Paradoxul este că, stând biped și gândind asemenea, ambii cred și spun că reducerea taxei buclucașe este bună, utilă și trebuie aplicată mintenaș: „Dacă aș fi prim-ministru, aș adopta reducerea CAS acum”, zice Traian Băsescu. „Evident, din 1 octombrie vom avea și reducerea contribuțiilor de asigurări sociale…dacă nu scădem acum, nu o să mai putem scădea niciodată”, s-a auzit un ecou de la Victor Ponta. Ca din senin au fost identificate și sursele pentru susținerea operațiunii, motivul luptelor în noroi duse de două zile de către președinte și premier.
Diriguitoarea Finanțelor, domnișoara Petrescu și abrevierea MTO s-au topit suferind în peisaj.
Dar la ce bun aceste vânzoleli față de care, biet privitor, nu poți rămâne decât cu gura căscată și fluiera a pagubă? Bâlciul cu fluturări patologice în care s-au expus de zor și cu sete Traian Băsescu și Victor Ponta este exclusiv în folosul lor. Așa înțeleg ei că ar câștiga concursul național „Oglindă, oglinjoară, cine-i mai dihai bărbat din țară?”.
Și pentru că în dispute de „bărbăție” (mare angoasă și idee fixă ale politicianului român) trebuie să fie musai și o femeie, s-au folosit și de Ioana Petrescu. Pe post de combustibil pentru întreținerea „galanteriilor” pline de hachițe.
Cred că, de fapt, ambii o folosesc. Dar pentru luptele în noroi, este un pretext taman bun. Ca și pentru marea „revenire” de după. „Eu sunt convins că această doamnă este bine echipată din punct de vedere teoretic”, s-a arătat mieros-ipocrit Băsescu. Dacă Ioana Petrescu și-ar da seama ce i se întâmplă, ar demisiona cu demnitate. Așa, se mulțumește să cadă în obișnuita-i muțenie comodă. Ministrul Finanțelor „lucrează”!
Aceste lupte în noroi sunt și niște teste pe care Victor Ponta și Traian Băsescu le fac pe sine și pe public. Să vadă cât li se poate umfla ego-ul și la câtă desconsiderare pot supune publicul. Nu pot admite însă că sictireala publicului ar putea să le dezumfle „eu”-rile, tocmai când se hâțână mai dulce în hamacurile omnipotenței.
Coborârile în mocirlă vor continua. Se prefigurează încăierarea „Cine-l pune pe comisarul european?”, deși ambii „luptători” au aceeași opțiune. Dar mai importantă pentru ficatul lor decât participarea discretă la negocieri foarte delicate, care ar trebui să fie în folosul României, este îmbățoșarea „Cine îi dă ausweis-ul de comisar lui Dacian Cioloș?” și cine se va împăuna cu meritul.
O nouă dovadă că luptele în noroi merg și la export.