Nu, Iohannis nu e judecat pentru case sau trafic de organe. Cazul incompatibilității, dincolo de propagandă și manipulare

ICCJ a respins, luni, cererea ANI de schimbare a termenului la care se va analiza admisibilitatea recursului în dosarul incompatibilității lui Klaus Iohannis, și a păstrat data de 18 noiembrie ca moment al analizării acesteia. Se va decide atunci fie că recursul este nefondat, rămânând definitivă soluția Curții de Apel Alba Iulia – aceea de anulare a raportului ANI -, fie că acesta urmează să se judece pe fond.

Dovedește această decizie o implicare a Justiției în confruntarea electorală? Poate fi ea o măsură care avantajează sau, dimpotrivă, dezavantajează flagrant vreuna dintre părțile implicate în lupta pentru Cotroceni – Victor Ponta, Klaus Iohannis, Traian Băsescu-Elena Udrea? Va fi 18 noiembrie 2014 data care va arunca în aer societatea civilă și clasa politică românească, în cazul în care primarul Sibiului va fi câștigat, deja, alegerile?

Miza politică

POLITICĂ Crin Antonescu: „Nu am sprijinul lui Trump, dar este și o parte BUNĂ în acest lucru”

20:54

ACTUALITATE Dan Puric: „România s-a CONTAMINAT cu viruși găzduiți de ai noștri”

20:50

Traian Băsescu declara, vizavi de situația creată, amendând, fără echivoc, deciziile ICCJ, că, în timp, au existat trei posibilități: prima – să se fi judecat procesul înainte de depunerea candidaturilor, ceea ce ar fi constituit varianta cea mai corectă din punct de vedere politic. A doua, „să se fi judecat înainte de a se băga voturile în urnă”, ceea ce ar fi constituit o soluție mai puțin bună decât prima, dar mai puțin rea decât a treia – cea stabilită de Curte -, în care „se va judeca după ce se bagă voturile în urnă”. „Din punct de vedere politic, nu putem spune decât că Justiția va vea o decizie majoră cu privire la alegeri, fapt nepermis într-un stat democratic. Poporul are dreptul să decidă alesul și nu Justiția”, spunea Traian Băsescu.

Declarația președintelui exhibă convingerea că ICCJ face un joc politic nepermis, menținându-l pe Iohannis în cursă și evitând să-i judece cazul înaintea exprimării votului. În opinia sa, Instanța Supremă a înlesnit accederea acestuia în turul doi, în detrimentul Elenei Udrea – cea mai îndreptățită, conform convingerilor sale, să-l înfrunte pe Ponta în finală. În consecință, lasă Traian Băsescu să se înțeleagă, Justiția l-a ferit pe prezidențiabilul PSD de o confruntare directă cu șefa PMP, urmând ca, după alegeri, să-l elimine și pe Iohannis, indiferent dacă acesta va câștiga sau nu Cotroceniul.  

În acest sens, declarația premierului apare, și ea, cât se poate de concludent: „Cu siguranță, domnul Iohannis va fi declarat incompatibil. Rezultatul este știut de toată lumea. Asta a fost practica unitară a ICCJ: în toate cazurile anterioare au spus la fel”, s-a antepronunțat Victor Ponta, fără reținere, în speță, vorbind de funie în casa spânzuratului. Să fi uitat prezidențiabilul PSD că peste o treime dintre aleșii partidului său se află în situații similare, iar el așteaptă rezolvarea problemei, inclusiv, așa cum au mai intenționat colegii săi, prin desființarea ANI?!

E limpede și firesc: președintele și premierul încearcă să inducă electoratului sentimentul că Iohannis este de nevotat, neamțul fiind doar un pion de sacrificiu în mâna „justiției ju(de)cătoare”.

Va fi extrem de afectat Klaus Iohannis, odată prins în fălcile acestui clește?!

Cred că nu. N-am convingerea că electoratului autohton o să-i zdruncine conștiința un atare caz de incompatibilitate. Mircea Diaconu a dovedit-o din plin.

Și, pe urmă, a votat el, electoratul, prezidențiabili în situații infinit mai complicate, din punct de vedere juridic, decât cea aflată în discuție.

Miza juridică

Dar a fost, este și va fi Justiția jucătoare, pe acest caz, în confruntarea electorală? Data de 18 noiembrie, prima după ziua alegerilor, la care și-a fixat termenul de „analiză a completului de filtru”, pare să confirme această ipoteză.

Traian Băsescu e ferm convins că Iohannis va fi eliminat de Justiție, fără drept de apel, chiar – sau mai ales – dacă va deveni președinte. „Una este un dosar penal – judecata penală se suspendă în timpul mandatului unui președinte -, și cu totul altceva contenciosul administrativ: legea incompatibilităților este ca un brici. Dacă domnul Iohannis ar fi devenit președinte și ar fi avut un dosar penal, dosarul se suspenda. Contenciosul administrativ nu are procedura suspendării și problematica incompatibilității este una care nu lasă loc de nicio amânare„, susține Băsescu, precizând că, odată declarat incompatibil, noul președinte ar trebui „să abandoneze mandatul imediat”.

Și totuși, specialiștilor în domeniul juridic nu li se pare deloc că lucrurile sunt chiar atât de simple și de limpezi. Doi dintre ei au declarat pentru gândul, între altele, că:

– dacă starea de incompatibilitate a fost constatată definitiv după constatarea de către BEC a rămânerii definitive a candidaturii, nu există temei legal pentru ca alegerea candidatului respectiv să nu fie validată de către CCR;

– aceasta nu constituie un caz de anulare a alegerilor, singura ipoteză de anulare a alegerilor fiind aceea a fraudei de natură să modifice atribuirea mandatului sau, după caz, ordinea candidaților care pot participa la al doilea tur de scrutin.

– odată ajuns președinte, Iohannis beneficiază de imunitate, care poate fi interpretată mai larg și pentru speța ANI, deși uzual aceasta se referă la procesele penale. În acestă situația lucrurile nu sunt clarificate la nivelul specialiștilor;

– dacă instanța nu va emite o decizie până la finalul alegerilor, atunci procesul ar trebui să fie suspendat;

– în cazul în care Iohannis, ales președinte, este declarat incompatibil în timp ce ocupă funcția, nu se menționează cine îl poate revoca;

– situația creată prin rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de confirmare a existenței stării de incompatibilitate cu privire la candidatul a cărui alegere ca Președinte al României a fost validată de către Curte poate fi circumscrisă imposibilității definitive a exercitării atribuțiilor de către președintele ales, caz de vacanță a funcției;

– în ipoteza că va fi declarat incompatibil, Iohannis va ajunge, în cele din urmă, la mâna judecătorilor CCR.

Pașii Justiției

Cum s-a ajuns aici? Ei bine, în aprilie 2013, ANI constata și anunța că primarul Sibiului, Klaus Iohannis, se află în stare de incompatibilitate. În septembrie același an, Curtea de Apel Alba Iulia invalida raportul ANI, hotărând că Iohannis nu a încălcat legea și că interpretarea Agenției este eronată. La rândul său, aceasta din urmă contesta decizia la ICCJ.

La ultimul termen, în septembrie, anul acesta, după un an de pauză, Curtea Supremă anunța încheierea raportului preliminar, care analizează dacă recursul ANI este admisibil de principiu – adică dacă a respectat normele tehnice necesare. Un raport în care nimeni nu e judecat și care nu dă dreptate niciuneia dintre părți.

La termenul din 18 noiembrie, raportul în discuție urmează să fie analizat de un complet de judecată.

– În cazul în care acesta este de acord, în unanimitate, că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate nu sunt conform legii și că, în concluzie, este nefondat, anulează/respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, nesupusă vreunei căi de atac, iar decizia se comunică ulterior. În această situație, decizia Curții de Apel Alba Iulia, care a dispus anularea raportului ANI privind incompatibilitatea lui Klaus Iohannis, rămâne valabilă.

– Dacă, dimpotrivă, raportul consideră recursul ca fiind admisibil, membrii completului punându-se, cu toții, de acord, că problema de drept prezentă nu este una controversată sau că face obiectul unei jurisprudențe constante a ICCJ, completul se poate pronunța asupra fondului recursului, fără citarea părților, printr-o decizie definitivă, care se comunică ulterior.

– Mai există și posibilitatea ca membrii completului să admită, fără citarea părților, recursul în principiu, și să stabilească un termen de judecată pe fond a acestuia, cu citarea părților.

Dacă Iohannis va câștiga alegerile pe 17 noiembrie, iar la termenul din 18, ICCJ va alege cea de-a doua variantă, pronunțând o decizie definitivă, pe fond, fără citarea părților, înseamnă că nimic nu a fost întâmplător.

Mă voi vedea nevoit atunci să-i dau dreptate președintelui Băsescu, care declara: „în acest caz, justiția va avea o decizie majoră cu privire la alegeri, fapt nepermis într-un stat democratic. Poporul are dreptul să-și decidă alesul, și nu justiția„.