Produs al Securității, înzestrat cu aroganța de castă ocultă dominantă, disprețuitor de „civili”, Băsescu îmi replica în scandalul din 2005, al jurnaliștilor răpiți în Irak, că ofițerul de informații își iubește patria mai mult decât un român obișnuit. Făcuse din SRI și SIE un fel de guvern din umbră al României, bun la toate, de la economie, la educație, singurul sector de activitate din țara asta care „duduia”. În fiecare an a ridicat osanale „serviciilor” și le-a mărit bugetul.
Singurul lucru de pe lumea asta care părea să-l facă pe Băsescu sensibil și drăgăstos era ideea de ofițer, la vedere sau acoperit, uniforma, gradele, ordinea militarizată. Îl vedeam pe Băsescu acceptând cu cinism moartea unor oameni din „rațiuni politice”, dar nu trădând „Structurile”.
Prin sceneta „Ofițerul acoperit vrea la Cotroceni”, Băsescu rediabolizează serviciile secrete actuale, identificându-le cu Securitatea în conștiința publică.
De 25 de ani încoace, a fost o preocupare majoră a SRI și SIE să șteargă eticheta de securiști, încărcată cu maleficiul deceniilor de comunism. Și, în bună măsură, au reușit. Vechile cadre au fost înlăturate aproape în totalitate, colaborarea cu serviciile occidentale a devenit cât se poate de strânsă, doar niște propagandiști politici sau de presă invocă vreun act al Serviciilor Române de Informații îndreptat împotriva cetățenilor, care să ne amintească de metodele fostei Securități.
Că unii mai fac jocuri politice la nivelul conducerii acestor servicii, asta bineînțeles că nu e în regulă, dar se întâmplă și în țările NATO.
Folosind insistent expresia „candidat cu dublă comandă”, preluată de toți vorbeții lui, Băsescu induce ideea unor acțiuni ascunse împotriva politicii și intereselor statului român pe care le-ar întreprinde serviciile de informații. Diminuează astfel încrederea cetățenilor în aceste instituții. Și face asta când lângă noi evoluează o situație politico-militară cu grad mare de risc pentru țările din apropierea Ucrainei. Și face asta căpitanul Băsescu, șeful de stat Băsescu, cel care îmi spunea că nu pot eu, simplu cetățean, să-mi iubesc țara ca un ofițer acoperit.
Deocamdată, cu dublă comandă e limuzina electorală a Elenei Udrea, unde Băsescu pedalează de zor pe locul din dreapta, fiind gata să calce o țară întreagă pe trecerea de pietoni ca să facă pârtie pentru tocurile creaturii lui pereche.
Și în această atmosferă de iresponsabilitate scelerată, hop! și Robert Turcescu la rampă, vârându-ne pe gât „mărturisirea” lui, ca ofițer acoperit al Serviciului de Informații al Armatei. Al Armatei Române. Încă o instituție de forță a statului pusă în dificultate.
Detest teoriile conspirației. Consider că prostia și îngâmfarea au în politică un rol tot atât de important ca „marile combinații”. Totuși, nu pot să nu observ, ca simplu utilizator de logică, că tot ce vedem pare să arate că sunt niște ofițeri acoperiți printre noi, dar aparținând unui serviciu neromânesc, dacă nu antiromânesc.