Energia emisă de această coardă magnetică crește în intensitate pe măsură ce filamentul în cauză începe să iasă din centrul Soarelui.
„Am identificat sursa unei erupții solare cu patru zile înainte ca ea să se producă. Acest studiu ne va ajuta să previzionăm mai bine declanșarea erupțiilor solare”, a declarat astrofizicianul Tahar Amari, membru al echipei de cercetători care a făcut această descoperire.
Erupțiile solare sunt evenimente care se produc în atmosfera astrului. Ele se caracterizează prin emisii de raze, particule și, uneori, în cazul celor mai importante, prin ejecția unei bule uriașe de plasmă (gaz ionizat), care declanșează furtunile solare.
Pentru pământeni, ele pot să genereze perturbații multiple, care afectează mai ales generatoarele electrice de la sol, sateliții, avioanele, dar și sistemele de tip GPS și de comunicații.
Savanții de la Centrul Național pentru Cercetări Științifice (CNRS) din Franța și de la Comisariatul pentru energie atomică (CEA) au studiat o erupție solară care s-a produs în decembrie 2006 și care a fost observată de un satelit japonez.
Prin calculele lor, cercetătorii francezi au arătat că o structură caracteristică, de forma unei „coarde magnetice”, se formează progresiv în zilele care preced erupția și devine completă cu exact o zi înainte de declanșarea fenomenului.
Studiul lor a fost publicat miercuri în revista britanică Nature.
„Câmpul magnetic formează o coardă care seamănă puțin cu una de cânepă împletită. Extremitățile coardei sunt ancorate în petele de la suprafața Soarelui (fotosferă)”, a explicat Tahar Amari
Petele solare, care sunt zonele cele mai reci și mai întunecate de la suprafața astrului, corespund unor concentrații puternice ale câmpului magnetic solar. Ele se asociază în grup, formând regiuni active, din care se declanșează erupțiile.
Ejecțiile de bule de plasmă se produc în coroana solară, zonă aflată la extremitatea superioară a atmosferei astrului.
Potrivit autorilor studiului, noile cercetări propun deja o metodă care ar putea fi utilă în anticiparea erupțiilor solare.
„Bazându-ne pe date magnetice acumulate în timp real și pe un lanț de modele digitale adaptate, va fi posibil să prevedem evenimentele meteorologice din spațiu”, afirmă oamenii de știință.
Erupțiile solare emit radiații care au nevoie de 8 minute pentru a ajunge pe Terra atunci când sunt îndreptate exact spre planeta noastră. Particulele în cauză au nevoie însă, de obicei, de 30 de minute pentru a ajunge pe Terra. Proiecțiile importante de bule de plasmă, cele mai de temut, încep să aibă efecte pe Terra la 1-4 zile după erupție.
Aceste proiecții de plasmă din spațiu interferează cu câmpul magnetic terestru, provocând furtuni magnetice.
Aceste fenomene se află la originea aurolelor boreale. Totuși, ele pot avea și efecte distrugătoare. În 1989, o violentă furtună magnetică a lăsat fără electricitate 5 milioane de persoane în Canada timp de mai multe ore, după ce a distrus transformatorul electric dintr-o centrală nucleară din Statele Unite.
În iulie 2012, o uriașă furtună solară a trecut la mică distanță de Terra.
Monitorizarea furtunilor solare reprezintă o activitate cu o miză foarte importantă. În prezent, grație sateliților americani, aceste fenomene pot fi prevăzute cu doar câteva ore înainte de a ajunge pe Terra, fapt care permite totuși luarea unor măsuri de urgență. NASA și Agenția Spațială Europeană (ESA) lucrează în prezent la o serie de programe din acest domeniu de activitate.