Omul care aduce lumină în satele din România

Lumina vine de la București adusă de un tip cu bicicleta. Unul care bate țara călare pe-o șa, ca să îi spună poveștile, fără să vândă gaura covrigului românilor care trăiesc în mai 2014 fără să știe ce înseamnă becul electric sau telecomanda. Și asta pentru că nu le-au văzut vreodată în niciuna dintre cele 98.871 de gospodării neelectrificate din cele 2237 de localități aflate în întuneric dintr-o Românie europeană „prinsă” într-o anexă a unui ordin semnat de premierul Victor Ponta. Ei au doar lumânări, lămpi cu gaz sau generatoare, în cazul fericit în care sunt mai înstăriți.

Lor le aduce Angheluță lumina, nu providențial cu vreo aeronavă venită în prag de Paște de la Ierusalim și nici prin stâlpi cu panglici tăiate de politicieni. Ci cu camioane și ATV-uri pe care se află panouri voltaice, cumpărate cu bani donați de o bancă din România și montate pe casele oamenilor cu voluntari.

EXTERNE Israel în RĂZBOI, ziua 441. Netanyahu ripostează după atacul Houthi asupra unei școli israeliene: „Ei nu ne atacă doar pe noi, ci întreaga lume”

08:00

EXCLUSIV Câți bani primesc de Crăciun angajații de la Termoenergetica. Vor lua și bonuri, sub formă de ajutor

08:00

Foto: Laura Onea

Așa a fost la Ursici, în Boșorod, Hunedoara, când 51 de oameni au văzut lumina de la bec la ei în bătătură, iar văgăuna uitată de lume a ajuns în Cartea neoficială a Recordurilor ca prima localitate din România iluminată cu panouri solare.

foto: Facebook Free Miorița

Câteva luni mai târziu, aceeași „lumină” avea să ajungă și în Munții Cernei, la o școală micuță din Ineleț, unde copiii care buchiseau acolo au primit nu doar butoane fermecate de unde „comandau” curentul, ci și calculatoare menite să le arate ce înseamnă lumea, – până de curând, pentru ei, doar un cuvânt.

foto: Facebook Free Miorița / Calculatoarele care au ajuns la școala din Ineleț

Totul cu bani strânși de Iulian Angheluță după ce bate țara cu bicicleta și scrie pe Facebook ori pe site-ul ce-l păstorește ce vede și trăiește pe drumuri bătute singur sau alături de prietenii săi.

Și nu, nu e vreun nebun, deși a fost întrebat adesea ce-l mână în cursa asta neobișnuită pe două roți. Și nici nu-i varianta autohtonă a lui Richard Branson, miliardarul excentric. E doar un fost publicitar, care s-a lăsat de meserie, decis să facă lucruri, gesturi și fapte și nu să vândă. „Am 39 de ani, nu sunt milionar, stau cu chirie. Nu mai rezonam cu ce se întâmplă în industria în care lucram, așa că am renunțat”, este povestea lui, spusă în 26 de cuvinte.

Și, de atunci? De atunci duce vorba și cheamă fapta, la Ursici, la Ineleț, pentru că – spune el – singur nu poate.

Cum poți lumina România din șaua unei biciclete

„Lumină pentru România este pasul următor. Unul mare, frumos și ambițios. Free Miorița merge mai departe, vrem să aducem la lumină frânturi din România dar și să ducem lumină în cotloanele mai puțin luminate ale României.

Teoretic, am putea să denumim această acțiune un proiect eco-socio-cultural”, spune Iulian Angheluță explicând ce se află în spatele acestei idei: „Eco, pentru că vom străbate doar pe bicicletă mii de kilometri pe drumurile și cărările patriei. Ar fi vreo 6.000 de kilometri. Bicicleta este un mod de viață pentru mine, dar și pentru oamenii de la sate. Dacă la oraș pedalatul este cumva un moft, în mediul rural oamenii merg cu bița la izlaz sau la fâneața din munte, fără să se mai plângă că nu au piste și merg prin noroaie.

Social, pentru că vom redescoperi oameni care au nevoie de lumină. Iar noi putem să ducem lumină celor care au nevoie de ea.

Cultural, pentru că va fi o experiență de cunoaștere și vom aduce la lumină poveștile și viețile mai puțin cunoscute ale românilor de lângă noi. Practic, este modul nostru cel mai simplu și mai direct de a redescoperi țara și de a îi ajuta pe cei de alături”, spune Iulian Angheluță care-și propune să aducă la lumină poveștile și viețile celor întâlniți: „și pe cei care o duc mai bine și pe cei care se descurcă greu, fără curent electric. Mai mult, în tot acest timp vom strânge fonduri pentru a ne întoarce cu lumină la cei care au nevoie de ea, fie că e vorba de copii care merg la școli fără curent electric sau de oameni și comunități izolate care nu pot face simplul gest de a aprinde un bec sau de a își încarca telefonul mobil”.

Traseul lui Iulian Angheluță, șef de turmă la Free Miorița, așa cum îi place să se prezinte, nu este unul ascuns. Dimpotrivă, cine vrea să i se alăture temerarului rutier o poate face urmărindu-i traseul, care este updatat zilnic pe rețeaua de socializare. Cu un telefon înainte și stabilirea unui punct de întâlnire, oricine poate aduce lumină României într-un fel special: descoperindu-i oamenii, locurile, nevoile reale și fabuloasele povești.

„E o expediție de anduranță”, promite Angheluță, anunțând și condițiile de cazare: sub cerul liber sau la cort, ori în bătătura localnicilor care-și dechid poarta oaspeților veniți pe două roți. „Vom pedala prin praful Dobrogei către satele de lipoveni, îi vom cunoaște pe românii de peste Prut sau din Bucovina de Nord, îi vom căuta pe ultimii plutași de pe Bistrița, vom sta de vorba cu ciobanii din Țara Chioarului sau din Banatul de munte și îi vom cunoaște pe copiii din satele mai ascunse ale Apusenilor. În medie pedalăm 50 de kilometri pe zi”, mai spune Iulian, care-și plănuiește să pună capăt originalului drum al aducerii luminii  în septembrie 2014.

Sigur, spune el, „oamenii care au nevoie de ajutor,  punctual, îl vor primi imediat. Nu vom aștepta până în septembrie”, promite Iulian Angheluță. Poveștile acestora, ca și nevoile lor, vor fi spuse pe Free Miorița, iar lumea se mobilizează și ajută. Așa a fost la Ursici, la fel la Ineleț. „Oamenii au fost alături de noi, dar și o companie, susținând financiar ambele proiecte”.

foto: Facebook Free Miorița

Din povestea lui lipsește statul, o autoritate la care nu face deloc apel. „Nu știu niciun caz în care autoritățile să se implice. La un moment dat am cerut la Minister lista localităților care sunt neelectrificate. Ne-au trimis de la unii la alții și nu ne-au dat nimic, doar cifrele care se văd în datele INS”. Așa a ajuns Iulian să se bazeze doar pe ce poate face singur împreună cu Nicu Stancu, ciobănel la Free Miorița, prieteni și voluntari. „Când am adus panourile solare în Ursici, toată lumea a întrebat ce-i acolo, dacă am rude, bunici. Nu, domne, nu am pe nimeni, nici eu și nici prietenii mei. Dar e faină reacția unor oameni când le arăți că se poate, când văd că nu mai sunt abandonați”.

Când mergi 15 km pe jos ca să poți da un telefon

Nu-i place să vorbească despre ce simte atunci când aduce lumină, la propriu, într-un sat uitat de guvern. „În București punem trei rânduri de borduri, de exemplu, în timp ce în Ineleț nu există un drum de acces. Când a văzut panoul la el pe casă, un bărbat din Ursici mi-a zis că acum poate și el, în sfârșit, să vorbească cu cineva la telefon. Până atunci cobora 15 kilometri până jos, în satul în care exista curent electric, ca să-și încarce și el la o priză telefonul mobil. Și-l închidea noaptea ca să-i țină mai mult bateria și să poată vorbi când are vreo nevoie..Un alt om ne-a rugat, când a văzut lumina, să îi punem bec și la porc: Ca să-i vedem și p-ăștia. Păi, să-i vedem. Iar oamenii, ca niște copii, se jucau cu toții la întrerupător”.

foto: Facebook Free Miorița

„Nu aducem stâlpi”, explică Angheluță, „ci doar panouri solare, care se montează pe case, menite să susțină electrocasnice mici – un radio, un televizor, un telefon. Nimeni nu și-ar permite dintr-o pensie mică să plătească vreo factură de 60 de lei la Enel”. 

Miorița poate fi eliberată

Ce face Angheluță cu capitalul de imagine pe care îl câștigă? Îl vom regăsi la alegeri candidat al vreunei mișcări? „Mi-aș dori să schimb țara, dar nu într-un partid politic”, spune. „Mi-ar plăcea să pornesc o mișcare națională de tipul Free Miorița. Să eliberăm România de fatalism”.

Dacă e să tragă linie are și regrete: că modelul Ursici și Ineleț nu s-au multiplicat. „Nu mi-a zis nimeni: uite, am făcut și noi asta, într-o localitate anume. Sigur, sunt oameni care văd, se implică, spun: Îmi place, vreau și eu să vin lângă voi, avem voluntari dar, la nivel de comunități, nu există o replică. Până acum”.

Soluția Ponta: electrificarea României, până în 2016

Electrificarea gospodăriilor fără acces la rețeaua națională, situate în 2.240 de localități, se va derula în perioada 2012-2016, după investiții de peste un miliard de lei (231 milioane euro), din care 90% de la bugetul de stat și 10% de la autoritățile locale, anunță Ministerului Economiei.

Programul va fi derulat de minister prin Agenția Română de Dezvoltare Durabilă a Zonelor Industriale, se arată într-un proiect de hotărâre de guvern elaborat de instituție.
„Din analiza costurilor rezultă că fondurile necesare finalizării procesului de electrificare la nivelul întregii țări au valoarea de 1,032 miliarde de lei. Costul unitar rezultat din studiu, necesar pentru racordarea la rețeaua de distribuție a unei locuințe izolate, este de aproximativ 11.000 de lei”, potrivit proiectului.

Toate guvernele care s-au succedat la putere din 2003 până în prezent au promis că vor electrifica satele și localitățile care nu beneficiază încă de acest serviciu.
În 2003 investiția era estimată la 150 milioane de dolari, finalizarea proiectului fiind programată pentru 2005.
În 2007 Guvernul a aprobat o HG potrivit căreia obiectivul presupunea costuri de 150 milioane euro și urma să fie atins în 2009.
Nici acest termen nu a fost însă respectat, astfel că Ministerul Economiei anunța, în 2010, că va electrifica în 2012 toate satele din România, implicând în finanțarea lucrărilor și companiile străine care operează rețele de distribuție a energiei în România.

La începutul lui 2012, Guvernul a extins până în 2016 perioada de derulare a programului, estimând costurile la 990 milioane lei.