Libertatea nu e gratis: România are nevoie și de un „NATO economic”

România și-a atins obiectivele la summit-ul NATO de la Newport (Țara Galilor) de la sfârșitul săptămânii trecute, susține președintele Traian Băsescu: va avea un comandament NATO pe teritoriul ei, o unitate NATO de intervenție rapidă compusă din câteva sute de oameni și un centru de pregătire navală la Marea Neagră, ce va fi vizitat cu regularitate de vase americane și NATO. Dar pentru România, securitatea trebuie însoțită de investiții, prin urmare ea are nevoie și de un NATO economic.

Dacă România și-a atins obiectivele la summitul din Țara Galilor, atunci și le-a atins pe cele politice și de securitate. Îi mai rămâne unul important: să „monetizeze” această situație, să transforme într-un avantaj economic dezavantajul de a fi unul dintre cele mai expuse flancuri ale NATO.

În condițiile în care separatiștii ucraineni înarmați și sprijiniți de la Moscova susțin că vor fi mulțumiți doar când vor ajunge la granițele României, iar președintele Ucrainei Petro Poroșenko a afirmat la BBC că Rusia nu poate cuceri rapid doar Kievul, dar chiar și Bucureștiul sau alte capitale, întrucât are o armată modernă de 1,2 milioane de oameni, un nou angajament de securitate clar al NATO este binevenit.

România, spune președintele, va fi gazdă a uneia dintre unitățile forței de reacție rapidă compusă din 4.000 de oameni, decisă a fi organizată de NATO pentru regiunea de est a Europei. Centrul regional va avea comandamentul în Polonia și unități de comandă în alte patru state, între care și România. De asemenea, la Marea Neagră ar urma să fie deschis un centru de antrenament și exerciții navale. În 2015, scutul construit de americani la Deveselu va deveni funcțional și va fi pus la dispoziția NATO.

Prin urmare, pe lângă cei 1.000 de militari americani care „se rotesc” acum la baza de la Mihail Kogălniceanu, România ar urma să mai primească alte câteva sute până într-o mie de militari străini. Toți aceștia ar urma să se aprovizioneze cu ce le trebuie pentru întreținere din România, ceea ce ar putea înviora puțin economia locală și ar ajuta la dezvoltarea infrastructurii locale.

Însă pentru România nu este suficient. Având o economie care are nevoie de o creșterea anuală de peste 5% pentru a recupera decalajele, România este obligată să speculeze orice portiță care i-ar aduce un plus de investiții, cu atât mai mult cu cât va trebui, în noile realități, să suporte un cost. Președintele român a spus la finalul summitului NATO un lucru prea puțin comentat: „Libertatea nu este gratis. Asta trebuie să înțeleagă toți demagogii, indiferent unde se află în interiorul Organizației”.

Costuri noi pentru România: 1,5 mld. euro/an prin dublarea bugetului Apărării

Cum se va traduce acest lucru pentru România? Prin dublarea bugetului pentru apărare. La Newport s-a decis ca toate statele membre să dea apărării minimum 2% din PIB. Cu un buget al apărării de 6,87 mld. lei, România a dat apărării în 2014 1,03% din PIB-ul estimat la 662,3 mld. lei. Pentru viitor, în bugetul multianual, sumele erau prevăzute să scadă. Bugetul estimat pentru 2017 era de 6,7 miliarde de lei. În vară, când conflictul din Ucraina a luat amploare, guvernul a decis majorarea bugetului apărării cu 0,2% din PIB, strategia a fost schimbată, iar calculul a fost că se va ajunge la 2% din PIB, treptat, până în 2017. La summitul NATO s-a decis: toate țările membre vor aloca apărării 2% din PIB, ceea ce, dacă măsura se va aplica rapid, înseamnă pentru România dublarea cheltuielilor de apărare într-un an, de la 6,8 miliarde de lei, la 13,2 miliarde de lei (3 miliarde de euro), la PIB-ul estimat pentru 2014. O sumă de 1,5 miliarde de euro suplimentară pentru apărare reprezintă un efort semnificativ pentru buget. Ea trebuie scoasă din economie. România are, prin urmare, nevoie și de „un NATO economic”.

Aderarea la NATO a dublat investițile străine în doar doi ani

Aderarea României la NATO în 2004 a impulsionat semnificativ investițiile străine în România care s-au dublat în doar doi ani, de la 9,6 miliarde de euro în 2003, la 15 mld. euro în 2004 și 21,8 miliarde de euro în 2005. S-a întâmplat pentru că umbrela de securitate s-a întins peste România și, de atunci, a fost clar că drumul spre UE, chiar greu, este fără întoarcere. Se poate repeta scenariul? Greu de estimat, dar trebuie încercat.

Mai aproape în timp, administrația de la București credea că dezvoltarea scutului american antirachetă anunțat în urmă cu peste doi ani, la Deveselu (Olt), va avea și un impact economic vizibil, dar nu s-a întâmplat chiar așa. Potrivit datelor BNR, investițiile americane în România au fost la finele lui 2012 de 1,8 miliarde de euro. Ambasada României la Washington vorbește, citând date de la Registrul Comerțului, de un sold al investițiilor americane în România în 2014 de 1,2 miliarde de dolari (sunt excluse investițiile făcute prin intermediul filialelor companiilor americane din alte țări). Oricum, nu se vede un salt spectaculos, nici la nivelul investițiilor, nici la cel al schimburilor comerciale. Dacă în 2008 acestea din urmă erau de 2 miliarde de dolari, ele s-au înjumătățit în criză și au ajuns abia în 2013 spre nivelul din 2008. Un lucru pozitiv s-a întâmplat totuși în schimburile comerciale cu SUA: de la un sold negativ de 362 de milioane de dolari în 2008, România a ajuns la un sold pozitiv de 263 de milioane de dolari în 2013.

În aceeași vreme, investițiile americane în Polonia sunt de peste 8 miliarde de euro, iar în Ungaria, care nu construiește nici scut american, nu are nici baze americane, investițiile americane săriseră, la finalul lui 2012, de 19 miliarde de euro.

Investițiile nu s-au îmbulzit, dar Deveselu este menționat în declarația finală a summitului NATO din Țara Galilor, la punctul 57: „Astăzi, remarcăm cu satisfacție că dislocarea Aegis Ashore (tipul de sistem antirachetă – n.red.) la Deveselu, România respectă calendarul pentru a fi finalizată la orizontul anului 2015. Aegis Ashore va fi pusă la dispoziția NATO și va furniza o creștere semnificativă a capabilității NATO.”

Dacă nu vin investițiile americane, poate vin totuși cele europene. România nu a fost în ultimii ani o maestră în semnarea de contracte offset. Săptămâna trecută totuși, ministrul economiei, Constantin Niță, și Guillaume Faury, CEO al Airbus, au semnat un memorandum de înțelegere cu Airbus Helicopters pentru ca IAR Brașov să ia parte la producția de elicoptere Super Puma MK1.

Premierul Victor Ponta s-a arătat atunci convins că Ministerele Apărării și de Interne vor beneficia de pe urma propiectului Super Puma MK1.

„În perioada următoare atât armata, Ministerul Apărării Naționale, cât și Ministerul de Interne au nevoie să-și modernizeze flotele de elicoptere și sunt convins că un produs fabricat în România cu tehnologia cea mai înaltă la nivel mondial este un obiectiv pentru ministerele de resort”, a spus Ponta, citat de Mediafax.

El a adăugat că la proiect s-a lucrat mult timp și trebuie să se lucreze în continuare, astfel încât în 2015 să se deschidă linia de producție pentru Super Puma MK1, iar în 2016 să poată zbura prima aeronavă produsă de acest tip produsă la Ghimbav.

Guillaume Faury a susținut, la rândul său, că noua linie de producție de la Ghimbav va fi benefică pentru România din punctul de vedere al tehnologiei, know how-ului, locurilor de muncă și va spori competitivitatea economiei românești pe plan internațional, oferind posibilități de export.