Inundațiile din Dolj l-au prins, de data aceasta, pregătit pe Victor Ponta. Ca orice alt politician, premierul și-a lăsat treburile pesediste pe locul doi și a mers în mijlocul oamenilor afectați de viitură. L-am văzut discutând cu oamenii, l-am observat sărind în ajutorul lor, organizând operațiuni de salvare și oferind soluții peste soluții. Ba mai mult, a ales, și a subliniat asta, să întârzie la propria lansare pentru prezidențiale, pentru a merge în localitățile afectate de viitură.
Așa cum i-am văzut și pe Traian Băsescu, și pe Emil Boc, și pe Elena Udrea, de atâtea ori, când au fost inundații sau înzăpeziri, așa și premierului i-a venit rândul să pozeze în rolul de salvator. Și ca orice alt politician în astfel de momente, mai ales într-un an electoral, Victor Ponta a încercat să-și scoată cât mai mult în evidență latura umană, mai ales că tocmai lua startul cursei prezidențiale.
Dacă la ultimele inundații a fost criticat pentru că s-a plimbat cu o barcă gonflabilă pe o apă de 30 de centimetri și că s-a adresat ministrului Doina Pană cu „fă”, acum politicianul Victor Ponta a făcut totul ca la carte. Emoționat, solidar, umil și de mână cu sinistrații.
Numai că, în astfel de momente critice, se omite marea problemă. Politicianul coboară la nivelul oamenilor de rând și-și oferă ajutorul. Atunci și acolo. Locuri de dormit, haine, alimente. Totul pentru a câștiga capital de imagine, puncte care cântăresc greu în cursele prezidențiale. Dar astfel se uită de partea executivă, de partea în care mai necesare ar fi fost niște diguri bine făcute, niște poduri rezistente, care să nu se rupă ca cel din Albeni, niște drumuri care să nu „se scurgă” după fiecare ploaie, toate făcute din timp, tocmai pentru ca astfel de situații de criză să nu mai existe.
Ca om, ca votant, nu mă deranjează prezența politicianului în mijlocul evenimentelor. Ba chiar poate mă convinge să-l votez. Însă mai util ar fi fost ca pagubele de pe urma inundațiilor să nu fie atât de mari. De mai bine de 20 de ani, ne confruntăm cu aceleași probleme. Vine vara, sunt inundații. Iarna sunt înzăpeziri. Mereu sunt sinistrați pentru care se strâng ajutoare și pentru care armata intervine. Politicianul ciupește voturi, câștigă mult la imagine și iese învingător la alegeri. Și niciodată problema nu este tratată de la cauză, ci de la efect. Politicienii, oricum i-ar chema, se învârt în același cerc: sinistrați-ajutoare-voturi. Niciodată diguri, poduri sau drumuri.
Dar când ai o echipă guvernamentală formată dintr-un ministru al Apelor, Doina Pană, care stă liniștită pentru că „nu e niciun motiv de panică” și pentru că „nici inundațiile nu mai sunt ce au fost odată”, un vicepremier Gabriel Oprea care anunță că a numărat „aproximativ două victime”, un ministru delegat Mihnea Costoiu care măsoară cantitatea de apă în grame de noroc pentru PSD, poți să stai liniștit. Situația nu se va schimba prea curând.
Iar când însuși premierul își începe discursul cu „Dumnezeu a așezat lucrurile mai bine decât noi și mi-am lansat candidatura mai devreme”, între sinistrați, e ca și cum ar mulțumi pentru inundații și pentru pagubele produse. Când un ministru vine și spune că apa multă este, de fapt, un noroc pentru PSD și Victor Ponta, e ca și cum și-ar dori să plouă și mai mult.
Și tot marți seară, în discursul său de la lansarea candidaturii, Victor Ponta a punctat, din nou, că e mândru că e român. „Aici este țara mea și neamul meu cel românesc”, a citat el din Tudor Gheorghe. Și este atât de mândru de România, încât singura poză cu care s-a gândit să o ilustreze pe Facebook, în cursul zilei de miercuri, în care unii încă își scoteau nămolul din case, a fost una de la Disneyland.
Poate Victor Ponta nu ar trebui să fie mândru că e român după ce au fost anunțate două victime și zeci de localități afectate de inundații. Poate ar trebui să fie mândru abia atunci când va face ceva pentru ca data viitoare pagubele să nu mai fie atât de mari.