2013 a stabilit un record sumbru, neatins de la al Doilea Război Mondial încoace. Numărul persoanelor strămutate, al refugiaților și al solicitanților de azil din zone de criză și conflict a ajuns să însumeze 51,2 milioane*, o creștere de 6 milioane de oameni față de 2012. 6 milioane de copii, femei, bărbați care au rămas fără casă, care au rămas fără țară, fără viața pe care o cunoșteau.
Cifrele
Mare parte din această creștere record pentru ultimii 70 de ani a venit pe fondul crizei din Siria, o nenorocire care se întâmplă de trei ani de zile, la aproximativ 2.000 de kilometri de granițele României și care, pe măsură ce a devenit tot mai lipsită de speranță, a părut din ce în ce mai îndepărtată. După trei ani de știri cumplite, de imagini cu copii torturați și gazați, cu femei plângând, această rușine a secolului XXI pare la capătul unei alte lumi.
SURSA: UNHCR
Numărul refugiaților a ajuns, pentru prima dată de la începerea războiului din Afganistan, la 16,7 milioane. Din Afganistan și Siria au plecat, în 2013, câte 2,5 milioane de refugiați. De la începutul acestui an, numărul refugiaților sirieni a crescut cu încă 400.000. La acasta, se adaugă cele 6,5 milioane de oameni strămutați în interiorul Siriei, scoși din zonele cele mai periculoase, mutați din calea unei morți iminente.
SURSA: UNHCR
Conform celor mai recente date centralizate de Agenția pentru Refugiați a Națiunilor Unite (UNCHR), în Turcia se află acum aproape 800.000 de refugiați sirieni. 30 la sută dintre ei locuiesc într-una din cele 22 de tabere pentru refugiați construite de-a lungul graniței cu Siria. Cei mai mulți sunt în orașele de lângă frontieră, unde există deja o apropiere culturale cu turcii sau kurzii locului. În provincia Mardin, de exemplu, din sudul Turciei învecinat cu Siria, există 43.000 de refugiați din țara condusă de Assad, însă doar 5.000 stau în în tabere.
Situația din această regiune nu dă nici măcar un semn de ameliorare. Ba dimpotrivă: 2014 a adus până acum o nouă intensificare a influxului de refugiați sirieni în Turcia. Se estimează că, în medie, 500 de persoane trec granița zi de zi – disperați și, totuși, încă având puterea de a mai spera că pot trăi din nou cu demnitate.
SURSA: UNHCR
Mulți își pun viața pentru a doua oară în pericol (prima oară fiind să treacă granița în Turcia) pentru a ajunge la Istanbul sau Ankara. În Istanbul, spre exemplu, cerșetorii sirieni sunt acum un fel de români și bulgari la începutul anilor ’90, un fel de refugiați din Bosnia ai anului 1992 ori dintr-un Kosovo al anului 1998. Pașaportul sirian e bun neprețuit pentru sirienii care trăiesc din cerșit în Istanbul. El spune singur povestea mâinii întinse.
Motivul
Toate acestea sunt doar cifre – multe -, pe care jurnaliștii, activiștii și politicienii le folosesc pentru a argumenta tragedia din Siria. Nu există, însă, niciun argument mai puternic decât imaginea umană de la fața locului. gândul a reușit să ajungă recent la granița Turciei cu Siria și Irak și s-a întors de acolo cu câteva imagini și povești ale vieții oamenilor – refugiați sau localnici. Cum arată viața de la frontiera cu Siria, cum se simte liniștea și siguranța păcii la câțiva kilometri distanță de război? Aceste răspunsuri nu dau știri, dar schițează portretul real al unei lumi apropiate de noi, care a fost trimisă într-un univers aparte.
Poveștile noastre încep aici:
Punctul 0 – granița Turciei cu Siria, orașul Nasaybin// FOTO: ©Alina Matiș/gândul
… și se termină aici:
O femeie cu un pașaport de Siria, cerșind împreună cu un băiat, pe o pasarelă pietonală din Istanbul// FOTO: ©Alina Matiș/gândul
Mă găsiți pe Facebook – Alina Matiș și pe Twitter – @alinamatis