Profesorul Liviu Ornea: Înființarea de colegii pentru elevii fără bacalaureat „este o coțcărie a Guvernului Ponta” pentru a ajuta „anumite universități și anumiți oameni”

Profesorul Liviu Ornea consideră că încercarea guvernului de a rezolva problema socială a tinerilor fără bacalaureat, prin înființarea de colegii în cadrul universităților, nu este o soluție bună, și că mai degrabă este necesară o regândire a examenului de bacalaureat și o stabilire clară a lucrurilor care se așteaptă de la elevii de liceu. În opinia sa, sistemul de învățământ din România are nevoie, în primul rând, de o mai bună salarizare a profesorilor și de schimbarea programei. Dar dincolo de problemele pe care învățământul și cercetarea le are, România văzută de la catedra universitară „n-arată deloc rău”.

Liviu Ornea la interviurile Gândul – Principalele idei pe scurt

Despre universitatea fără bacalaureat: E o coțcărie a Guvernului Ponta. E evident o mișcare făcută cu dublu scop. Unul este de a ajuta financiar anumite universități și anumiți oameni, deci e evident un scop lucrativ. Un altul este scopul declarat, de fapt social. Aici e o problemă serioasă. Sunt într-adevăr tineri pentru care liceul, așa cum e organizat acum, e prea greu. Ei nu pot lua Bac-ul. Întrebarea bună este dacă ei trebuie neapărat să-l ia sau există o altă formulă.

Despre matematica predată în școli: La noi din păcate matematica este predată ca o colecție de metode de aplicat pentru rezolvarea unor probleme, având ca scop luarea unui examen. În loc ca matematica să-și reușească să facă ceea ce este menirea ei: să dezvolte gândirea critică.

Despre măsurile pe care le-ar lua ca ministru al Educației: Primul lucru ar fi mărirea lefurilor. Eu mă uit la absolvenții noștri. Există niște studenți buni care ar putea fi niște profesori minunați, dar majoritatea nu aleg învățământul pentru că e prost plătit. A doua măsură ar fi numirea unui colectiv de oameni serioși care să elaboreze programe pentru învățământ și care să răspundă la întrebarea ce vrem de la fiecare ciclu de învățământ.

Despre alegeri/vot: Încerc să-i conving pe tineri să meargă la vot, pentru că dintre acei „tot ăia” unii sunt mai buni decât alții. De fapt, mai pesimist vorbind, unii sunt mult mai rău decât alții. Mie mi se pare că de foarte mulți ani alegem răul cel mai mic, așa va fi și anul asta.

Despre România văzută de la catedră: Este eclectică, deloc omogenă, are vârfuri, are imaginație, interese foarte variate, are și o cantitate mare de învârteală, de șmechereală, care poate avea farmcul ei până la un anumit punct.

Liviu Ornea la interviurile Gândul – Principalele idei pe scurt

Sistemul de educație din România trece prin schimbări. Din nou. Cea mai dezbătută modificare este cea prin care universitățile pot organiza colegii la care admiterea să se facă fără diplomă de bacalaureat. Ce înseamnă universitatea fără bacalaureat?

E o coțcărie a Guvernului Ponta. E ca în povestea aceea: nici călare, nici pe jos, nici îmbrăcată, nici dezbrăcată, să fie studenți care nu sunt studenți. După cum ați văzut, majoritatea universităților serioase, mari, au anunțat că nu vor face așa ceva. Altele, chiar universități de stat, vor să se rentabilizeze un pic cu șmecheria asta. Domnul ministru Pricopie a spus că în niciun caz cineva fără Bacalaureat nu va fi student, numai că unele universități au anunțat că o să-i înmatriculeze pe cei care își iau ulterior bacul, direct în anul al doilea. Asta înseamnă că ei vor fi studenți fără să fi trecut prin anul întâi. Ceea ce e un lucru ciudat, dar la noi se poate. E evident o mișcare făcută cu dublu scop. Unul este de a ajuta financiar anumite universități și anumiți oameni, deci e evident un scop lucrativ. Un altul este scopul declarat de fapt social, de sprijinire a tinerilor care au probleme sociale. Aici e o problemă serioasă. Sunt într-adevăr tineri pentru care liceul, așa cum e organizat acum, e prea greu. Ei nu pot lua Bac-ul. Întrebarea bună este dacă ei trebuie neapărat să-l ia sau există o altă formulă.

Bacul a fost schimbat începând din 2010. De exemplu, elevii dau de proba de matematică în funcție de profil.

Bacul a fost schimbat în urmă cu mai mulți ani, apoi schimbat din nou cu cele patru materii. Dar singurul lucru serios care s-a făcut a fost că nu s-a mai putut copia așa demult. Dar nu s-a lucrat asupra programelor, asupra cauzelor care duc de fapt la eșec. Problema mare aceasta este: noi încă nu știm exact ce vrem de la absolvenții unui liceu.

După publicarea metodologiei referitoare la organizarea colegiilor în cadrul universităților, au existat voci care au susținut că acest tip de educație există și în universitățile din străinătate.

Eu nu știu. Și noi organizăm în timpul anului niște cursuri de pregătire a candidaților care vor da la noi la facultate, dar nu-i înmatriculăm. Sunt cursuri libere la care poate veni oricine, dar nu le dăm niciun certificat. Mi s-ar fi părut normal, ca această pregătire să fie făcută de licee, nu de facultăți. care au altă misiune, nu să-i pregătească pe copii să ia Bac-ul. Dar, până la urmă, nu asta e problema cea mare. Dacă ar fi un cadru legal fix și clar ca facultățile să organizeze această pregătire, să fie limpede spus, tot ar fi ceva. Numai că ei nu au făcut-o. Povestea asta cu colegiile este cel puțin dubioasă din moment ce permite unora care au fost suficient de șmecheri să vadă portița și să-i înmatriculeze apoi pe candidați în anul doi.

Cum credeți că se va schimba sistemul universitar în urma unei astfel de măsuri?

De fapt, situația aceasta ciudată, în care cuiva i se dă posibilitatea de a ajunge în anul trei fără să facă anul întâi, nu e nouă. Ea se întâmplă de mulți ani în toată Europa, în universități. Nu e exact aceeași șmecherie ca a Guvernului Ponta, dar sistemul de credite universitare asta este. Noi avem studenți în anul trei care nu și-au luat examenele din anul întâi. Și vin și plâng la sfârșitul anului trei că nu și-au luat examenele din anul întâi. Nu se poate să nu le treacă, că nu intră în licență. Un student, ca să promoveze într-un an de studiu care este egal cu n credite, are nevoie de m credite, care e mai mic strict decât n, stabilit de universitate. Deci el își lasă examene de pe un an pe altul.

Asta se întâmplă cel puțin de când a fost adoptat sistemul Bologna. Cum s-ar putea rezolva problema creditelor?

Sistemul creditelor a fost inventatat înainte de Bologna, pentru că s-a ajuns la o problemă socială. Ce faci, dacă ar fi ca pe vremea când am fost eu student, când, dacă picai un examen și nu-l luai de trei ori, repetai anul?

Păi, acum statul îți bugetează numai trei ani. Cum obligi un om să repete anul? Înseamnă să-și plătească anul de studiu. Asta e o mare problemă pentru că studenții nu au bani. Sunt probleme sociale, pe care ne facem că nu le vedem și discutăm despre învățământ numai sub raport științific și didactic. Dar de fapt aici sunt foarte multe probleme sociale.

Credeți că justificarea pentru organizarea colegiilor de către universități este că astfel se răspunde unei probleme sociale?

Da, dar este un răspuns prost pentru o problemă reală. Problema există, dar trebuie să știm ce vrem cu absolvenții ăștia de liceu, ce-i învățăm. Or, din păcate, domnul ministru dă răspunsuri complet eronate. Acesta este unul dintre răspunsurile cele mai scandaloase, pentru că e o coțcărie. Dar după câteva zile de la adoptarea metodologiei a recidivat și a mai dat o altă mostră de soluție greșită la o problemă reală. A spus că și-ar dori ore mai puține la clasele a XI-a și a XII-a pentru ca elevii să se poată pregăti pentru bac. Iertați-mă, e o prostie. Un ciclu de învățământ nu este gândit ca să iei examenul de bacalaureat, ci ca să ai o anumită formare. Dacă copilul învață și e pregătit cum trebuie pe tot parcursul școlii, el nu are nevoie de ore suplimentare pentru a lua Bac- ul. Când spui asta înseamnă că recunoști că ai gândit prost tot sistemul.

În aceste condiții, ar fi o soluție bacalaureatul profesional, despre care se vorbea anii trecuți?

Ce e aia bacalaureat profesional? Putem să-i spunem oricum, important este ce drepturi dă diploma. Problema este dacă te primește facultatea cu bacalaureatul profesional. Dar la noi totul este ambiguu. Mie îmi e teamă că până la urmă va fi o chichiță găsită în lege și te vei putea duce la Politehnică liniștit cu bacalaureat profesional, în caz că vom avea așa ceva.

Cum vedeți educația și schimbările din ultimii 25 de ani?

Eu n-am mai predat în liceu de foarte multă vreme. Însă, în privința conținutului programelor de matematică din școală și din liceu am foarte mari rezerve. Se vorbește de foarte multă vreme despre refacerea programelor, despre scrierea unor manuale în consecință. Lucrurile astea trenează, mereu se începe câte un proiect mirobolant care este abandonat. O reformă a învățămîntului nu se poate face pe picior și foarte repede, trebuie o gândire consecventă, pe mai multă vreme. Noi schimbăm foarte repede, nu schimbăm numai miniștri, dar și experții de sub miniștri. Se începuse un program pentru programele școlare cu fonduri POSDRU, eu știu de vreo doi ani de acest proiect, nu știu dacă s-a terminat.

Matematica este una dintre cele mai dificile materii pentru elevii români, și aici vorbesc rezultatele. Cum ar trebui predată matematica?

La noi, din păcate, matematica este predată ca o colecție de metode de aplicat pentru rezolvarea uneor probleme, având ca scop luarea unui examen, în loc ca matematica să reușească să facă ceea ce este menirea ei – să dezvolte gândirea critică, să învețe copilul să gândească, să fie creativ, să vadă cum se face un raționament și să se obișnuiască cu conducerea unui raționament. În locul acestor lucruri, copilul este învățat să aplice niște algoritmi, niște metode. Se insistă foarte mult pe tehnică. La un moment dat îți trebuie această tehnică, dar la noi se pierde din vedere cealaltă parte – raționamentul. Și s-au scos problemele de acest fel. Din primele clase elevii fac algebră, copiii sunt învățați de la început să-l pună pe x într-o parte, îl înmulțești cu 2 și asta a ieșit.

Practic, se predă foarte abstract.

Este și foarte abstract, dar se pare că copiii înghit, că dacă n-ar inghiți, ar ieși părinții în stradă. Probabil că li s-a schimbat puțin capacitatea de abstractizare. Din păcate, elevii nu ajung să-și formeze noțiunile corect, nu ajung să stăpânească raționamentul, asta vedem când ajung la facultate.

S-a scos din programă geometria euclidiană, care formează raționamentul. La admitere, vedem carențe enorme de raționament, ceea ce e un eșec al educației matematice și al educației care se face la logică. Copiii confundă ipoteza cu concluzia. Dacă se schimbă direcția și se merge pe tipul de întrebări din testul PISA este mult mai bine, pentru că acolo accentul nu e pe aplicarea de metodă, ci pe înțelegerea unor probleme cu text. La noi aproape au dispărut problemele cu text. Cei care nu vor fi nici ingineri, nici matematicieni, vor avea nevoie tocmai de așa ceva în înțelegera unei situații cu text, dar ei trebuie să vadă unde se ascunde de fapt calculul. Rezultatele la testele PISA nu sunt grozave, dar din câte m-am uitat este un trend ascendent. Ceva se schimbă, se mai mișcă lucrurile.

Dar încet.

Cu toate astea, n-aș fi foarte prăpăstios cu privire la ce se întâmplă în școală. Nu e atât de rău cu ce se întâmplă în școală. Sistemul educațional este unul dintre cele cu cea mai mare inerție. Schimbările se vor vedea în timp. Pe de altă parte, nici nu se bagă atât de mulți bani și atunci absolvenții cei mai buni nu sunt tentați să intre în învățământ. Cei care sunt acum în învățământ fac eforturi foarte mari să se adapteze. E o falsă impresie că profesorii sunt niște asistați ai statului, că nu-și fac treaba. Nu e deloc așa. E o pâine grea asta de profesor acum.

Ce ar trebui să se schimbe astfel încât situația profesorului să fie alta? Dacă ați fi ministru al Educației, care ar fi primele două măsuri pe care le-ați lua?

Eu nu știu dacă aș putea să le iau. Dar primul lucru ar fi mărirea lefurilor.

Ar rezolva asta problema?

Nu știu dacă ar rezolva-o, dar ar face lucrurile mult mai atractive. Eu mă uit la absolvenții noștri, și cei mai buni vor să facă cercetare. După aceea există niște studenți buni care ar putea fi niște profesori minunați, dar majoritatea ocolesc învățământul pentru că e prost plătit și își găsesc de lucru ușor în alte părți, unde sunt mult mai bine plătiți. Nu spun că trebuie să fii plătit ca la bancă, dar atunci s-ar păstra oamenii buni către învățământ, diferența de bani dintre privat și stat ar veni din timp mai mult, nu ai șeful pe cap. Sunt multe lucruri care fac învățământul să fie o activitate mai relaxantă decât programul de nouă ore.

Și care ar fi cea de-a doua măsură pe care ați lua-o dacă ați fi ministru?

A doua măsură ar fi numirea unui colectiv de oameni serioși, în care eu am încredere, buni profesioniști, care îmi sunt recomandați de societăți profesionale, științifice, care să elaboreze programe pentru învățământ și să încercăm să răspundem exact la întrebarea cu care am început: ce vrem de la fiecare ciclu de învățământ, ce trebuie să știe copiii când ies de acolo.

Cum ar trebui să fie un ministru al educației? Care să mulțumească pe toată lumea?

Toată lumea n-o să fie mulțumită niciodată și ar fi foarte rău să mulțumească pe toată lumea. Dacă e vorba să schimbe ceva, îi va nemulțumi. Ar trebui să fie o persoană care este om de școală, să fie o persoană care a trecut prin școală. Din moment ce trebuie să se ocupe și de universitar, ideal ar fi să fie un universitar care are în spate niște rezultate notabile, în cercetare și în didactică. Să fie un cadru universitar cu rezultate recunoscute, un om care și-a făcut un doctorat serios. Astea ar fi niște premise de la care se poate construi. Din păcate, oamenii care fac cercetare bine, în general, evită administrația. Dacă ai noroc, și stai patru ani în funcție, ai terminat cu cercetarea. Eu am toată admirația pentru doamna Andronescu care atunci când face admistrație face și cercetare. Este o excepție, dar majoritatea oamenilor nu pot asta.

Ultimii doi-trei miniștri pe care i-am avut proveneau din sistem, iar apoi au intrat într-un partid. Cum vedeți această situație?

Funeriu venise din cercetare, el a avut niște idei bune pentru cercetare și educație, dar nu știu dacă le-a pus în practică. Nici nu a avut timp să facă ceva. Dacă mai avea doi ani puteam judeca mai bine. Apoi a urmat domnul Baba, timp de câteva luni, nu e discutat. A urmat Liviu Pop, care ar trebui să se rușineze pentru că a distrus comisia CNADTCU. A făcut numai lucruri de nefăcut.

Apoi, doamna Andronescu, este om de învățământ. Din păcate a cedat mult prea mult politicului și a încetat să mai fie un om de învățământ. Multe dintre deciziile pe care le-a luat nu mai sunt în sprijinul învățământului. Ea era efectiv un om venit din sistem și avea toate premisele să facă treabă bună, cunoscând bine sistemul, la toate nivelele. Nu cred că a izbândit și cred că s-a transformat într-un om politic și atât. Despre domnul Pricopie, îmi pare rău, dar nu pot spune nimic bun. Ceea ce face este foarte rău pentru învățământ. A lăsat practic frâiele învățămîntului universitar și ale cercetării în mâna domnului Costoiu, care este doar doctorand. Iar deciziile pe care le ia sunt scandaloase.

Sunt politice? Ajută politicul?

Nu ajută politicul. Ajută anumite cercuri de putere din zona cercetării. Domnul Costoiu pune accent numai pe cercetarea aplicată. Aici sunt probleme cu distribuția banilor în cercetare, puțini cât sunt ei, trebuie distribuiți totuși corect, și trebui să fie niște alegeri corecte din punct de vedere și științific și economic. Nu se poate să lași la o parte criteriul științific și să te orientezi numai după criteriul economic. Asta este falimentar, e o gândire de azi pe mâine.

În aceste condiții se poate compara România cu celelalte țări?

Comparațiile trebuie făcute cu țările care o duc mult mai bine ca noi și fac cercetare. De exemplu, Coreea de Sud, o țară bogată acum, care de la un moment dat a băgat enorm de mulți bani în cercetare. Nu cred că boom-ul lor economic nu este legat și de acest fapt. Fondează institute enorme de matematică pură, de fizică teoretică.

Poate fi Coreea de Sud model pentru România?

Noi nu avem banii lor, dar ceva din gândirea aceea ar trebui să putem aplica și noi. Ideea asta că unele țări au băgat foarte mulți bani în cercetarea fundamentală, nu aplicată, ar trebui să ne dea de gândit și nouă.

Cercetarea stă mai bine decât acum 5 ani?

În timpul mandatului lui Funeriu s-au făcut două competiții de granturi foarte serioase și cu ocazia asta au venit destul de mulți tineri din afară, români care s-au întors în țară. Proiectele astea se termină în 2014/2015. S-au mai tăiat din banii din proiecte, s-au amânat plăți, dar încă trăim din osânza aceea. Mulți dintre cei care au venit atunci spun că vor pleca. Au venit pe un anumit buget să facă un anumit flux de experimente, dar acest lucru nu se poate face cu banii la jumătate.

Cunoașteți astfel de cazuri?

La matematică nu e așa de stringent. La noi e mai ușor, nu trebuie să cumpărăm materiale. Dar de exemplu, Ioan Ovidiu Sârbu de la Timișoara se va întoarce în Germania. Spuneam că încă trăim din osânza de pe vremea Funeriu, când s-au impus niște standarde, niște criterii de promovare în învățămânțul superior. Unele universități, cum sunt cele din Consorțiul Universitaria, au păstrat acest standarde în ciuda ordonanțelor de Guvern care le-a anulat. Ordonanțele date de Guvern nu au obligat universitățile să renunțe la criteriile locale, le-au făcut harcea parcea pe cele naționale, dar nimeni nu a obligat universitățile să le adopte.

Pe ce criterii vin banii la universități în condițiile în care nu există o clasificare a acestora?

Până una alta situația este blocată, cu toate că legea educației este în vigoare și nu a fost anulată clasificarea. Noi la Consiliul Național pentru Finanțarea Invățământului Superior(CNFIS) alocăm banii pe această lege, folosind clasificarea, nu avem cum să nu o folosim. CNFIS-ul este mereu în discuții cu ministerul, care ca un părinte iubitor ar vrea să nu moară nicio universitate. Noi încercăm să aplicăm criteriile cât de cât rezonabil, dar sunt universități care n-ar mai primi finanțare și ar intra în faliment. Ministerul dă de la el, din fondul de rezervă și încearcă să niveleze.

Matematic vorbind, sunt necesare peste 80 de universități la o populație de 19 milioane de locuitori?

Bănuiesc că nu sunt. Suntem o țară cu probleme economice și sociale. Aici, în facultate eu n-am prea văzut copii de țăran. Când eram eu student aveam astfel de colegi din mediul rural. Acum n-am mai văzut. Eu nu pot să cred că s-au tâmpit copiii din mediul rural, ei nu vin pentru că nu au posibilitatea. Avem o problemă socială. Și atunci au dreptate cei care spun că nu se poate să avem universități doar în cinci orașe mari. E nevoie ori de universități în orășele, ori, după model Italian, universitățile mari să deschidă filiale.

Din acest punct de vedere e utilă și o universitate la Pitești, la Târgoviște, deși ele sunt aproape de București. Nu cred însă că este utilă o universitate la Călărași sau la Caracal. Pe de altă parte, sunt universități care au clienți sau studenți, nu știu cum să le spun mai bine, ceea ce înseamnă că sunt viabile. Dar de fapt lucrurile sunt foarte simple: dacă am avea un ARACIS care să facă evaluare, s-ar termina cu aceste universități, le-ar închide. Eu n-am auzit să se închidă foarte multe. Se tot vorbește, dar nu se închid. Ele trebuie evaluate, dacă au profesori sau nu. Dacă s-ar face evaluarea asta cinstit, astea ar dispărea de la sine.

Patru dintre universitățile românești sunt în top 800. E un progres?

Când nu reușim în top 500, reușim în top 800. Topurile astea sunt foarte relative. Dacă stai de vorbă cu un cercetător din Franța sau Asia o să îți râdă în nas. Nici n-a auzit de așa ceva și nici nu-l interesează. Eu aș fi foarte mulțumit să văd că lucrurile se mișcă bine și fără să fim în topuri. Pentru topurile astea există niște criterii pe care e foarte greu să le satisfaci. Noi avem universități separate de arhitectură, politehnica e separată, medicina e separată. La americani sunt toate la un loc.

În aceste condiții se pot compara profesorii și cercetătorii români cu cei de la alte universități?

Să știți că, la resursele care sunt băgate aici, este eroic să lucrezi în sistemul de educație și cercetare. E mare lucru că suntem în top 800. Lefurile pentru asistent sau lector sunt atât de mici, încât te miri că stau și mai produc și cercetare.

Sunt universitățile românești pregătite pentru internaționalizare, pentru aducerea de profesori și studenți străini?

Am avut foști colegi care lucrează în străinătate, care au venit să predea, dar ei nu pot fi plătiți, birocrația este atât de mare! Poți să plătești un profesor care vine să-ți facă cursuri la plata cu ora, dar să fie român. Dacă e strain, e atât de mare birocrația și atât de jignitoare, încât renunță. E groaznic. Chemi un profesor străin la comisia de doctorat și nu-l poți plăti. Noi când mergem în străinătate suntem plătiți ca ei. La noi totul este foarte complicat.

Universitatea face eforturi în privința asta. Dar totuși, ca să internaționalizăm, să avem studenți străini, ar trebui să organizăm cursuri în limba engleză, mai ales la masterat. La noi la facultate, avem anul acesta 30 de studenți la masterat, împărțiți în două grupe. Dar nu sunt toți străluciți, unii sunt chiar slăbuți, dacă le fac un curs în engleză i-am nenorocit. Îi pierd pe ei și câștig trei pakistanezi. Or. la studenții străini este o poveste, noi îi punem să plătească sau să vină cu bani de acasă, dar noi nu le dăm burse studenților străini. O bursă la Paris e 1.000 de euro. Eu nu cred că e o chestie de mare succes internaționalizarea.

Ați observat la universitățile străine o legătură strânsă cu politica? E școala politizată?

Nu știu dacă asta se poate evita complet peste tot. Dacă concursul pentru posturile vacante este făcut corect, e ok.

Ce părere aveți despre precampania electorală? Românii merg la vot. Ce i-ați sfătuit pe cei care nu merg la vot?

Nu știu dacă toată lumea merge la vot. Văd că e o categorie mare de indeciși, care nu merg la vot. Eu îi sfătuiesc să meargă la vot.

Dumneavoastră mergeți la vot?

Da, sigur. Am o opțiune acum, dar peste o lună se poate schimba, pentru că afli că cine credeai că e cinstit n-ar fi.

Ce le spuneți tinerilor care nu merg la vot, pe motiv că ies „tot ăia”?

Încerc să-i conving să meargă la vot, pentru că dintre acei „tot ăia” unii sunt mai buni decât alții. De fapt, mai pesimist vorbind, unii sunt mult mai rău decât alții. Mie mi se pare că, de foarte mulți ani, alegem răul cel mai mic, așa va fi și anul asta. Fiecare își stabilește răul după criteriile proprii. Cred că este păgubos să spunem că toți sunt la fel, că nu sunt la fel, unii sunt mai răi decât ceilalți.

Ne puteți descrie România în câteva cuvinte, așa cum se vede de la catedră?

N-arată deloc rău așa cum o văd eu de la catedră. Probabil că nu vă așteptați să vă spun asta, dar n-arată deloc rău. Este eclectică, deloc omogenă, are vârfuri, are imaginație, interese foarte variate, are și o cantitate mare de învârteală, de șmechereală, care poate avea farmecul ei până la un anumit punct, dar poate fi păgubitoare. Dar una peste alta, este foarte dinamică.

Putem spune că avem democrație?

Evident că avem, eu vorbesc cu dumneavoastră și vă spun nemulțumirile mele față de ministrul și nu mă tem că mâine o să mă lege. Democrația o avem, dar nu știu cât de bine funcționează. Ați văzut declarația primului ministru care a spus că după alegeri trebuie să începem „debăsificarea” societății, după un regim fascist. Ce vorbă urâtă, e o barbarie. Înainte nu eram divizați de Iliescu? Asta este chiar o prostie cu privire la adresa celor care au suferit de pe urmele regimului fascist. Dar eu nu am pretenții de la domnul Ponta. Dumnealui a plagiat, n-a recunoscut.

Cum se vede plagiatul în mediul academic?

Mediul academic este și el împărțit. Există persoane ca domnul Diaconu care n-are nimic împotrivă că domnul Ponta i-a luat cartea și i-a pus altă copertă. Alții din mediul academic, tot de la noi din univeristate, au zis că e ceva rău, după cum știți universitatea a dat un verdict. Mediul academic este și el împărțit. Sunt oameni care au șira spinării și oameni care nu o au.

Imagine: Cătălin Sanda, Editor Video: Florin Despa