Șeful diplomației poloneze a picat pe tehnica rușilor

Judecățile de valoare de mai sus au fost exprimate de ministrul de Externe al Poloniei, RadosÅ‚aw (Radek) Sikorski, într-o conversație privată cu un fost ministru de Finanțe. În afara limbajului colorat, îngrijorarea sefului diplomației poloneze nu e cu totul lipsită de justificare. Interesant ar fi când a făcut-o, înainte sau după vizita lui Obama la Varșovia, când – ca și românii de la vicepreședintele Biden – polonezii au primit asigurări ferme din partea Statelor Unite că NATO are un țel sacrosanct: de a-și apăra aliații.

Prea seamănă scoaterea pe piață a acestei convorbiri cu aceea, la fel de colorată stilistic, a doamnei subsecretar de stat Victoria Nuland. Și Nuland, și Sikorski au stat în spatele Euromaidanului ucrainean.

Un lucru e sigur: pe Corlățean al nostru nu-l va prinde nimeni, niciodată la înghesuială. El nu-și scoate cravata nici când doarme, iar de vorbit în lume vorbește doar ca să repete ceea ce i s-a dictat, să fie sigur c-a înțeles.

Radek Sikorski e o personalitate foarte cunoscută și foarte activă. Reprezintă o țară importantă, care are opinii, care și-a câștigat respectul. Prin urmare, își poate permite licențe, măcar din când în când. Iar Sikorski spune – ascultat cu tehnică operativă sau nu – întotdeauna ceea ce crede. Ba e chiar foarte vocal și deloc obedient.

Fost lider al tinerilor din Solidaritatea, în 1981 a plecat la studii în Marea Britanie (vorbește o engleză impecabilă, plină de farmec). Margaret Thatcher l-a luat, atunci, sub aripa ei protectoare. Sikorski a fost corespondentul de front în Afganistan al unor publicații britanice și a revenit în Polonia abia după căderea lui Jaruzelski, după 1989, când a început o carieră politică fulminantă – ministru adjunct al Apărării la 29 de ani, adjunct în Externe la 35 de ani, parlamentar din 2005 și, de 7 ani, ministru de Externe. (Apropo de americani, ministrul Sikorski e căsătorit cu ziarista americană Anne Applebaum, laureată Pulitzer).

Astăzi, la 51 de ani, Sikorski, care și-a păstrat – din fericire – multe elanuri juvenile, aspiră la o funcție importantă în Uniunea Europeană. Poate chiar la funcția prietenei și suținătoarei sale necondiționate, baroneasa Catherine Ashton.

Panseurile sale private nu vor fi de natură să-l incomodeze. În fond, Sikorski a spus mereu ceea ce gândește despre americani, doar că păstrând un limbaj diplomatic.

În urmă cu câteva ore, la Luxemburg, declara, în legătură cu înregistrările ilegale – cărora le-a căzut victimă săptămâna trecută și Marek Belka, guvernatorul Băncii Centrale a Poloniei – că acestea sunt manopera unui grup criminal organizat, în spatele căruia s-ar afla serviciile secrete ruse. Afirmație cât se poate de plauzibilă, interpretată în cheie geopolitică: Polonia e un pilon de stabilitate în zonă. Lui Putin i-ar servi de minune să fie ușor clătinat.

Și România a devenit un pilon de stabilitate, doar că țigănia de la București, cu probele zdrobitoare, cu jocurile politice de interese care o înconjoară, cu greu ar putea fi socotită o lucrătură externă.