Ponta vă dă drogul „Patriot”. A se consuma în exces

Megalomanica aniversare-congres a premierului Victor Ponta, de pe Arena Națională s-a distins printr-o explozie de patriotism. Nu am mai auzit, în vreo ocazie similară, atâtea declarații de dragoste față de țară, ca acelea rostite de primul-ministru și tovarășii săi pesediști, dedicația supremă – „PSD este îndrăgostit de România” – încheiând, apoteotic, oda închinată de vicele Liviu Dragnea, șefului sărbătorit.

Prezidențiabilul Ponta s-a autodefinit strict în parametri etnici („Sunt un român ca oricare alt român, sunt om care își iubește țara, sunt mândru de ea, că pot să muncesc împreună cu dumneavostră. Sunt, ca mulți dintre dumneavoastră, strănepotul unui român din Ardeal, care, în 1917, a cerut cetățenie română și a luptat alături de români pentru marea unire”), așezându-se cu candidatură cu tot sub semnul Divinității („Dumnezeu a vrut să fim azi împreună și vrea să fim împreună în continuare”), precum „unșii” regi de odinioară. Ce om, ce destin, ce protecție! Până și Mazăre-Caesar, străbunicul lui Ștefan cel Mare, ar putea fi invidios!

Vorbele de iubire ale premierului nu sunt însă susținute de fapte, patriotismul său fiind ca băutura aceea spirtoasă, ieftină și slabă, numită chiar Patriot.

Dacă te trotilezi cu ea, la birtul din colț, se cheamă că încurajezi producția națională de alcool, deci, tot înainte!, ești patriot. Domnul Ponta ne dă să bem pe săturate din poșirca lui (nicio legătură cu calitatea băuturii menținate mai sus) pentru campanie, zicându-ne că numai așa suntem români adevărați. E un drog gratis, perfect legal și la îndemână. Se dă ambalat în simbolurile naționale și poate fi administrat pe orice cale. E făcut să adoarmă vigilența, dar sfârșește prin a-ți lua mințile. Consumat în mod repetat, te face să crezi că dealer-ul chiar te iubește și lucrează pentru țară.

Românul ca toți românii, românul mândru, românul strănepot de român ardelean unionist (sublinierea ascendenței este mentă să-l facă și mai credibil), adică Victor Viorel Ponta, se pune, astfel, mai presus de orice îndoială. Cum ar putea el să încurajeze corupția în țara adorată, promițând dreptate pentru baroni, cum să distrugă el învățământul național, deschizând universitățile pentru leneși și proști, cum să gireze tocmai el, furtul, prin lege, al ultimelor păduri ale patriei?! El nu face nimic din toate acestea, ci îl ponegresc dușmanii, așa ajung să creadă cei care se adapă cu poșirca lui Victor Ponta. Și, ca orice băutură proastă, are un public țintă numeros, nepretențios și însetat, care, după alegeri, va intra, precis, în sevraj, dacă premierul cu patriotismul apos curgându-i prin vene se mută la Cotroceni.