Într-un interviu pentru gândul, Cheryl Thomas a vorbit despre femeile aflate în situații vulnerabile, în România și în alte părți ale lumii, dar și despre femeile aflate în poziții de conducere, precum Hillary Clinton, pe care ar vrea să o vadă președinte al Statelor Unite ale Americii. „Părerea mea personală este că este o șansă foarte mare ca SUA să fie pregătite pentru o femeie președinte. Este timpul”, a spus Cheryl Thomas pentru gândul. Avocata a vorbit și despre campania pentru alegerile prezidențiale care vor avea loc în luna noiembrie, în România, unde două femei, Monica Macovei și Elena Udrea, se luptă pentru cea mai înaltă funcție în stat. „Cred că cel mai bun lucru de făcut pentru orice persoană care candidează, bărbat sau femeie, este să rămână concentrată pe chestiunile importante și în acest fel să canalizeze atenție publică pe acest lucru și pe evaluarea competenței candidatului”, a spus Cheryl Thomas. Întrebată de gândul despre afirmațiile pe care Gabriela Firea le-a făcut la adresa candidatului ACL Klaus Iohannis, potrivit cărora o persoană care nu crește un copil nu este „completă”, Cheryl Thomas a răspuns: „Nu sunt de acord cu asta. Cred că oamenii aleg să aibă copii sau aleg să nu aibă copii și acest lucru și performanțele electorale trebuie evaluate separat”.
CITIȚI INTERVIUL INTEGRAL MAI JOS
Cheryl Thomas: Este nevoie de mult timp pentru ca o lege împotriva violenței domestice să fie aplicată eficient
Toate societățile democratice au legi împotriva hărțurii, discriminării, violenței. Teoretic, toate agresiunile împotriva femeilor sunt pedepsite prin lege. Dar se întâmplă acest lucru întotdeauna, în fiecare zi? Care este adevărata condiție a femeii în societățile democratice?
Este o întrebare largă și cred că variază de la țară la țară, de la comunitate la comunitate. Cred că legile din domeniul drepturilor femeilor, dreptul de a fi la adăpost de violența domestică, de a fi la adăpost de viol, de agresiuni sexuale, dreptul de a face parte dintr-un guvern sunt foarte, foarte importante. Sunt punctele de plecare în ceea ce privește egalitatea femeilor și dreptul lor de a participa pe deplin la viața societății. Cred că este important să subliniez că multe dintre aceste legi sunt, în multe părți din lume, foarte, foarte noi. Unele țări au avantajul de a avea aceste legi de zeci de ani. Eu vin dintr-o țară în am avut norocul de a adopta aceste legi care interzic, de exemplu, violența domestică în anii ”70. Am fost una dintre primele țări din lume care au făcut acest lucru. Am adoptat legile care interzic violența domestică și agresiunile sexuale în anii ’70 și lucrăm la ele de patru decenii. Asta este moștenirea noastră bună și asta înseamnă că femeile sunt mai în siguranță, în multe privințe, în SUA, decât sunt, de exemplu, în alte țări din lume, unde nu există legi referitoare la violența domestică sau legi care intezic violul.
Cred că atunci când legile sunt noi, cum se întâmplă în România, înțelegem că este o nouă lege adoptată în 2012, este un pas uluitor înainte, dar este un prim pas… Pentru că, deși ai legea, în scripte, trece mult timp, trec mulți ani, până ca ea să fie implementată eficient. Trece timp pentru ca femeile să înțeleagă că legea este acolo și că o pot folosi și că au dreptul să o folosească și pentru ca profesioniștii care aplică legea, precum polițiștii cu care lucrăm astăzi, la București, și procurorii și judecătorii, să dezvolte capacitatea și abilitățile tehnice să aplice legea într-un fel în care să le protejeze pe femei și să îi tragă la răspundere pe agresori. Acest lucru cere muncă, cere pregătire, cere o cunoaștere sporită. Este un proces lung.
Cât de lung?
Eu am lucrat la acest lucru toată viața mea. Când am început să lucrez în urmă cu 20 de ani în această parte de lume, în Europa Centrală și de Est și în Balcani, Caucaz și țările din fosta Uniune Sovietică, nu erau legi care să interzică violența domestică, mai ales în Codurile Penale, nu erau legi pentru ordinele de restricție, care sunt unele dintre cele mai eficiente, dovedite, remedii pentru victimele violenței domestice. Și vestea cea bună este că acum aproape toate țările din această regiune, sunt câteva care au rămas în urmă, dar din 29 de țări din această regiune a lumii, în ultimii 20 de ani, toate, cu cinci excepții, au adoptat legi referitoare la violența domestică și la agresiunile sexuale. Acest lucru s-a întâmplat în 20 de ani, vedem multe provocări în ceea ce privește aplicarea acestor legi și îmi imaginez că nu vor mai trece multe decenii înainte ca fiecare femeie să se simtă în siguranță în casa ei, să se simtă la adăpost de agresiunile sexuale, de traficul de persoane. Va fi un proces lung, dar suntem pe drumul cel bun înspre îndeplinirea acestui obiectiv.
Violența domestică, o epidemie mondială
Sunt femeile din Europa Centrală și de Est mai vulnerabile în fața violențe domestice decât cele din societățile vestice?
Cred că faptul că legile sunt noi creează o diferență. Când ai o lege veche de 40 de ani și ai polițiști care și-au dezvoltat abilitățile de o aplica așa cum trebuie și judecătorii au învățat cum să dea ordine pentru protecția persoanelor, femeile sunt mai puțin vulnerabile. Femeile văd, cu siguranță, diferența în viața lor, când văd că legile sunt adoptate și implementate eficient. Când legile sunt mai noi, cum sunt în multe părți din lume, nu doar în România și această regiune, dar multe țări nu au deloc legi, sigur că femeile sunt mai vulnerabile.
Ați scris într-un articol că oamenii se „consolează” cu gândul că violența asupra femeilor este rară și ați explicat că acest lucru nu este adevărat întotdeauna. Care este cea mai eficientă soluție pentru această problemă?
Nu este un singur răspuns în a rezolva problema violenței domestice. Este o epidemie mondială, Națiunile Unite au numit-o, au etichetat-o, în acest fel, este o problemă devastatoare, brutală peste tot în lume, statisticile sunt alarmante. Nu există un singur răspuns, cred că răspunsul trebuie să vină din multe părți ale societății: educația fetelor, ridicarea gradului de conștientizare în societate, bărbații trebuie să se implice în mișcare și să respingă astfel de comportamente ale celorlalți bărbați, folosirea violenței împotriva femeilor. Acesta este un pas mare, la care trebuie să lucrăm mai mult. Munca mea și a lui Scott (locotenentul american de poliție Scott Jenkins), aici de față, se concentrează pe sistemul legal. Credința mea este că legile joacă un rol foarte important în a trimite comunităților mesajul că violența nu mai este tolerată. Dar este o piesă a unui puzzle mai mare, care trebuie pus laolaltă de fiecare țară, de fiecare comunitate, în felul ei. Dar o lege puternică, bine scrisă, care are în centrul ei obiectivul de a oferi siguranță femeilor și de a-i trage la răspundere pe agresori este o piesă foarte importantă a acestui puzzle.
Declarația cu care poți pierde alegerile în SUA
În urmă cu doi ani, un politician de top din SUA, Todd Akin, își justifica opoziția extremă față de avort spunând că o femeie nu poate râmăne însărcinată sau rămâne rar însărcinată, după un „viol legitim”. A pierdut alegerile în urma acestei afirmații. Care este părerea dvs față de aceste declarații și cum ajung ele în spațiul public din gura unui membru respectabil al societății?
În anumite privințe, este foarte îngrijorător, iar în altele este, într-un fel, de așteptat. Nu este ceva atât de rar. Cred că nicio țară, nicio comunitate nu este imună la o astfel de perspectivă. Chiar și la un nivel foarte înalt al puterii, pe care îl avea acest om. Este o lipsă de înțelegere, de cunoaștere, pură ignoranță, legată de ceea ce este violul, cât este de omniprezent, cât de devastator este. Este un lucru comun indiferent de granițe, lipsa de informare față de cauzele care duc la orice fel de violență la adresa femeilor și efectele acestei violențe. Cu toții lucrăm foarte mult la rezolvarea acestei probleme, este o provocare pe care o înfruntă fiecare țară din lume, indiferent cât este de avansată în ceea ce privește legile, practicile, politicile și nivelul de conștientizare.
Care a fost percepția publică față de această afirmație?
Ați spus-o și dvs, a pierdut alegerile. Iar acesta a fost un rezultat direct a ceea ce a spus despre femei. A fost, de asemenea, un rezultat direct al puterii pe care o are construirea gradului de conștientizare la care am lucrat atât de mult. Cred că mulți oameni ar fi acceptat acest comentariu sau nu l-ar fi considerat atât de important cu mulți ani în urmă sau cu câțiva ani în urmă. Acest lucru s-a schimbat, cred că este un semn că lumea se schimbă, că femeile nu vor mai tolera o astfel de afirmație, că există un grad avansat de cunoaștere și conștientizare a fraptului că femeile au dreaptul de a fi la adăpost de violoența sexuală și de toate formele de violență, iar acest lucru este diferit față de ceea ce se întâmpla înainte. Și de aceea Todd Akin a pierdut acele alegeri.
„Este o șansă foarte mare ca SUA să fie pregătite pentru o femeie președinte. Este timpul”
V-am spus la începutul discuției noastre că aș vrea să vorbim și despre femeile aflate în poziții de putere. Și aș vrea să vă întreb despre Hillary Clinton. Care sunt șansele ca Hillary Clinton să devină candidatul democrat în alegerile prezidențiale, iar apoi viitorul președinte al SUA?
Personal, aș putea spune că acesta ar fi un lucru minunat. Este ceva ce aș vrea să văd, le apreciez cu adevărat pe femeile aflate în poziții de conducere în toată lumea. Vedem acest lucru din ce în ce mai des, sunt multe șefe de stat în America de Sud și Centrală, în Africa, în Asia, și cred că, treptat, femeile aflate în poziții de putere vor avea un efect asupra promovării drepturilor femeilor, a drepturilor fundamentale de a fi la adăpost de violență și de a avea dreptul deplin la educație. Sunt plină de speranță că, pe măsură ce vom alege femeile în funcții de conducere, vom vedea că acest lucru se întâmplă din ce în ce mai mult.
Este societatea pregătită, sunt șanse mari ca acest lucru să se întâmple?
Părerea mea, nu am statistici astăzi la îndemână pe acest subiect, dar părerea mea personală este că este o șansă foarte mare ca SUA să fie pregătite pentru o femeie președinte. Este timpul.
Avem două candidate la alegerile prezidențiale din noiembrie, una dintre ele este Elena Udrea, cealaltă Monica Macovei. Care sunt cele mai mari provocări pe care trebuie să le înfrunte o femeie care candidează?
Așa cum am văzut la candidatura lui Hillary Clinton de data trecută, sunt provocări speciale pentru femei, multe dintre stereotipurile pe care le înfruntă femeile, în general, în lume, sunt transferate candidatelor în alegeri. A fost criticată în feluri în care bărbații nu ar fi criticați, pentru comportamentul ei, pentru felul în care se îmbracă, pentru felul în care vorbește. Acestea sunt provocări pentru orice femeie care candidează la nivel înalt.
Cheryl Thomas, despre folosirea sex-appealului ca strategie de campanie
Care sunt cele mai mari greșeli pe care o femeie le poate face când candidează la președinție?
Cred că femeile trebuie să se concentreze pe chestiunile importante în politicile publice și pe binele comunității lor și al țării lor și, dacă pot rămâne concentrate, ca orice candidat, este cu siguranță cel mai bine.
Una dintre candidatele de la aceste alegeri, Elena Udrea, folosește sex-appealul ca parte a strategiei sale de campanie. Care este eficiența unei asemenea strategii și care sunt dezavantajele ei?
Așa cum am mai spus, cred că cel mai bun lucru de făcut pentru orice persoană care candidează, bărbat sau femeie, este să rămână concentrată pe chestiunile importante și, în acest fel, să canalizeze atenția publică pe acest lucru și pe evaluarea competenței candidatului.
Problemele adevărate…
Problemele adevărate, chestiunile reale care trebuie să fie priorități pentru țară.
„Cred că oamenii aleg să aibă copii sau aleg să nu aibă copii și acest lucru și performanțele electorale trebuie evaluate separat”
Gabriela Firea, purtătoarea de cuvânt a campaniei electorale a PSD, a făcut o afirmație la adresa candidatului opoziției, Klaus Iohannis. Acesta nu are copii, iar Firea a spus că oamenii care nu au copii nu sunt compleți. Care este opinia dvs. față de această afirmație?
Nu sunt de acord cu asta. Cred că oamenii aleg să aibă copii sau aleg să nu aibă copii și acest lucru și performanțele electorale trebuie evaluate separat.
Dacă această afirmație ar fi fost făcută în SUA, care credeți că ar fi fost reacția publică?
Este greu să generalizezi, cred că unii oameni ar fi fost jigniți și alții ar fi fost de acord, este greu să generalizezi la toată America, după cum puteți vedea și la știri.