Doctorul în științe militare Adrian Duicu, un plagiat descoperit de Gândul

Liderul PSD Mehedinți Adrian Duicu, fost președinte al Consiliului Județean, deține titlul de „doctor în științe militare”, acordat de Universitatea Națională de Apărare „Carol I” (UNAp), în 2006. gândul a consultat teza lui Adrian Duicu și a constatat că este un plagiat copy-paste din mai multe surse. Vă prezentăm, în continuare, analiza comparativă a unor fragmente din teza de doctorat a lui Adrian Duicu față în față cu sursele originale.

Duicu a fost arestat preventiv de procurorii DNA pentru trafic de influență, care – susțin procurorii – ar fi fost făcut chiar în anticamera premierului Victor Ponta (și el autor al unui plagiat de tip copy-paste). Absolvent de Inginerie în București, conform cv-ului public, Adrian Duicu a ajuns doctor după ce a urmat un curs postuniversitar de conducere strategică în domeniul securității naționale, în perioada ianuarie-iulie 2003, la Colegiul Național de Apărare, apoi studiile doctorale la UNAp, sub îndrumarea profesorului Mihail Vasile-Ozunu, general în rezervă.

Conducerea UNAp a arătat, la solicitarea gândul, că teza de doctorat a lui Adrian Duicu se numește „Modalități de realizare a securității europene la începutul mileniului III”, iar Ministerul Educației i-a acordat în 2006, lui Duicu, titlul de „doctor în științe militare”, cu numărul 5764/2006. Lucrarea are 166 de pagini și 57 de surse bibliografice citate.

Gândul a consultat teza de doctorat a lui Adrian Duicu la biblioteca UNAp și a putut extrage câteva fragmente din ea, neavând însă permisiunea conducerii UNAp să xerocopieze lucrarea integral, fiind invocat faptul că UNAp este o unitate militară. Cu toate acestea, lucrarea de doctorat are caracter nesecret.

Coperta tezei de doctorat a lui Adrian Duicu.

Fără nicio excepție, fragmentele extrase aleator de reporterul gândul din teza de doctorat a lui Adrian Duicu provin din alte surse – fie paginile de internet ale unor instituții publice precum NATO, Parlamentul European, Comisia Europeană, fie din lucrări academice și articole de specialitate, fie din documente publice precum Manualul NATO sau Strategia de Securitate Națională a României. Unele sunt citate, alte nu, însă toate sunt copiate cuvânt cu cuvânt. Lucrarea lui Adrian Duicu nu prezintă niciun aspect de originalitate, redând pur și simplu, pe zeci de pagini, structurile și descrierile oficiale ale unor instituții europene cu atribuții de securitate – NATO, ONU, OSCE, Uniunea Europeană. Uneori autorul își asumă, la persoana I și fără citare, părerile sursei de unde a copiat fragmentul.

Concluziile lucrării lui Adrian Duicu, partea esențială a unei lucrări academice care ar trebui să fie originală în cea mai mare parte, constând în analiza proprie autorului, sunt de asemenea copiate din alte surse, fără citare.

Contactat de gândul, profesorul Mihail Vasile-Ozunu a explicat că nu îl cunoaște pe Adrian Duicu din alte circumstanțe decât cele academice, chiar dacă Ozunu era în 2006 membru PDL, iar Duicu făcea parte din PSD. Profesorul nu consideră că teza de doctorat pe care și-a pus semnătura are vreo problemă academică, acest lucru fiind întărit, în opinia lui Ozunu, și de comisia de evaluare din UNAp, dar și de Ministerul Educației, care a acordat titlul de doctor.

„Nu numai eu am considerat respectiva lucrare drept validă, ci și catedra de profil din UNAp care i-a dat aviz favorabil, comisia de doctorat și comisia de atestare a titlurilor știintifice de doctor, conferențiar și profesor de la Ministerul Educației. Pe dl. Duicu l-am cunoscut pe timpul frecventării cursurilor Colegiului Național de Apărare. Nu ne-am cunoscut înainte și nu ne-am intersectat în viața politică”, a declarat pentru gândul profesorul doctor Mihail Vasile-Ozunu.

Ozunu a fost membru PDL începând cu 2006, ajungând vicepreședinte la PDL sector 6 în 2008, când a și candidat pentru un loc în Parlamentul României, nereușind să prindă mandat. În 2010, în guvernarea Emil Boc, Ozunu a fost numit de PDL secretar de stat pentru Relația cu Parlamentul, Informare publică și Creșterea calității vieții personalului, în Ministerul Apărării Naționale, fiind schimbat din funcție în mai 2012, la venirea guvernului Victor Ponta.

Mai jos, gândul vă prezintă fragmentele extrase din teza de doctorat a lui Adrian Duicu, alături de sursele din care au fost copiate cuvânt cu cuvânt, fără citare sau cu citare vagă (o notă de subsol la câteva pagini). Teza de doctorat este structurată în trei capitole: „Capitolul I: Spațiul de securitate european”, „Capitolul II: Organizații cu vocație de securitate pe spațiul european” și „Capitolul III: Relațiile existente între principalele organizații de securitate”.

Concluziile doctorului Duicu, copiate de la un profesor american neinspirat: SUA abandonează NATO, Rusia intră în NATO

Vom începe cu extrase din „Concluziile” lucrării, care încep la pagina 151 din 166, considerând că acestea ar trebui să constituie cea mai puternică contribuție a autorului într-o lucrare academică. Ele nu doar că sunt copiate, fără citarea sursei, din altă lucrare, însă se potrivesc ca nuca în perete cu realitatea de astăzi. Este drept, nu este vina lipsei de putere de analiză a doctorandului Adrian Duicu, ci a profesorului american de la care a copiat, care s-a dovedit neinspirat în previziunile sale sceptice cu privire la NATO.

Ultima pagină a tezei este traducerea adaptată a unui interviu luat în 2003 unui profesor american pe nume Charles A. Kupchan, fost oficial al administrației Clinton, care prevestea apoteotic la vremea respectivă declinul NATO, ruperea SUA de alianță și chiar includerea Rusiei în NATO.

Pagina 157, finalul tezei de doctorat a lui Adrian Duicu.

Pagina respectivă este copiată, prin traducere, răsucire a paragrafelor și amestecare a ideilor, din interviul „Kupchan Predicts Widening Split in Western Alliance, Foresees France Veto in Security Council to Block U.S.”, luat de Bernard Gwertzman expertului Charles A. Kupchan, de la Council on Foreign Relations, publicat pe 28 februarie 2003.

„Deocamdată, mai mult de jumătate din guvernele europene pun solidaritatea transatlantică deasupra gravelor lor îndoieli în ce privește înțelepciunea politicii americane față de Irak. Pe termen lung însă, este probabil ca toate disensiunile recente ale statelor europene în privința războiului din Irak să rezulte într-o întărire a unității europene. Statele europene care acum susțin SUA ar putea realiza că prioritățile Americii se schimbă (în favoarea Orientului Mijlociu și a Asiei de Est) și că misiunea Americii, ca protectoare a Europei, se apropie de sfârșit. Statele central și est europene, care acum sunt pro-atlantice și pro-americane, vor realiza că viitorul lor este în Europa și UE, nu în NATO.

Viitorul economic și geopolitic al Marii Britanii este strâns legat de cel al Europei: chiar și britanicii vor alege Europa, sacrificând relația lor specială cu SUA. Aceasta înseamnă că Uniunea Europeană va trebui să își asume responsabilitatea pentru asigurarea securității europene, ieșind din epoca sa de dependență față de puterea americană.

SUA nu vor mai vedea probabil NATO ca pe un pilon esențial al sistemului lor de securitate. Aceasta nu va însemna desființarea instituției; măcar până la sfârșitul deceniului, NATO va rămâne o voce importantă în securitatea internațională (dacă nu pentru alte rațiuni, din motive de inerție instituțională).

NATO și-ar putea însă pierde valențele de alianță militară defensivă, transformându-se într-o instituție de securitate colectivă (gen ONU, OSCE), sau un club politic din care este bine să faci parte, dar care nu este esențial pentru garantarea securității. O dată cu pierderea relevanței militare, NATO ar putea să se extindă către est, cuprinzând și Rusia, cu continuarea efectelor pozitive ale extinderii: impulsionarea disciplinei și a reformelor în țările candidate”.

Pagina 154 (extras transcris de mână, de reporterul gândul din teza de doctorat a lui Adrian Duicu):

„Pentru o relație de securitate NATO-UE solidă, trebuie respectate următoarele trei linii directoare:

1. (…) O singură modalitate prin care Europa poate câștiga influență față de SUA și anume prin deținerea unor capacități cu adevărat relevante. (…)

2. (…) Voinței europene de a începe un program de modernizare, ar trebui să i se răspundă cu o creștere a disponibilității americane de a împărtăși partenerilor europeni tehnologie. (…)

3. (…) Toate aceste bune intenții vor fi în van dacă Washingtonul își va menține preferința pentru coalițiile ad-hoc și un NATO-a-la-carte. (…)”.

Fragmentul este tradus integral din articolul „A stronger, global Europe: Toward a new Atlantic partnership”, de Margarita Mathiopoulos, publicat în New York Times pe 22 noiembrie 2003.

Urmează apoi mai multe aserțiuni la persoana întâi ale doctorandului Adrian Duicu, precum: „Apreciem că trebuie să ne moderăm așteptările din partea instituțiilor internaționale care își bazează activitatea lor doar pe metoda diplomației preventive”.

Acestea sunt copiate integral din lucrarea „Relațiile dintre SUA, UE și OSCE: Contribuția la securitatea internațională”, de Florin Abraham, pe care o citează o singură dată în subsolul unei pagini, deși din ea sunt preluate pagini întregi.

Lucrarea lui Abraham, doctor în istorie, a fost prezentată în 2005, pentru o conferință organizată de OSCE la Erevan, în Armenia, pe vremea când Abraham lucra la Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, al Academiei Române. Florin Abraham este actualmente membru al Colegiului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), numit în funcție la propunerea PSD. De altfel, Abraham a fost și director în cadrul Institutului „Ovidiu Șincai”, fundație apropiată de PSD.

Contactat de gândul, Abraham a declarat că nu îl cunoaște pe Adrian Duicu, că nu l-a ajutat la întocmirea tezei de doctorat și că, de altfel, nici nu mai are forma originală a lucrării sale, copiate de Duicu, din motive tehnice legate de calculatorul personal.

La pagina 156, din capitolul „Concluzii”, doctor Adrian Duicu îl copiază din nou integral pe Florin Abraham, asumându-și la persoana I părerile acestuia, citând însă lucrarea la nota de subsol, abia la trei sferturi de pagină. Prima parte a paginii este copiată integral din lucrarea lui Florin Abraham.

Ultimul sfert de pagină este de asemenea copiat, fără a fi citat, din studiul „Centrele de putere. De la unipolaritate la multipolaritate”, o analiză de general maior Vasile Paul și colonel Ion Coșcodaru, scrisă în cartea lor publicată în 2003 la Editura Științelor Sociale și Politice, dar și publicată de jurnalista Miruna Munteanu în ziarul Ziua. Textul este disponibil și pe site-urile de referate.

„Evoluția evenimentelor din Golf vor determina schimbări majore nu numai la nivelul lumii arabe, dar vor influența întreg sistemul de securitate actual. Vor fi elaborate noi criterii și reguli de conducere și funcționare a acestora, astfel încât procesul decizional să fie adaptat condițiilor tot mai complexe impuse de necesitatea combaterii terorismului și de noile realități internaționale. Fizionomia ierarhiei mondiale va fi nouă și imprevizibilă, iar scenariile de constituire a acesteia vor comporta viziuni pe cât de inedite, pe atât de probabile, materializarea lor depinzând de relațiile dintre actorii principali ai scenei politice mondiale, în care SUA vor deține, în continuare, pe termen lung, rolul principal.”, scrie Adrian Duicu, copiindu-i pe cei doi ofițeri.

Alte extrase alese aleator din doctoratul lui Adrian Duicu, toate copiate din alte surse:

Prima jumătate de pagină este copiată integral din Strategia de Securitate Națională a României 2001.

A doua jumătate de pagină este copiată integral din Dicționar de cultură generală, capitolul Istoria Europei, publicat pe internet pe diverse site-uri de referate studențești.

Un alt fragment din doctoratul lui Adrian Duicu, vizibil în fotografia de mai jos: „În noul concept strategic al Alianței Nord-Atlantice se consideră că dezvoltarea unei politici externe și de securitate comună, care include elaborarea progresivă a unei politici comune de apărare așa cum s-a cerut în Tratatul de la Amsterdam, este compatibilă cu politica comună de securitate și apărare, stabilită în cuprinsul Tratatului de la Washington. Creșterea mediului de securitate este direct proporțională cu sporirea responsabilităților și capacităților aliaților europeni, cu accent pe securitate și apărare. Dezvoltarea I.E.S.A. în cadrul N.A.T.O., presupune din partea aliaților europeni o contribuție mai coerentă și mai eficientă la misiunile Alianței, o întărire a parteneriatului transatlantic, o acțiune autonomă, de la caz la caz, și, prin consens, sub controlul politic și conducerea strategică a U.E., sau altfel convenite. În această idee, cooperarea în dezvoltarea unor concepte operative noi, rămâne esențială pentru a formula răspunsurile adecvate la provocările la adresa securității. Aranjamentele practice detaliate și evitarea duplicării capacităților și elementelor de apărare sunt elemente cheie ale unei colaborări aliate strânse”.

Întreaga pagină este copiată integral dintr-un articol publicat în 2001 de Revista Forțelor Terestre, sub semnătura căpitanului Teofil Ispas, dar și într-o sesiune de comunicări a UNAp din 2006, în articolul „Acquis-ul comunitar în domeniul politicii externe și de securitate comună”, semnat de locotenent Sorina Răduică, care de asemenea nu citează sursa. Pe internet, pasajul apare și într-un referat publicat pe site-urile dedicate studenților.

A doua jumătate a paginii este copiată din aceeași sursă. Fragementele apar și în cartea semnată de col. dr. Cosma Mircea și cpt. drd. Ispas Teofil, „Integrarea României în structurile europene și euro-atlantice”, la Editura Academiei Forțelor Terestre, în 2001.

Un alt fragment din teza lui Adrian Duicu:

Pagina este copiată integral din proiectul Strategiei de Securitate Națională a României, publicat în 2006. Proiectul nu mai este public pe internet, transformându-se cu mici modificări în Strategia publicată în 2007, de Președinție. Totuși, fragmente din el au rămas în presa de atunci.

O altă pagină a tezei de doctorat:

Fragmentul este copiat integral din lucrarea lui Florin Abraham, „Relațiile dintre SUA, UE și OSCE: Contribuția la securitatea internațională”, fără a fi citat.

Fragmente extrase în scris din doctoratul lui Duicu, toate copiate din alte surse

Pagina 23, extras transcris de mână de reporterul gândul din teza de doctorat a lui Adrian Duicu: „În plan internațional, omenirea traversează o situație fără precedent, fiind profund marcată de acțiunile absurde ale unor forțe ce promovează terorismul ca mijloc de influențare a comunității internaționale și de slăbire a stabilității mondiale”.

Fragmentul este copiat din Strategia de Securitate Națională a României, 2001: „Pe plan internațional lumea traversează o situație fără precedent, fiind profund marcată de acțiunile iraționale ale unor forțe ce promovează terorismul ca mijloc de divizare a comunității internaționale și de slăbire a stabilității mondiale în general”.

Un alt fragment de la pagina 23 este de asemenea copiat fără citare: „Aceste fenomene și procese au dus la creșterea complexității naturii relației dintre problemele interne și cele externe ale statelor, ceea ce complică și mai mult calea spre identificare a cauzelor negative din mediul de securitate și a modalităților de influențare a acestora”.

Fragmentul apare identic în articolul „Securitate Internațională – Tendințe și evoluții”, publicat de generalul în rezervă Stan Petrescu în revista Geopolitica, nr. 12 din 2005. Nici aceasta însă nu pare a fi sursa originală a fragmentului, pentru că și generalul Petrescu a copiat, ca și Duicu, fraza din Strategia Națională de Securitate a României 2001, fără să citeze sursa.

Capitolul II, descrierea instituțională a ONU, pagina 40 (extras copiat de mână de reporterul gândul): „Programul are la bază raportul întocmit de un grup de experți condus de fostul ministru de externe algerian, Lakhdar Brahimi. Raportul Brahimi prefigurează un program complex de reformă, menit să transforme operațiunile de menținere a păcii dintr-o activitate cu caracter provizoriu, desfășurată la limita minimă a resurselor și cu o organizare precară, într-o funcție principală a ONU, îndeplinită în condiții de coerență organizatorică și eficiență”.

Fragmentul este copiat integral dintr-un document al Ministerului Afacerilor Externe, Direcția ONU și Instituții Specializate, publicat în ianuarie 2001 și transformat în referat disponibil pe internet și pe site-ul Facultății de Administrație Publică a SNSPA, care însă citează sursa.

Pagina 43, în subcapitolul despre OSCE: „Carta de la Paris, semnată la nivel înalt în noiembrie 1990, a marcat un punct de cotitură în istoria OSCE”.

Fragmentul este copiat dintr-un articol de prezentare a OSCE, publicat pe pagina de internet a Centrului de Promovare a Culturii de Securitate și preluat în mai multe referate de pe site-urile dedicate studenților.

Un alt fragment, de la aceeași pagină, despre Parlamentul European, este copiat de pe site-ul Reprezentanței în România a Comisiei Europene: „Legitimat prin vot universal direct și ales pentru un mandat de 5 ani, Parlamentul European și-a sporit continuu influența și puterea prin intermediul unei serii de tratate”.

Pagina 64, precum și întreaga prezentare a Uniunii Europene și a instituțiilor sale, este copiată integral dintr-o lucrare disponibilă pe internet, însă căreia gândul nu a reușit până la publicarea acestui articol să îi stabilească titlul și autorul. Este vorba despre un capitol dintr-o lucrare mai mare, intitulat „Uniunea Europeană”:

„Evenimentele care s-au produs și se produc în lume conduc UE spre o poziție mai înaltă devenind astfel un actor de securitate internațională, care joacă un rol important pe scena politică internațională” (extras copiat de reporterul gândul din teza de doctorat).

Pagina 90 a lucrării de doctorat este copiată integral din aceeași lucrare cu autor neidentificat, fără citare.

Pagina 92, extras transcris de mână de reporterul gândul din teza de doctorat a lui Adrian Duicu:

„La unul dintre poli există voci care spun că acesta reprezintă un pas înainte în proiectul de integrare europeană. Crearea unei forțe europene capabile să acționeze autonom va conferi UE o oarecare putere hard care să sprijine PESC. Se va ajunge prin PESA la o mai bună dezvoltare a forțelor militare comune, necesitate care a devenit o evidență în urma incapacității Europei de a acționa fără sprijinul SUA în fața valurilor succesive de crize din Balcani, în anii ”90. Forța nu ar trebui să fie în mod necesar o Armată Europeană, dar trebuie să devină o forță militară capabilă să conducă o serie de operațiuni rară a fi asistată de NATO sau SUA”.

Fragmentul este copiat integral din aceeași lucrare cu autor neidentificat, fără citare.

Pagina 109, extras transcris de mână de reporterul gândul din teza de doctorat a lui Adrian Duicu:

„NATO reprezintă legătura transatlantică prin intermediul căreia securitatea Americii de Nord este în permanentă conexiune cu securitatea Europei. Ea reprezintă efortului colectiv (sic!) depus de către membrii săi pentru susținerea intereselor lor comune în problema securității”.

Fragmentul este copiat din Manualul NATO ediția 2001.

Pagina 111, extras transcris de mână de reporterul gândul din teza de doctorat a lui Adrian Duicu:

„Managementul situațiilor de criză: Să fie gata, de la caz la caz sau prin consens, în conformitate cu Articolul 7 din Tratatul de la Washington, să contribuie la prevenirea efectivă a conflictelor și să se angajeze activ în rezolvarea crizelor, inclusiv în operațiunile de ripostă în cazul situațiilor de criză”.

Fragmentul este copiat din Manualul NATO ediția 2001.

Pagina 139, extras transcris de mână de reporterul gândul din teza de doctorat a lui Adrian Duicu: „Ca parte a acestui spațiu geopolitic, România este conștientă că securitatea comunității euroatlantice este indivizibilă, iar relația transatlantică este fundamentul acesteia”.

Fragmentul este copiat din Strategia de Securitate Națională a României, 2006.

Pe aceeași pagină, un alt fragment este copiat integral din din aceeași sursă: „În acest sens, România va acționa pentru perfecționarea coordonării politice și strategice a eforturilor de securitate ale celor două organizații, pe baza valorilor și intereselor comune, cu menținerea rolului fundamental al Alianței în apărarea colectivă și securitatea euroatlantică și creșterea contribuției Uniunii Europene la înfăptuirea scopurilor comune, îndeosebi în planul securității paneuropene, euroasiatice, în Orientul Mijlociu și pe continentul african”.