Reducerea CAS, prezentată timp de doi ani ca principala măsură de stimulare a mediului de afaceri și anunțată și joi ca un mare succes, a fost explicată în fugă de premierul Ponta și ministrul Finanțelor, cu microfoane retrase jurnaliștilor care doreau să adreseze întrebări și sunet în boxe tăiat. Cei doi și-au făcut ieșirea precipitată fără a spune care este costul introducerii acestei măsuri, cât este ea de sutenabilă.
Capabil în alte situații să vorbească zeci de minute în șir despre cartofi prăjiți și alimente bio, premierul Victor Ponta a acceptat foarte puține întrebări ale presei legate de reducerea contribuțiilor de asigurări sociale și a ieșit precipitat din sală după doar zece minute, motivând că mai multe explicații vor fi furnizate de către ministrul Finanțelor. Nici acesta însă nu a stat în fața presei decât cinci minute, timp în care mai mult și-a cerut scuze pentru amânarea introducerii măsurii decât pentru a savura succesul, după care a plecat la fel de rapid, în pofida strigătelor din urmă ale jurnaliștilor.
Mai mult, ziariștilor dornici de întrebări li s-a luat microfonul din mână, iar sunetul boxelor a fost tăiat pentru a descuraja orice rebeliune.
Comportamentul realmente ciudat al principalilor doi factori de autoritate implicați în reducerea CAS – șeful Guvernului și ministrul Finanțelor – ridică serioase întrebări legate de sustenabilitatea măsurii, sursele din care va fi acoperit impactul bugetar aferent în următorii ani și chiar costurile ascunse sau încă neprezentate pentru mediul de afaceri, acestea reprezentând chiar obiectul întrebărilor de care cei doi s-au eschivat.
Și detașarea artificial mascată a premierului de necesitatea și importanța acordului Fondului Monetar Internațional pentru reducerea CAS poate genera suspiciuni, având în vedere că, de la începutul anului și până în prezent, Ponta a răspuns oricărei întrebări legate de această temă prin faptul că trebuie așteptați să vină oficialii FMI exact pentru o discuție pe această temă, cu argumentul că nu poate fi aprobată fără avizul Fondului. Acum, însă, după ce Fondul nu a fost de acord cu reducerea CAS, Ponta spune nonșalant că, de fapt, nici nu este nevoie de acordul FMI.
El admite, cu doar câteva luni înainte de construcția bugetului pe următorii ani, că nu au fost identificate resursele pentru ca reducerea CAS să fie păstrată în 2015 și 2016, dar pare deja detașat de această problemă, poate în ideea că la acel moment altcineva va avea grijile guvernării.
Nu este îngrijorat nici de faptul că cei mai autorizați oameni care țin în spate bugetul, respectiv directorul Direcției Buget din Finanțe, Gheorghe Gherghina, cel care cârpește bugetul țării de mulți ani, și ministrul delegat pentru Buget, Liviu Voinea, au atenționat că reducerea CAS nu poate fi acoperită doar prin încasări, ci a fost preocupat doar să găsească soluții împotriva acestora: îndepărtarea din Guvern spre un post în CA al BNR, din care să nu facă multă gălăgie.
Toate acestea fac ca reducerea CAS, care ar trebui să fie decizia economică a anului 2014, dacă nu chiar a mai multor ani, să fie privită cu o reținere legată de pârghiile ascunse prin care măsura va putea fi păstrată măcar pe termen mediu dacă nu lung.
Singura certitudine este că CAS vor fi reduse măcar pentru trei luni din acest an și că momentul aplicării coincide – fatalitate ! – cu debutul campaniei pentru alegerile prezidențiale pentru care Ponta se anunță tot mai clar din poziția de candidat.
Thomas Dincă este jurnalist Mediafax