Descoperire a astronomilor americani: Sistemul Solar este înconjurat de o bulă de gaz fierbinte

Gazul are o temperatură de circa un milion de grade Celsius, iar oamenii de știință numesc acest fenomen „bula locală” sau „bula locală fierbinte”, după ce mai multe studii și cercetări coroborate au confirmat o teorie veche din anii 1980.

Astronomii spun că bula este rezultatul celor mai puternice explozii care pot avea loc în Univers – supernovele – care apar atunci când o stea gigant moare, aruncând în spațiu materie foarte fierbinte. O astfel de explozie eliberează într-o secundă mai multă energie decât emite Soarele într-un milion de ani, potrivit NASA. O singură supernovă poate străluci mai intens decât o întreagă galaxie.

Astfel de explozii apar, de obicei, de două ori într-o sută de ani, în Calea Lactee. Dar în urmă cu 10 milioane de ani, mai multe astfel de evenimente au avut loc în vecinătatea sistemului nostru solar. Vârsta Universului este de circa 13,8 miliarde de ani, astfel încât că zece milioane de ani înseamnă o perioadă relativ recentă. Cumva, exploziile nu au dus la anihilarea vieții pe Pământ.

În anii 1970-1980, astronomii au început să descopere indicii a ceea ce aveau mai târziu să susțină că este această „bulă locală” de gaz. Oamenii de știință se uitau, cu telescoape tot mai avansate, la ceea ce ei numesc mediul interstelar.

Spațiul dintre planetele și stelele galaxiei nu este gol, ci conține gaze, praf, ioni și tot felul de particule. Dar, când astronomii au încercat să găsească toate acestea în spațiul dintre obiectele ce alcătuiesc Sistemul nostru solar, au observat foarte puțină materie. Era ca și cum Pământul se afla într-un spațiu aproape vidat, care conținea câțiva atomi la fiecare metru cub.

Tot în anii 1980, senzori plasați pe diferite sonde și sateliți de pe orbita Terrei au arătat că spațiul din Sistemul nostru solar este plin de raze X, care vin din toate direcțiile.

Astfel a apărut ideea că Sistemul solar stă practic într-o bulă: cea mai mare parte a mediului interstelar a dispărut pentru că a fost îndepărtat de supernove, iar Sistemul solar a rămas înconjurat de rămășițele exploziilor, adică gazul iradiant.

În ultimii ani, mai mulți cercetători au început să conteste modelul „bulei locale”, spunând că razele X detectate din toate direcțiile ar putea fi rezultatul a ceea ce ei numesc „schimb de sarcină electrică”: particulele foarte energizate emise de Soare – vântul solar – se ciocnesc de atomi, „fură” electroni și emit astfel raze X.

Oamenii de știință de la University of Miami din Coral Gables au vrut să verifice această presupunere și au dezvoltat un senzor care să măsoare radiația produsă de „schimbul de sarcină”. L-au montat pe o mică rachetă a NASA și l-au trimis în spațiu în 2012.

Au fost de-ajuns cinci minute pentru ca senzorul să efectueze o măsurătoare. Analizând datele obținute, cercetătorii au descoperit că doar 40% din radiația X provine din interiorul Sistemului nostru solar. Restul trebuie să vină, spun oamenii de știință, din pereții gazoși și fierbinți ai bulei care înconjoară Pământul.