„N-am făcut niciodată politică. Eu am trăit-o”

„Îmi pare că am trait mai multe vieți”, mărturisea Ruth Dayan, la 95 de ani. Acum are 98. E sănătoasă, lucidă și, până în luna mai, când l-a pierdut, își mai creștea încă unul dintre fii – Assi (actor și regizor important, poet, eseist, alcoolic, drogat, pușcăriaș) – îl căra pe la doctori, pe la petreceri, pe la avocați, îl aștepta în mașină la poarta închisorii. I-au rămas o fiică și un fiu.

Ruth Dayan e cunoscută de israelieni ca „Fosta”, din 1971, când a divorțat de generalul Moshe Dayan (ministru al Apărării în vremea Războiului de Șase Zile, personaj legendar al istoriei politico-militare a Israelului). Sora ei mai mică, Reuma Weitzman, e văduva generalului Ezer Weizman, fostul președinte al Israelului (1993-2000). Cum s-a întâmplat de v-ați căsătorit amândouă cu generali? a fost întrebată Ruth. „Eu m-am măritat cu un țăran, care n-avea măcar de verighetă… Nu m-am căsătorit cu un general. Deloc! Dar toți erau generali pe atunci, toți erau în Haganah (, gruparea paramilitară a colonilor evrei din Palestina, n.m.), cu toții munceau foarte mult (în kibuțul Nahalal, n.m.). Ne sculam la 4 dimineața să mulgem vacile, iar Moshe continua munca la câmp”

În suplimentul ziarului „Yedi’ot Aharonot” din 8 octombrie, fosta soție a lui Moshe Dayan, mama celor trei copii ai săi, are un lung interviu cu Havatzelet Damari.

Puternică și fragilă, aspră și blajină, neînduplecată și atotiertătoare, „Fosta” e o femeie fabuloasă – icoana mamei evreice.

Are puține nostalgii. Una dintre ele – anemonele roșii de lângă Ierusalim, care s-au rărit odată cu idealurile. La 93 de ani a încetat să mai creadă în cuvântul pace: „Sunt la vârsta când nici nu mai vorbesc despre ea. N-am știut cum să instaurăm pacea. Mergem din război în război și asta nu se va sfîrși niciodată”, îi mărturisea Ruth Dayan unui jurnalist de la „Haaretz”. Acum, declară cu aceeași sinceritate: „Ceea ce se întâmplă astăzi în țară nu-mi place deloc și n-o ascund. Nici discursul lui Netanyahu la ONU nu mi-a plăcut, iar Abu Mazen (Mahmud Abbas, președintele Autorității Palestiniene, n.m.), demult trebuia să îl înfrunte. Ceea ce mă uimește este că nu discută față în față. Cum se poate face pace în felul acesta? Bibi (premierul Binyamin Netanyahu, n.m.) n-a mai văzut cu ochii lui un arab, de ani de zile. Nici Rabin Yitzhak Rabin, (fost prim ministru al Israelului, asasinat de un conațional la 4 noiembrie 1995, n.m.) nu l-a plăcut pe Arafat, dar discuta cu el. Politicienii de azi nu seamănă cu cei de ieri – nu în ce privește inteligența. Fiecare are grijă de scunul lui și de banii lui, nu există viziune”. Întrebată cum era, în schimb, pe vremea lui Moshe Dayan și a Goldei Meir (premier în perioada 1969-1974), răspunde: „S-au gândit întotdeauna la țară (…). Oamenii aceia au pus, cu adevărat, țara pe primul loc (…). Nu toți știu asta, dar Moshe credea sincer că palestinienii au nevoie de autonomie, că trebuie să se dezvolte, că sunt un popor independent, că a venit timpul să aibă un stat”.

Vă e dor de Moshe? „Nu, nu mi-e dor. Ce- a fost, a fost. N-am nimic cu lui, de ce să-i șterg memoria? Am aici poze cu el, desene și tablouri, amintiri plăcute, dar nu mi-e neapărat dor. Doar ne-am despărțit, l-am părăsit din motive ideologice”. Havatzelet Damari zâmbește: „Cam ciudat că, după cât v-a înșelat, l-ați părăsit din motive de ideologice”. Urmează replica plină de vervă a lui Ruth: „Nu m-a deranjat. Mă înșela prea mult ca să mă deranjeze. Știam de la bun început pe cine o să-i cășuneze, știam exact cine va urma. Dar de dormit, întotdeauna dormea acasă! Niciodată nu s-a întâmplat să nu vină noaptea acasă. Era un bun familist. Chiar vorbeam cu el despre escapadele alea. Azi, cu toate poveștile de hărțuire sexuală… cine n-a hărțuit sexual în viața lui? Ce bărbat stă lângă o fată și nu-i spune că e frumoasă? Ce, e tâmpit? Bineînțeles, nu vorbesc de viol, asta e altceva. Dar azi, un cuvânt nepotrivit te trimite la închisoare pe câțiva ani”.

Și-a cumpărat un loc de veci în kibuțul Nahalal, din nordul țării, de unde a pornit în viață. A costat-o 30000 de shekeli, la care mai are de plătit rate. Acolo odihnește Moshe Dayan, acolo l-a îngropat și pe fiul lor, Assi.

Ruth e o istorie vie a Orientului Mijlociu. I-a cunoscut pe toți, o știu toți cei care au mai rămas. Încă mai ajută pe toată lumea, „deschide uși”.

Întrebată despre politică, răspunde memorabil: „N-am făcut niciodată politică. Eu am trăit-o”.