Fuga banilor și drama sectorului privat

Nu avem vânzări, nu avem piață internă (un antreprenor din Lugoj), nu avem personal calificat pentru că s-au distrus școlile profesionale (antreprenor din Timișoara), nu avem o strategie națională, nu știm încotro ne ducem și să ne ducem, nu putem singuri (antreprenor din Timișoara), lipsa capitalului, nu suntem capitalizați (antreprenor din Oradea).

Acestea sunt o parte dintre răspunsurile oferite de antreprenori români la întâlnirile pe care le-am avut până acum.

„Problema este piața internă, nu costul creditelor. Nu avem vânzări”.

Pentru antreprenorii de după anii 2000 lipsa capitalului a ajuns principala problemă. Ei nu au apucat să facă bani ca oamenii de afaceri de la începutul anilor ”90, iar criza începută în 2008 i-a prins descoperiți. Mulți au pierdut banii în business și au rămas cu datorii pe cap. Acum, dacă vor să continue, băncile le dau foarte greu credit, iar în schimb le cer să vină cu garanții sau să aibă capital propriu. Și nu prea mai au de unde, iar frustrarea a ajuns la cote maxime. Ei sunt cei mai supărați și nervoși pe bancheri și nu prea înțeleg ce se întâmplă, de ce băncile au ajuns așa stricte și nu le mai dau bani.

În perioada de boom creditele se dădeau pe bandă rulantă, practic băncile te dopau cu împrumuturi. De fapt băncile capitalizau firmele, iar antreprenorii credeau că au capital și că simpla lor prezență în business era de ajuns, deoarece clienții veneau de la sine, profitul se făcea peste noapte, iar milioanele umblau prin conturi. Așa cum s-a întâmplat la începutul anilor ’90.

„Trebuie să începeți să reinvestiți”.

Căderea comunismului și deschiderea piețelor pentru oricine a produs o primă șarjă de oameni de afaceri, de capitaliști. Aceștia nu au venit cu bani de acasă și s-au capitalizat „la locul de muncă”, prin relații, prin preluarea unor contracte ale statului, prin plimbarea unor hârtiiâ, prin privatizare, dar și prin inflație, creșterea cursului valutar, prin furnizori (afacerile se făceau pe produsele altora), prin salarii (inflația era 100%, iar salariile creșteau cu numai 20%), prin lipsa de alternative de locuri de muncă pentru angajați, ceea ce însemna ținerea la un nivel redus a salariilor, din activele dezmembrate din companiile cumpărate de la stat sau din piețele virgine, fără niciun fel de concurență sau reguli.

Capitaliștii români au capitalizat și au făcut bani din toate aceste lucruri. Dar acum multe dintre ele au dispărut. O bună parte din ei nu realizează acest lucru și sunt nervoși: lucrurile nu mai merg bine în țara asta, nu mai avem producție, industrie, multinaționalele ne-au ocupat piața și am ajuns doar o piață de desfacere pentru ele, au mărit salariile și ne-au luat angajații, țin prețurile jos și ne fură clienții, etc. Fiecare dintre voi ați spus sau ați auzit aceste lucruri în ultimii șase ani, de criză.

Piața liberă și capitalismul au devenit mult mai grele acum, în special pentru antreprenorii locali, care nu au fost obișnuiți cu această stabilitate economică și care acum s-a întors împotriva lor: inflația este mică, iar cursul este stabil și prețurile produselor nu mai pot să crească cum vrea fiecare, concurența este la sânge, iar lupta pentru clienți este la baionetă, pentru că ei pot acum să aleagă de unde să cumpere, accesul la finanțarea bancară nu mai este nelimitat, iar angajații își schimbă imediat jobul când primesc o ofertă mai bună de la concurență. În aceste condiții, antreprenorii locali au început să sufere, să piardă teren și mulți au ajuns în situația să își plătească greu datoriile.

De aceea este foarte greu să faci business în aceste vremuri, iar mulți se plâng de lipsa capitalului și de lipsa pieței interne unde să își vândă produsele. Paradoxal, banii sunt foarte ieftini, prin scăderea dobânzilor, atât la euro, cât și la lei, dar au dispărut peste noapte. Nu îi mai poți obține așa ușor, iar antreprenorii români nu mai pot să facă rost de capital, să se capitalizeze din credite bancare, din inflație, din creșterea costului, din salariile angajaților așa cum făceau înainte.

La răspunsul antreprenorului din Oradea că principala problemă a antreprenorilor locali a ajuns lipsa capitalului, l-am întrebat de ce nu se finanțează prin equity. Asta înseamnă să vândă o parte din companie. Da! Această variantă reprezintă încă o dramă pentru antreprenorii români. Cum să vândă o parte din firma lui?

Vremurile s-au schimbat dramatic, iar capitalizarea firmelor nu se mai poate face din „exploatarea timpurilor” și a condițiilor macroeconomice. Nu mai poți să faci bani, să îți susții afacerea, fără să investești în ea, să pui bani reali pe masă. Dacă băncile nu te mai finanțează sau îți cer să vii cu o parte de capital pentru a obține un împrumut, singura soluție este vânzarea unor procente din companie sau listarea pe bursă. Fiecare dintre noi se uită cu admirație la companiile americane, care au pornit acum 10 ani și care valorează acum miliarde de dolari. Dacă te uiți cu atenție la structura de finanțare a ideii pe care a avut-o un antreprenor vei găsi mai puțin credite bancare și mai mult vânzarea unor participații către diverși investitori și în diferite etape. Așa s-a întâmplat cu Microsoft, Apple, Oracle și în zilele noastre Google, Facebook sau mai nou Alibaba.

Este adevărat că bursa de la București este mică, cu resurse financiare destul de limitate, dar totul trebuie început de undeva.

În cazul în care nu vine o altă Revoluție, antreprenorii români ar trebui să gândească că dacă vor să mai rămână în business și nu au deja bani, singura variantă de finanțare a propriei afaceri rămâne vânzarea de equity. Cine va înțelege acest lucru mai repede va reuși să supraviețuiască și să nu fie înghițit de piață sau de multinaționale.