Solomon Marcus: „Uneori am votat nu cu cel mai bun, ci cu cel mai puțin rău. Asta e situația în România”

Academicianul Solomon Marcus a mers de fiecare dată la vot. „Uneori am votat nu cu cel mai bun, ci cu cel mai puțin rău”, a spus Solomon Marcus pentru gândul.

Solomon Marcus consideră că faptul de a nu te duce la vot revine indirect la un vot în favoarea candidatului cel mai bine plasat. „Cel care stă acasă este evident că votează pentru candidatul cel mai bine plasat. N-ai cum să nu votezi. Chiar dacă nu te duci să pui votul efectiv, faptul de a nu te duce se soldează și el în favoarea unui anumit candidat”, a spus academicianul într-un interviu pentru gândul.

Interviul cu Solomon Marcus se înscrie în seria de interviuri-evenimet realizate de gândul, în care personalități ale vieții publice din România vorbesc și despre implicarea socială prin vot. În aceeași serie au mai fost intervievați antropologul VINTILĂ MIHĂILESCU care a spus că merge la vot „pentru că trebuie să am conștiința împăcată într-un fel”, DORLI BLAGA, fiica lui Lucian Blaga, care a declarat că va iși la vot”, istoricul NEAGU DJUVARA care susține că cine nu votează este laș.

Gândul a lansat în urmă cu o lună campania „VREAU PREȘEDINTE”, având ca obiectiv stimularea unei dezbateri politice și electorale de substanță. Prin candidații care s-au înscris pe platforma VREAU PREȘEDINTE și dezbaterile video cu challengerii, am arătat nevoia de a asculta idei noi, idei care contează cu adevărat pentru electorat. Ținta acestei campanii sunt, pe de-o parte, candidații reali la președinție, care se pot inspira din aceste dezbateri extrem de importante pentru alegătorul obosit de scandal și zgomot politic.

Principalele idei din interviul cu Solomon Marcus:

Despre clasa politică: „În ansamblu, nu avem o clasă politică de calitate”

Despre mersul la vot: „Chiar dacă nu te duci să pui votul efectiv, faptul de a nu te duce se sondează și el în favoarea unui anumit candidat. Deci, de aceea cei care stau acasă trebuie să se gândească bine dacă vor într-adevăr acest lucru: să favorizeze candidatul cel mai bine plasat, în măsura în care se știe care este acesta”

Despre mesajele candidaților: „Marele păcat în România este că prea mulți oameni sunt în situația de a vota în necunoștință de cauză. Ei nu înțeleg bine pentru ce votează și între cine au de ales. Rămâne emblematic cețățeanul turmentat al lui Caragiale, cetățean turmentat nu atât de alcool, cât de mesajele parazitare cu care este asaltat cetățeanul”

Interviul pe larg aici:

Domnule academician Solomon Marcus, vom avea alegeri prezidențiale în noiembrie. Cum vi se pare această perioadă?

Am răspuns la o întrebare similară pentru alegerile pentru Parlamentul European și acum sunt nevoit, în esență, să repet răspunsul pe care l-am dat atunci… Marele păcat în România este că prea mulți oameni sunt în situația de a vota în necunoștință de cauză. Ei nu înțeleg bine pentru ce votează și între cine au de ales. Rămâne emblematic cetățeanul turmentat al lui Caragiale, cetățean turmentat nu atât de alcool, cât de mesajele confuze cu care este asaltat. Și atunci, și cu atât mai mult acum, oamenii nu știu pentru cine și ce votează. Sloganele lansate în perioada campaniei electorale au un rol pur decorativ.

Dar dumneavostră mergeți la vot?

Am mers întotdeauna la vot. Uneori am votat nu cu cel mai bun, ci cu cel mai puțin rău. Asta e situația în România. În ansamblu, nu avem o clasă politică de calitate.

Ați regretat vreodată că ați mers la vot?

Nu am regretat. Dar tot mai rar intră în lupta politică oameni de valoare, și lucrul ăsta se vede din avalanșa de penali, de infractori de tot felul care apar din rândurile oamenilor politici. Aproape nu trece zi în care să nu aflăm de un nou infractor de acest fel. Dar acest fenomen este in concordanță cu un altul, care-ntr-o anumită măsură îl explică procentul ridicat al necinstei, al evaziunii fiscale. Să nu vorbim despre ea numai la persoana a treia, nu contribuim la ea atunci când acceptam să platim o marfă, un serviciu, fără a ni se elibera bonul fiscal?

De ce să iasă românii la vot?

Pentru că, să ne înțelegem, oricine votează, în ultimă instanță, chiar dacă stă acasă; votează pentru candidatul cel mai bine plasat. N-ai cum să nu votezi. Cei care au de gând să nu meargă la vot trebuie să se gândească bine dacă vor într-adevăr acest lucru: să favorizeze candidatul cel mai bine plasat, în măsura în care se știe care este acesta.

Care este acum problema noastră principală?

Problema principală este aceea a supraviețuirii în demnitate, ca oameni și ca popor. Se semnalează cu îngrijorare rata scăzută de natalitate, dar nu se acordă o atenție similară faptului că, așa, mai puțini, cum suntem, o bună parte a românilor rămâne needucată sau insuficient educată.

Prea mulți sunt cei care se află în posesia unor diplome de bacalaureat sau chiar universitare, fără acoperire. De aici, o clasa profesională de un grad scăzut de profesionalitate, un grad scăzut de productivitate a muncii, dificultatea de a acoperi România cu autostrazi moderne și consecința inevitabilă a stării de sărăcie în care ne aflăm. Despre această problemă și altele conexe aș fi vrut să-i văd în dezbatere pe candidații la funcția de Președinte al României, dar suntem departe de așa ceva.

Noi preferăm să înlocuim dezbaterile cu adunări omagiale, îi supermediatizăm pe cei câțiva olimpici, distribuim cu generozitate un număr imens de diplome de excelență, excelență e pe toate drumurile, la nivel local, județean și național și trebuie să vină forurile europene și internaționale care să ne atragă atenția în cât de multe privințe ne aflăm în coada Europei.

De unde să vină schimbarea? Mereu răspundem la persoana a treia, cu referire la un ei ambiguu. Dar schimbarea nu poate veni decât din momentul în care vom vorbi despre ea la persoana întâi, deci ea trebuie să vină de la fiecare dintre noi. Numai că este nevoie de un antrenament în această direcție, un antrenament care să fie practicat la toate nivelurile și vârstele și tocmai această preocupare lipsește.

Credeți că România o să aibă totuși un proiect de țară în perioada următoare?

Vedeți că sunt o puzderie de inițiative locale, de la diverse firme, companii, asociații de tot felul, despre cum să schimbăm România, dar toate sunt concepute ca alternative la România pe care o vedem azi în școli și universități. Schimbarea de profunzime nu poate fi decât rezultatul unui program pe termen lung, că acest program trebuia început de zeci de ani. Dar mereu am avut la ordinea zilei false urgențe și, dacă acum ne uităm la urgențele pe care le-am avut, ne dăm seama cât de caraghioși am fost. Mereu interesul electoral, de moment, a fost privilegiat, în fața interesului de substanță si de profunzime.

Și acum?

Acum ar trebui în primul rând să ne ocupăm de acele răni deschise vizibile pentru toată lumea și să dezvoltăm terapia lor. De exemplu, să organizăm o examinare și o dezbatere a stării programelor și manualelor școlare, nu doar la modul general, ci la detaliu, pentru fiecare disciplină în parte.

Societățile de ramură ale profesorilor ar trebui să se implice esențial în această activitate. Oamenii școlii, oamenii de cultură, prin exemplarele cele mai bune pe care aceștia le au, să ia inițiativa și să elaboreze programe aplicabile în etape succesive, dar să ne fie clar încotro trebuie să mergem.

S-a presupus mereu, de către multă lume, că deficiențele în educație vin din nepriceperi de ordin pedagogic. Nu vreau să neglijez factorul pedagogic, dar una din cauzele principale pentru care programele educaționale nu sunt cum trebuie este de ordin cultural, insuficienta cultură a celor care elaborează aceste programe.

Mai urgentă este însă trecerea la reducerea și, dacă este posibil, eliminarea violenței lingvistice, psihologice și fizice din societate, din viața de familie, din educație. Violența în limbaj, tonul răstit, ura, sunt peste tot vizibile, inclusiv în multe emisiuni ce se pretind educative. Confundarea alterității cu adversitatea este mereu întâlnită.

Ce calități ar trebui să aibă viitorul președinte?

Să fie un om care înțelege toate aceste lucruri și le stimulează. Un om care simte că răspunderea față de un copil de trei ani pe care îl vedem pe stradă este a tuturor celor care trecem pe lângă el. Să facem o ierarhie a gravității, importanței problemelor. De pildă, noi neglijăm complet educația pentru societatea globală, nu ținem seamă de faptul că trăim într-o lume globalizată. Această lume globalizată ne obligă să-i educăm pe copii de la cea mai fragedă vârstă să învețe să comunice pe internet cu copii de seama lor de pe toată planeta, asta e educația care trebuie făcută.