MOTIVAREA INSTANȚEI în dosarul Zambaccian: „Inculpatul Năstase nu a avut nicio reținere de a acționa în cel mai pur stil mafiot”

Pe 6 ianuarie Adrian Năstase a fost condamnat la 4 ani de închisoare în dosarul Zambaccian. Fostul premier a fost condamnat pentru infracțiunile de șantaj și luare de mită.

Completul de judecătă a fost condus de judecătorul Ionuț Matei, vicepreședintele al Curții Supreme. Din complet au făcut parte judecătoarele: Ioana Bogdan, Angela Dragne, Luminița Livia Zglimbea și Cristina Rotaru.

Dosarul a fost anchetat la DNA de procurorii Moraru – Iorga Mihaela și Vartic Marius Cătălin, anchetele fiind coordonate de către Mariana Aleandru iar rechizitoriul – avizat de procurorul Doru Țuluș.

Dosarul Zambaccian, pe scurt

Procurorii DNA susțin că, în perioada 2002 – 2004, în calitate de premier – cu atribuții de coordonare a activității membrilor Guvernului, de numire a conducătorilor organelor de specialitate din subordinea Guvernului și a altor persoane ce îndeplinesc funcții publice, cu atribuții de control în ce privește activitatea miniștrilor și atribuții de control asupra autorităților și instituțiilor publice centrale și locale prin Aparatul de lucru al primului ministru -, Adrian Năstase ar fi primit, în mod direct și prin intermediul Danielei Năstase, foloase necuvenite în valoare de aproximativ 630.000 de euro la cursul de schimb 2002/2004.

Aceste foloase constau în contravaloarea unor bunuri importate din China și cheltuielile aferente acestor importuri, precum și contravalorea unor lucrări efectuate la imobilele lui Năstase din localitatea Cornu și din București.

Motivarea completului de cinci judecători

În motivarea completului se demonstrează că infracțiunile de luare de mită și șantaj au fost dovedite prin acheta penală și apoi verificate prin cercetarea judecătorească. Completul a determinat că Năstase a utilizat metode de tip mafiot pentru a-și ascunde infracțiunile. De asemenea, instanța spune că atât el cât și soția sa, Dana, au făcut tot ce au putut să obstrucționeze aflarea adevărului.

În același timp, judecătorii susțin soții Năstase au încercat în permanență șă-și ascundă „adevărata situație materială” și s-au asigurat că „nu vor întâmpina dificultăți în cazul în care s-ar fi declanșat un control al averii”.

Potrivit judecătorilor, pedeapsa de patru ani a avut rolul de a descuraja și pe alți posibili infractori să comită acte de corupție la nivel înalt. Judecătorii notează că o astfel de pedeapsă este normală „într-o societate sufocată de corupție, cum din păcate a fost și este cea românească”.

CITEȘTE AICI MOTIVAREA INTEGRALĂ

Câteva extrase din motivare

â–º În ce privește individualizarea pedepselor, aceasta a fost criticată deopotrivă de Parchet și inculpatul Năstase Adrian, dar evident în sens contrar.

â–º Astfel, Parchetul tinde la agravarea situației inculpaților, susținând în esență că la stabilirea cuantumului, dar și a modalității de executare a pedepselor nu s-au avut în vedere în mod corespunzător toate criteriile de individualizare prevăzute de lege, astfel încât pedepsele aplicate inculpaților nu sunt în concordanță cu scopul definit în art.52 c.pen.

â–º Dimpotrivă, inculpatul Năstase Adrian a criticat atât cuantumul pedepsei aplicate de prima instanță, cât și modalitatea de executare, solicitând a se avea în vedere persoana și personalitatea sa, faptul că până la debutul „calvarului” reprezentat de cercetarea sa penală, a „sarabandei” de plângeri penale cu o evidentă tentă politică, a ocupat importante funcții publice, lucru care nu ar fi fost posibil dacă nu ar fi avut statura profesională și morală adecvată.

â–º A invocat de asemenea prezența aproape zilnică în fața organelor de anchetă de-a lungul a 2500 de zile și că timp de peste 7 ani a trebuit să facă față anchetelor și proceselor penale, în cel de față fiind angrenată și soția sa.

â–º A arătat de asemenea că în această perioadă și-a continuat activitatea didactică, publicistică și politică.

â–º Completul de 5 judecători va analiza individualizarea pedepselor nu doar în limitele criticilor formulate de cei doi recurenți, ci și în contextul noilor condamnări decise de instanța de control judiciar prin prezenta hotărâre cu privire la infracțiunea de luare de mită (în cazul inculpaților Năstase Adrian și Năstase Daniela), respectiv la infracțiunile de spălare de bani și fals în contabilitate (în cazul inculpatei Jianu Irina Paula).

â–º Potrivit art.52 c.pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

â–º Criteriile ce trebuie avute în vedere la individualizarea pedepsei sunt, potrivit art.72 c.pen., dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

â–º În speță, instanța de recurs reține că faptele deduse judecății se circumscriu corupției la cel mai înalt nivel, implicând persoana unui prim-ministru care și-a folosit funcția deținută în statul român pentru obținerea unor foloase, patrimoniale și nu numai, din partea unor funcționari care au ales această cale (mai mult sau mai puțin liber) pentru a se asigura că vor ocupa în continuare funcțiile deținute.

â–º Activitatea infracțională dedusă judecății nu s-a rezumat la corupția clasică (dare și luare de mită), ci a inclus și alte infracțiuni, asimilate celor de corupție (șantaj) sau în legătură directă cu acestea (spălare de bani, fals în contabilitate) ori prevăzute în legi speciale (folosirea de acte falsificate la autoritățile vamale).

â–º Această multitudine de acte infracționale, majoritatea derulate într-o lungă perioadă de timp (de circa 2 ani), se explică prin dorința inculpaților care le-au săvârșit de a ascunde faptele grave de corupție comise de inculpatul Năstase Adrian, în calitate de prim-ministru, ajutat de soția sa, iar mai apoi, după devoalarea acestora, de a îngreuna sau chiar zădărnici probarea lor.

â–º În egală măsură, activitatea infracțională desfășurată de inculpați s-a suprapus peste interesul inculpaților Năstase de a-și ascunde adevărata situație materială și de a se asigura că nu vor întâmpina dificultăți în cazul (improbabil în acea epocă) în care s-ar fi declanșat un control al averii. Sunt astfel de reținut sumele considerabile de bani vehiculate de inculpați și nerecunoscute de ei (circa 700.000 USD numai pentru importurile din China) ori recunoscute pentru a-și susține nevinovăția (60.000 USD pentru tâmplăria de la Cornu), care au fost achitate cash în diferite modalități (mape, plicuri, sac textil sau chiar decupaj realizat într-un top de hârtie tip A4), fără a se cere vreo dovadă pentru primirea lor (lucru de asemenea de la sine înțeles).

â–º De asemenea, inculpații Năstase s-au prevalat de situația juridică aparentă a unui imobil care în realitate le aparținea (casa din strada (…), de care au înțeles să se dezică public pentru a împiedica stabilirea răspunderii penale pentru infracțiunea de luare de mită (actul material ce a vizat contravaloarea lucrărilor de renovare a imobilului) și a zădărnici o eventuală cercetare a averii lor reale.

â–º Prin urmare, gravitatea faptelor deduse judecății nu se rezumă la actele de corupție pură comise de inculpați, ci include permanenta preocupare a acestora de obstrucționare a aflării adevărului atât cu privire la infracțiunile de corupție, cât și referitor la situația lor materială reală.

â–º Această conduită a fost adoptată atât în perioada în care au fost comise faptele de corupție (și s-a concretizat în săvârșirea unor infracțiuni conexe sau prevăzute de legi speciale), cât și după punerea lor sub învinuire (și s-a manifestat sub forma șantajului comis de inculpatul Năstase Adrian).

â–º În ce privește infracțiunea de șantaj, cele două convorbiri ambientale purtate cu martorul Crețu Octavian dezvăluie disperarea inculpatului Năstase Adrian de a împiedica aflarea adevărului atât cu privire la faptele de corupție comise în legătură cu bunurile achiziționate din China (pe care încearcă să le bagatelizeze), cât și cu privire la planul secund (care pare mai important pentru inculpat), al unei posibile declanșări a controlului averii sale.

â–º În acest context, inculpatul Năstase nu a avut nicio reținere de a acționa în cel mai pur stil mafiot, încercând să impună tăcerea persoanei care „l-a trădat” (așa cum însuși inculpatul s-a exprimat) prin dezvăluiri viitoare compromițătoare pentru aceasta, ce aveau însă să fie făcute nu de către inculpat, ci de o persoană care, spre deosebire de partea vătămată Păun Ioan, a ales să-i fie credincioasă până la capăt (inculpata Jianu Irina Paula).

â–º În privința circumstanțelor personale, în cazul inculpatului Năstase instanța de recurs va reține ca având un caracter atenuant pregătirea sa profesională și acea parte a activității sale anterioare care a avut efecte benefice pentru statul român, date care urmează a fi valorificate în condițiile art.74 alin.2 c.pen., însă numai în privința sancțiunii aplicate pentru infracțiunea de șantaj.

â–º În cazul infracțiunii de corupție, chiar dacă va reține incidența aceleiași circumstanțe atenuante judiciare, urmează a constata că aceasta vine în concurs cu caracterul continuat al infracțiunii, ce reprezintă o cauză de agravare a pedepsei și care lipsește de efecte obligatorii circumstanțele atenuante în condițiile art.80 alin.2 c.pen.
Instanța de recurs va avea în vedere în acest context gravitatea deosebită a faptelor de corupție de care inculpatul Năstase Adrian se face vinovat, ținând seama de calitatea în care le-a comis, valoarea foloaselor patrimoniale obținute și perioada îndelungată de timp în care acționat.

â–º În egală măsură, conduita procesuală nesinceră, dublată de încercarea sa permanentă de a se prezenta ca o victimă a justiției și de a da o conotație politică oricărui demers judiciar îndreptat împotriva sa, demonstrează că inculpatul Năstase Adrian nu a înțeles nici până acum importanța valorii sociale lezate prin conduita sa infracțională și nici modul în care funcționează statul de drept, preferând să caute vinovății dincolo de propria sa persoană.

â–º Acest mod de raportare la valorile apărate de legea penală, comun de altfel tuturor celor trei inculpați din prezenta cauză, impune un tratament sancționator adecvat, care să reprezinte deopotrivă o sancțiune pentru încălcarea legii, dar și un mijloc de reeducare a inculpaților (în ciuda vârstei pe care o au) în sensul conformării conduitei lor viitoare la rigorile legii penale.

â–º În același timp, pedepsele aplicate inculpaților au menirea de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni nu doar de către inculpații din prezenta cauza, ci de oricare alte persoane care se gândesc să-și folosească funcția publică pentru obținerea de avantaje personale într-o societate sufocată de corupție, cum din păcate a fost și este cea românească.

â–º Față de aceste considerente, instanța de recurs va aplica inculpaților pedepse cu închisoarea orientate în cuantum peste minimul special (singura excepție fiind făcută în cazul infracțiunii de șantaj, ținând seama și de nivelul extrem de sever al minimului prevăzut de lege pentru această infracțiune), ce urmează a fi executate în regim de detenție (mai puțin în cazul inculpatei Năstase Daniela, a cărei activitate infracțională și contribuție concretă la comiterea faptelor au fost mai reduse, justificând modalitatea neprivativă de executare a pedepsei stabilită de instanța de fond, cu majorarea însă a duratei termenului de încercare la limita maximă calculată conform art.86/2 alin.1c.cpen.).

â–º În consecință, va înlătura aplicarea art.861 – 864 Cod penal, art.71 alin.5 Cod penal și art.359 Cod procedură penală în privința inculpatului Năstase Adrian.

â–º Va interzice inculpaților, ca pedeapsă accesorie, dar și complementară (acolo unde legea o prevede în mod obligatoriu) exercițiul drepturilor de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice (art.64 lit.a teza a-II-a c.pen.), precum și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

â–º Suplimentar, inculpatului Năstase Adrian i se va interzice și dreptul de a ocupa o funcție de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii (art.64 lit.c c.pen.), ținând seama că a fost condamnat pentru fapte de corupție comise în calitate de prim-ministru.

â–º În consecință, prin raportare la critica vizând individualizarea pedepsei, sunt întemeiate doar susținerile Parchetului, iar nu și cele ale inculpatului Năstase Adrian.