Cum își verifică firmele la sânge viitorii angajați. „Faci o dată, de două ori o greșeală, dar apoi…”

Un candidat a trimis CV-ul pentru a aplica pentru job-ul vacant într-o companie, a ajuns în fața recrutorului și a trecut interviul de angajare cu brio. Începe munca și ușor, ușor îți dai seama că el nu este omul pe care îl căutai. Așa ajung angajatorii să piardă până la 15% din salariul anual al angajatului dintr-o simplă recrutare greșită, arată studii recente. Pentru a se proteja de astfel de pierderi, tot mai multe companii verifică la sânge informațiile din CV-urile candidaților pentru se asigura că au omul potrivit pentru job-ul potrivit.

Dacă pentru un angajat care nu se află în top management și câștigă într-un an, spre exemplu, 20.400 de lei pierderea ar ajunge la mai bine de 3.000 de lei, în cazul unui manager care câștigă 264.000 de lei pe an compania pierde aproape 40.000 de lei.

Fie că este vorba despre verificarea studiilor și a certificărilor trecute în CV sau despre verificarea cunoștințelor de limbă străină, nimic nu scapă de filtrele firmelor specializate contractate în acest sens de către angajatori.

„Treaba recruiterului este ca el să ia o decizie informată. Trebuie să se asigure că omul pe care îl propune este competent și își va face bine job-ul. Atunci, cu cât are mai multe mecanisme prin care capătă o certitudine mai mare cu atât este mai bine”, a declarat pentru gândul Dragoș Gheban, managing partner al firmei de consultanță în resurse umane Catalyst Solution.

„Dacă ai adus un om nepotrivit în companie, de multe ori zici „asă, că o să învețe”, „poate face față procesului de învățare”. Poți să îl plătești și un an de zile și să îți dai seama pe urmă că ai luat o decizie greșită la angajare. Faci o dată, de două ori o greșeală de genul acesta și îți dai seama că e important să aduci oameni potriviți în organizație”, a mai adăugat el.

Există însă și companii pentru care neverificarea candidaților nu este o opțiune. Este vorba de acelea care lucrează cu firme din străinătate, clienții cerând încă de la început testarea persoanelor pentru verificarea anumitor calități, de la cunoașterea unei limbi străine la un anumit nivel la abilități contabile sau tehnice.