Alexandru Grigore Popescu a devenit învățător în localitatea Puchenii Moșneni în 1908, iar în anii ’60, după moartea sa, scheletul a fost adus în școală, unde se află și în prezent.
”S-a îndeplinit dorința domnului profesor. Nu a dorit să se ducă doi metri sub pământ, și-a dorit să stea în spatele clasei, ceea ce se și întâmplă, și să asiste la toate cursurile”, a declarat Violeta Badea, directorul școlii din comuna Puchenii Mari (din care face parte localitatea numită mai sus).
”Și-a donat corpul pentru ca noi să învățăm mult mai bine biologie. În loc să înțelegem pe carte, mai bine ne uităm la schelet”, a declarat un elev, care evident nu l-a cunoscut niciodată pe învățătorul Alexandru Grigore Popescu.
”La început mi s-a părut ciudat, pentru că nu mai văzusem un schelet adevărat. Acum m-am obișnuit”, a declarat un alt elev.
”Strămoșii sunt priviți ca ființe protectoare. Deși pare o idee neobișnuită, este firească”, a declarat profesorul de istorie Sorin Stanciu.
Conducerea școlii din Puchenii Mari a apelat la Muzeul Antipa din Capitală, pentru că scheletul are nevoie de tratament special și de un soclu nou, mai scrie sursa.