiserie care nu trebuie să depășească un kilogram. Astfel, pe la vârsta de 28 -30 de zile, când puii au o greutate de 1,6 kg, facem o rărire”, mai spune reprezentantul Avicola.

Între populări, halele intră într-o perioadă de vid sanitar de 16 – 21 de zile, în care se face igienizarea, analizarea microbiologică a halei înainte de a se aduce puiet nou.

Am vrut să vedem și pui mai mari și cum la Vergulesa nu se găseau, am plecat către o altă fermă, la 3 km depărtare, nu înainte de a trece prin același ritual de dezinfecție a picioarelor. În drum spre fermă, ne-am întâlnit cu tirul care aducea ceilalți pui proaspăt ieșiți din ou pentru completarea populației halei.

Puii ajung să ia în greutate și 90 de grame într-o zi

La istorica Avicola Buzău, din ferma Săhăteni, am îmbrăcat noi combinezoane și am trecut prin alte trei ligheane cu dezinfectant. Cum deschidem ușa halei, începe zarva. Piuitul puilor se întrepătunde cu cel al ventilatoarelor. Toți au 28 de zile și o greutate de circa 1,45 kg. „De acum, creșterea lor este din ce în ce mai mare. Ajung la un spor maxim de 90 de grame pe zi”, afirmă veterinarul unității. Temperatura aici este de circa 24 de grade, ventilatoarele merg non-stop. Sistemul de hrană și apă este același, însă recipientele sunt ridicate, conform staturii lor, până la pieptul puilor. Furajele nu mai seamănă cu „mălaiul” de dinainte, sunt grăunțe acum. Compoziția este aceeași. Au miros de cereale combinat cu ulei.

Lumina din această hală este mult mai puternică decât în precedenta. Păsările formează parcă un covor alb – rozaliu viu. Toți cei circa 15.000 de pui de aici par să ocupe tot spațiul. Sunt în a 28-a zi și mai au de stat. La mulți dintre ei se văd porțiuni mari din pielea roz. „Așa este soiul. Cei de ouă au penaj dezvoltat, la carne mai puțin”, este explicația pe care o primim.

Imagine de ansamblu din hală cu puii de 28 de zile

Încerc să mă apropii de ei. Sunt sfătuită să o fac cu grijă pentru a nu-i speria. Cum intru la ei, încep să alerge. Cei mai mulți se opresc la recipientele cu mâncare. Pentru a le stimula apetitul, angajații fermei trec rând pe rând printre ei. De câte ori? „Chiar și din oră în oră, de câte ori este nevoie”, ne spun reprezentanții Avicola Buzău.

Mortalitatea în rândul puilor este de 2,5%, potrivit reprezentanților SC Avicola S.A. Ce se întâmplă cu puii morți? Sunt materie primă pentru fabrica societății, specializată în biogaz, unde ajung toate resturile și de la abator. „Și morți sunt buni, din ei se produce energie”, afirmă unul dintre medicii veterinari ai Avicola Buzău.

4,5 ore îi ia puiului să ajungă în caserolă de la intrarea pe poarta abatorului

Când ajung la termenul de tăiere, puii sunt recoltați manual și duși la abatorul societății. „Din momentul in care puii ajung la abator, există o perioada de așteptare care variază între 30 min – 1,5 h, pentru a se liniști și a elimina stresul de dupa transport. Procesul propriu-zis de sacrificare, răcire, tranșare și ambalare durează 3 h fără a lua în considerare perioada menționata anterior”, afirmă reprezentanții societății.

Situat într-o clădire modernă, abatorul are capacitatea de a tăia un pui la 2,5 secunde și 100 de tone pe zi. O cifră care pare impresionantă. La 40 de zile, cu o greutate în viu de 2,4 kg, pieptul pentru gătit cântărește 400 de grame, iar pulpele integrale pentru gătit sunt la 420 – 440 de grame amândouă.

Imagine din abator cu puii opăriți

În abator, totul este automatizat. Singurele momente când oamenii intră în contact cu puii sunt când îi agață în linia mecanizată care îi duce la sacrificare și când îi pun în casolete spre ambalare. Înșirați precum un trenuleț pe bârnele mecanizate, puii intră în camera unde sunt sacrificați prin electronarcoză (asomare electrică) după care are loc automat secționarea vaselor de sânge. Parametrii de sacrificare și durata curentului livrat către fiecare pasare sunt monitorizați cu ajutorul tehnologiei existente.

După ce trece prin sistemul de opărire, „trenulețul” format din pui trece prin niște cuțite laterale, care taie gâturile păsărilor. Urmează apoi scoaterea penajului, care se face tot automatizat, spălarea și răcirea în camera de răcire. De acolo, vin agățați de cabluri în camera unde li se scot organele. Un aparat le scoate pe toate integral și le separă, păstrându-le doar pe cele de consum – pipote, ficăței, inimi. Puiul grill își continuă ulterior traseul pe bandă, trece iar printr-un sistem de curățire, ajungând în hala de tranșare. Sistemul automatic este foarte bine pus la punct. Astfel, în funcție de comanda setată din calculator – de exemplu, puii grill de 1,8 kg – cad în niște cuve, după ce s-au desprins de pe cablurile mișcătoare în momentul în care ajung la senzorii care au preluat comanda. „Avem practic senzori pentru fiecare client de al nostru”, afirmă reprezentanții SC Avicola S.A., care deși ne-au permis accesul video în ferme și abator, nu au dorit să le atribuim afirmațiile cu nume și prenume.

Imagine din abator

Dacă sunt pentru tranșare, puii își continuă drumul până la senzorii care activeză lamele pentru tăierea aripilor, a pieptului și a spatelui. Rămase singure, copanele cad când ajung în zona destinată ambalării lor. Abia în momentul în care cad păsările grill sau părți din ele, intervine din nou mâna omului care le strânge pentru a le duce spre ambalare. Înainte de a ajunge în abator, toți lucrătorii trebuie să treacă prin filtre de dezinfecție. De asemenea, nu au voie cu bijuterii, ceasuri sau telefoane mobile.

Imagine din abator

Ambalarea se face în atmosferă controlată, cu gaz, în caserole aduse special din Germania, despre care reprezentanții firmei spun că păstrează carnea fresh, la frigider, până la 14 zile. Ce se întâmplă cu carnea rămasă nevândută? Reprezentanții SC Avicola S.A. afirmă că au răspundere doar asupra celor 32 de magazine proprii, unde carnea se vinde proaspătă și rar expiră.

„Hypermarketurile, ceilalalți solicitanți sunt cumpărători. Odată plecată carnea către ei, e treaba lor. Noi sperăm să o vândă și să o folosească proaspătă”, mai spun reprezentanții SC Avicola S.A, care raportează un efectiv mediu de păsări de aproximativ 3,2 milioane capete / serie. „Anual se pot obține până la 6,5 serii”, adaugă sursa citată.

Puii de carne din gospodăriile țăranilor cresc în 80 – 90 de zile

La 350 de km de Buzău, în comuna Malaia din județul Vâlcea, doamna Ioana cumpără pui din rasele de carne, aduși de la Sibiu, la vârsta de 14 zile. „În primele două săptămâni îi creștem cu concentrate (furaje cu care sunt hrăniți puii în ferme n.r.). Când ajung pe la o lună, începem să le punem câte un pic de calciu și le dăm mălai uscat, apă separat. Am constatat că dacă continuăm cu concentrate, li se blegesc picioarele. Când mai cresc, le dăm grâu. Dacă ajung la stadiul de găină, merg și boabele. Le mai dăm verdețuri, plus insectele de prin grădină”, spune ea. Pentru a ajunge la o greutate de 2,5 – 3 kg, puilor de carne crescuți în gospodăriile românilor le ia circa 80 – 90 de zile.

Doamna Adriana crește pui de când se știe. A renunțat să mai pună cloșcă și să scoată pui tradiționali, pentru că cei de carne pe care îi cumpără cresc mai repede. Cei obținuți de la cloșcă ajungeau la 1,5 – 2 kilograme, în același interval de creștere.

Cum au ajuns puii Feți – Frumoși

De-a lungul anilor, vârsta la care erau sacrificații puii pentru carne în ferme a scăzut, dar greutatea la care aceștia intră în abator a crescut. Explicația este, potrivit specialiștilor din domeniu, încrucișarea raselor, și crearea unor hibrizi performanți, precum și îmbunătățirea furajelor.

„Puiul de carne care se găsește în comerț este un hibrid provenit din încrucișarea de diferite linii din mai multe rase. Ritmul de creștere al acestui pui specializat pentru producția de carne s-a îmbunătățit continuu prin utilizarea metodei de selecție tradițională”, a declarat pentru gândul Ilie Van, președintele Uniunii Crescătorilor de Păsări din România (UCPR).

Practic, an de an sunt selectate păsările care au crescut cel mai bine și au oferit cel mai bun randament furaj/carne. „Această metodă este practicată de mii de ani nu doar pentru păsări, ci pentru toate animalele domestice”, a ținut să sublinieze Van.

Potrivit acestuia, cu 50 de ani în urmă, la apariția aviculturii industriale în România, puii se livrau la trei luni și la +greutatea de un kilogram. „În ultimul timp, vârsta de sacrificare s-a redus la șase săptămâni și la greutatea de 2,2 – 2,4 kilograme”, adaugă Ilie Van.

În cazul puilor pentru tranșare, a căror greutate trebuie să fie mai mare decât a celor destinați livrării în carcasă, sacrificarea se face la mai bine de șase săptămâni de la intrarea în fermă. „Puii mai tineri sunt mai dietetici, iar cei mai vârstinici mai savuroși, conținând mai multă grăsime. Nu există contradicții de consum. Firma care scoate pe piață hibrizii le-a stabilit și vârsta economică și fiziologică normală de sacrificare”, explică președintele UCPR.

Acest fapt este confirmat și de către unii dintre jucătorii importanți de pe piața cărnii de pasăre, estimată anual la circa un miliard de euro. „Puii stau în fermă în jur de 40 de zile. Așa se întâmplă în toată lumea”, a declarat pentru gândul Grigore Horoi, președinte Agricola Bacău, fermă cu un efectiv mediu de 2,6 – 2,7 milioane de păsări.

„Puii cresc în 35 – 42 de zile. La 35 de zile se face o rărire. Nu poți să tai totul într-o zi. Puiul începe să fie tăiat de la 2,1 kilograme la 2,5 kilograme”, a declarat pentru gândul și Ghiorghi Safir, fondator Safir Vaslui, fermă cu un efectiv de 420.000 de păsări.

În afară de Ross 308, pe mesele românilor ajung și pui din rasele Rock și Cornish. În România există și un centru de producere a unor pui cu o creștere înceată, ce au caracteristici mai apropiate de pasărea țărănească. Acesta se află în județul Brașov, la Stupini.

De ce crește puiul de curte mai greu

Hrana este dată de către experții în domeniu drept argumentul care susține creșterea accelerată a puiului de fermă față de cei țărănești. Ei spun, totodată, că dezvoltarea mai înceată a acestora din urmă este o dovadă a carențelor din nutriția păsărilor de curte.

„Puiul crescut în gospodăriile țărănești este hrănit în principal cu cereale, hrană care nu este completă din punct de vedere al nivelului de proteine, energie, vitamine și minerale. Din această cauză păsările își completează nivelul de proteină din natură, cu musculițe, gândăcei, râme, viermișori. Sigur că în aceste condiții creșterea puiului este lentă, consumul de cereale este mare, iar costurile pentru realizarea unui kilogram de carne sunt foarte mari”, explică Ilie Van.

El susține, totodată, că puiul de curte nu este nici protejat împotriva bolilor și a contaminărilor microbiologice, având în vedere că porumbul sau grâul pe care acesta îl mănâncă nu este controlat. De asemenea, puiul poate intra în contact cu diferite rozătoare sau cu păsări sălbatice.

Puiul injectat cu hormoni

În rândul gospodinelor pe care le întâlnești în fața galantarului sau în fața vitrinei frigorifice din hipermarket circulă și mitul puiului crescut rapid cu hormoni și injectat cu apă pentru a „trage mai greu la cântar”.

Unele persoane sunt înclinate, de asemenea, să aleagă caserolele cu etichete pe care găsesc mențiuni precum „fără hormoni de creștere”, „fără făinuri animale” sau „fără procese de injectare”.

Motivul pentru care românii ajung să fie induși în eroare de „puiul fără hormoni” este unul simplu. Nu mulți cunosc prevederile legislației europene pe care România, ca stat membru al Uniunii Europene, trebuie să le respecte. Acestea au fost transpuse în legislația națională, iar din anul 2007, reprezentanții Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) le-au implementat. Astfel, hormonii de creștere, făinurile de origine animală și aditivii alimentari au fost interziși în cazul cărnii de pasăre aproape de un deceniu.

Injectarea cărnii de pui cu apă este și ea interzisă. Vezi AICI mai multe detalii!

Cât de populară este carnea de pui la români

Românii sunt mari amatori de carne, având în vedere că doar în anul 2012, fiecare a consumat în medie 55,3 kilograme de carne și de produse din carne, potrivit celor mai recente date furnizate de Institutul Național de Statistică (INS).

Pasărea ocupă locul al doilea în topul preferințelor consumatorilor în materie de carne, tot în 2012, fiecare român consumând în medie 18,2 kilograme din acest sortiment, aproape de 4 ori mai mult decât carnea de vită. Acest lucru se va schimba însă în următorii ani, sunt de părere unii dintre producătorii români. „Ritmul de creștere al consumului de pui este mai mare și într-un orizont de timp nu foarte îndepărtat se va schimba situația nu doar în România, ci la nivel global”, spune Grigore Horoi, președinte Agricola Bacău.

Primul loc în clasament este ocupat de carnea de porc, având în vedere că un român mănâncă aproape 30 de kilograme din acest sortiment anual.