Priviți noua hartă a României și veți înțelege: Ponta, între Marea Unire și Marea Ruptură

Întregul eșafodaj de campanie electorală a lui Victor Ponta își trage seva din naționalism și din ideea de „unire”, cu toate implicațiile care gâdilă nările românilor verzi care nu vor să audă de ce ne zic „ăia de afară, care vor să ne fure țara”. Totuși, „Marea Unire” a lui Ponta propovăduiește și lucruri care sună bine: oprirea dezbinării între români, venirea tuturor laolaltă pentru bunul mers al țării, un rastafarian „de ce atâta vrajbă”. Ca aproape tot ce a aruncat însă până acum Victor Ponta în spațiul public, asistăm și acum la o contrazicere flagrantă a realității. Iar primul tur al alegerilor prezidențiale a dovedit-o cu vârf și îndesat: teoria Marii Uniri din programul politic al lui Victor Ponta pentru președinția României se traduce în realitatea pe care trebuie doar să ai ochi să o vezi în Marea Ruptură.

Victor Ponta a reușit într-adevăr, în primul tur, să unească extrem de abil destul de mulți alegători care până acum erau dezbinați de electoratul său de stânga, al PSD: cei ai așa-zisei drepte. Călin Popescu Tăriceanu, clasat pe locul trei, i-a adus lui Ponta alegători cu studii superioare, de la oraș, foarte mulți tineri de până în 34 de ani, dar și bătrâni de peste 65 de ani care poate că nu ar fi votat cu Ponta și PSD, după cum arată un sondaj al IRES cu profilurile votanților. Tăriceanu a constituit, în acest prim tur, cel mai eficient „iepure” electoral din ultimele scrutinuri, omul care a rupt cel mai mult din electoratul adversarilor politici ai unui candidat.

Teodor Meleșcanu a adunat și el un 1%, unindu-i sub mantaua lui Ponta pe acei români care apreciază alura sa de diplomat, de om al serviciilor, de personaj care are ceva în cap pe palierul de politică externă și securitate națională. Astăzi, cei doi foști liberali l-au luat oficial pe Victor Ponta în brațe, în hora Unirii de stânga, a PSD, și și-au primit ciolanele de ros la schimb: unul posibil premier, altul consilier prezidențial.

Pentru a fi corecți, la fel de eficient au rupt și Elena Udrea și Monica Macovei electorat, însă din cel care se află, ideologic, de aceeași parte a baricadei cu ele – dreapta. Spre cinstea ei, Macovei a reușit măcar să scoată la vot tineri bine educați, care până acum fie erau total dezinteresați de alegeri, fie erau prea scârbiți ca să mai voteze cu vreun om al partidelor. Rămâne să răspundă Traian Băsescu la întrebarea ce a reușit Elena Udrea în aceste alegeri, altceva decât să-i pună pe tavă lui Victor Ponta un avans de 5% din primul tur.

Marea Ruptură care se naște în țara lui Ponta, încă mai repede decât să se nască Marea Unire, este însă vizibilă și doare. La fel ca atunci când cineva te scuipă, apoi îți spune că ți s-a părut.

Românii sunt rupți, la fel cum se întâmplă de 100 de ani încoace, de Carpați. Nu doar geografic, ci și politic. Dincolo de Carpați, spre Vestul occidental, Marea Unire a lui Ponta pute. Tradiționala hartă roșu-albastră (portocalie pe când PDL mai reprezenta ceva în politică), care arată împărțeala politică a țării după alegeri, cu două boabe etern verzi ale UDMR în centru – Harghita și Covasna – arată aproape trasă la indigou cu o hartă mult mai veche: cea a României lipsită de Transilvania, Banat și Crișana. Marea Unire a lui Ponta lasă România ruptă, ca pe vremea Imperiului Austro-Ungar. În rest, aici spre Est și Sud, spre Rusia și Balcani, stăm bine, suntem uniți beton, pe roșu.

Sursa foto: amintiridincarton.wordpress.com.

Asta nu înseamnă că în Sud, în Est, în București nu sunt români care s-au prins și ei că ceva scârțâie. Doar că sunt mereu mai puțini, sunt dominați încă din 1990, de o majoritate mai credulă. Ruptura aceasta istorică nu avea cum să scape neobservată de mințile luminate din PSD, astfel că s-au gândit imediat cum să o întoarcă în favoarea lor. Simplu, lobotomizant, redus, asemeni retoricii lor naționalist-religios- agresive care le-a dominat toată campania, ei au tradus această hartă în acceași cheie în care Ion Iliescu găsea drogurile și dolarii falși din sediile partidelor istorice, în 1990, cu minerii: „Atenție, români, Iohannis ne fură Transilvania”.

Prin extensie, această ruptură a românilor din Vest și Nord de România lui Victor Ponta s-a transmis către toată Europa, în diaspora. Cozile de mii de români umiliți din Franța, Marea Britanie sau Germania, care au fost forțați să stea ca niște vite în fața abatorului, pentru a putea să voteze, mulți dintre ei trezindu-se cu ușa ambasadei trântită în nas, după ore întregi de joc de glezne la coadă, nu fac nici ei parte din Marea Unire a lui Victor Ponta. E simplu de ce: pentru că, statistic vorbind, o majoritate consistentă din ei nu votează cu PSD, nici cu Ponta.

Marea Ruptură pe care Victor Ponta încearcă să o mascheze cu Marea Unire este constituită de cei care sunt de altă părere decât domnia sa sau care pur și simplu îl displac. Marea Unire a lui Ponta le aduce aminte acestor oameni de liniștea și unisonul Coreii de Nord, de unitatea aceea criminală de gândire și comportament, de pe vremea lui Ceaușescu. Nu de efortul de reconstrucție al Germaniei după războaiele mondiale, așa cum încearcă să-și vândă Ponta închipuita Unire, asemănând bezmetic mandatul lui Traian Băsescu cu cel al lui Hitler și punându-i în cârcă tot ceea ce el însuși și Guvernul său PSD, susținut de o majoritate parlamentară lejeră, ar fi trebuit să repare timp de 2 ani încoace, de când conduc executiv și legislativ România.

Marea Unire a lui Ponta înseamnă mârâiala și zeflemisirea ieftină, de curtea școlii, față de oricine nu se încolonează în registrul său. Românii care au protestat că nu pot să voteze în străinătate erau „trimișii lui Băsescu”, cu autocarele, iar studenții din Regie, din București, erau plătiți cu euro, în accepțiunea sa și a ortacilor săi din PSD. Liniștea și stabilitatea pe care o propune Victor Ponta prin Marea sa Unire, mimând responsabilitatea de care nu a dat niciodată până acum dovadă, pârâie a Ruptură. Din păcate, zgomotul acestei rupturi va amuți sub Ponta președinte, spre liniștea unor oameni care au uitat sau nu au înțeles nimic din liniștea asigurată de tandemul Iliescu-Năstase, e drept, într-un stil totalitar mult mai profesionist decât ar putea-o vreodată face Victor Ponta.