Dl Iohannis doar scrâșnește frumos

În timp ce liberalii își desemnau candidatul la președinție, concurența dintre Crin Antonescu și Klaus Iohannis fiind cât se poate de serioasă, PD-L aproba fuziunea cu Forța Civică, mașinuța politică a lui Mihai Răzvan Ungureanu (MRU), urmând ca, sâmbătă, produsul împreunării celor două formațiunii să fuzioneze cu PNL. Pătruns de importanța rolului politic pe care i l-a rezervat destinul, MRU s-a lăsat purtat de o hiperbolă, definind noul partid drept „șuvoiul care va spăla mâlul lăsat de PSD”. Dl Ungureanu nu s-a rezumat însă la exerciții de stil, ci „s-a pus la dispoziția partidului” (formulă ipocrită, prin care, mimând smerenia, vorbitorul țintește precis o funcție) cu procentele sale din sondaje, care-l dau înaintea candidatului oficial al PD-L la Cotroceni, Cătălin Predoiu. Așadar, astăzi, la ora 14, opoziția unită avea patru aspiranți la cea mai înaltă funcție în stat și unul refuzat, Monica Macovei, pentru ca, patru ore mai târziu, după ce liberalii s-au hotărât asupra lui Iohannis, să fie trei. Cândva, pe la începutul lunii viitoare, va fi decis candidatul comun, impresia de rivalitate internă, de fragmentare și harababură pe cel mai consistent segment al Dreptei persistând cel puțin până atunci. Desigur, PNL și PD-L ar putea stabili prezidențiabilul chiar la reuniunile din acest week-end, dacă n-ar exista pretențiile unor lideri mai mici decât îi arată sondajele de a primi satisfacția competiției.

Impresia de dezorganizare, accentuată de existența a trei aspiranți la președinția statului, provine însă din lipsa unui mesaj unitar și a oscilației între adversari, în special a liberalilor, care par că nu prea știu pe cine să ia în cătare, pe Traian Băsescu sau pe Victor Ponta. Episodul de la Cotroceni, când cuplul premier-ministrul de Finanțe a demonstrat că nu știe cum va compensa reducerea CAS, a trecut neobservat de conducerea liberală, fapt cu atât mai derutant cu cât măsura cu care se împăuna primul ministru era luată din programul PNL. În schimb, liberalul Ioan Ghișe îl apăra astăzi pe Victor Ponta de satira lui Andrei Pleșu, rezonând cu discursul grobian al pesedistului Eugen Nicolicea. Atitudinea moale a PNL față de adversarul politic va avea drept consecință firească alinierea electoratului mai mult sau mai puțin radical anti Ponta în spatele lui Traian Băsescu și a candidatului său, Cristian Diaconescu.

Desemnarea oficială drept candidatul PNL la președinție ar trebui să-l scoată pe dl Iohannis din rolul de primar etern – jucat prea multă vreme -, care nu se consumă în mărunte bătălii locale, ci trece, superior, peste ele. Să-l facă să acționeze ca șeful celui mai mare partid de opoziție, personalitatea cu cele mai mari șanse să ajungă președintele României, liderul care și-a identificat corect adversarul, știe de ce vrea să-l scoată din cursă, ne explică, în mod cursiv, și nouă și nu acceptă să ducă alții lupta în locul său. Deocamdată, dl Iohannis scrâșnește frumos.