Rămășițele fosilizate ale celei mai mari păsări marine din istorie, descoperite în Statele Unite

Aripile acestei viețuitoare, Pelagornis Sandersi, au o anvergură de două ori mai mare decât aceea a albastrosului regal din zilele noastre, afirmă autorii acestui studiu, publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS).

Cu un cioc lung și dinți ascuți pe marginea acestuia, pasărea era capabilă să străbată în zbor întinderi mari de apă în căutarea prăzii, în urmă cu 25 de milioane – 28 de milioane de ani.

Totuși, ea avea nevoie, cel mai probabil, de o „trambulină” pentru a se lansa în aer, întrucât aripile sale erau pur și simplu prea lungi pentru a-i permite să decoleze de pe sol.

Oamenii de știință sunt de părere că Pelagornis Sandersi trebuia să se lanseze de pe promontorii naturale și să utilizeze curenții de aer pentru a se lansa în aer, la fel ca un planor.

Autorul studiului, Dan Ksepka, expert la The National Evolutionary Synthesis Center (NESCent) din orașul Durham, din statul Carolina de Nord, spune că pasărea, odată ajunsă la înălțimi mari, era capabilă să străbată kilometri întregi fără să bată din aripi.

„Acest aspect este important deasupra oceanului, unde hrana este puțină”, a explicat cercetătorul american.

Pelagornis Sandersi a trăit după dispariția dinozaurilor, însă înainte de sosirea primilor oameni în America de Nord.

Oase din aripile păsării, gheare și scheletul ei complet au fost descoperite pentru prima dată în 1983, în apropiere de orașul Charleston, din Carolina de Sud, în timpul lucrărilor de construire a unui aeroport.

„Osul superior al aripii era mai lung decât brațul meu”, spune autorul studiului, reamintind faptul că a avut nevoie de un stivuitor pentru a dezgropa tot osul.

Ținând cont de oasele descoperite, anvergura aripilor măsura între 6,06 și 7,38 metri.

Cu o anvergură de circa 6,4 metri, Argentavis magnificens, ale cărei oseminte datează din urmă cu 6 milioane de ani, era pasărea care deținea anterior recordul pentru cea mai mare anvergură a aripilor.

Noua descoperire explică mai bine capacitățile uimitoare ale acestei viețuitoare care face parte din familia Pelagornis, ce include păsări marine cu anverguri foarte mari și pseudo-dinți, și condițiile în care s-a produs dispariția lor, în urmă cu circa 2,5 milioane de ani.

Aceste păsări erau „planoare excelente”, iar rămășițele lor fosilizate au fost găsite pe șapte continente, făcând ca motivul extincției lor să pară și mai mult învăluit în mister.