Președintele unei campanii mârșave

Ca să să ajungă în această poziție însă, a recurs la cele mai josnice mijloace utilizate în vreo campanie electorală din ultimii 25 de ani. Simpla lor inventariere spune totul despre materialul uman și politic din care este croit candidatul PSD, biografia lui, mai mult sau mai puțin cunoscută, devenind aproape de prisos.

De departe, cea mai mârșavă metodă aplicată de Guvernul Ponta pentru a-l avantaja pe candidatul Ponta o reprezintă împiedicarea deliberată a românilor din străinătate de a-și exercita dreptul de a vota. Rămași cu miile pe la porțile ambasadelor după închiderea urnelor la primul tur, aceștia au cerut, insistent, mai multe secții de votare. Invocând lipsa – discutabilă – a bazei legale și a permisiunii BEC (acordată, însă, și reacordată) de a le înființa, Guvernul, care putea rezolva solicitările printr-o ordonanță de urgență, n-a mișcat niciun deget în această direcție, preferând să cârpească secțiile deja existente, cu câteva cabine și ștampile în plus. În condițiile prognozatei creșteri a numărului de votanți din diaspora, acestea nu vor rezolva blocajul, repetându-se situația de la primul tur. Victor Ponta se asigură, astfel, că Klaus Iohannis, care – urmat de Monica Macovei, acum, susținătoarea sa – a obținut majoritatea voturilor diasporei la turul precedent, nu va lua multe în plus.

O altă metodă – echivalenta modernă a măciucii electorale, care, altădată, spărgea capetele alegătorilor recalcitranți – constă în amenințarea și șantajarea aleșilor și directorilor din teritoriu, numiți politic, cu tăierea alocațiilor bugetare și pierderea slujbelor. Gândul a făcut publică o înregistrare a ședinței PSD Satu Mare, în care șeful organizației, Mircea Govor, îi amenința pe primari: „Cei care nu veți avea rezultate în turul doi, cât sunt eu în Consiliul Județean și cât am posibilitate, nu o să primiți niciun cinci bani” și pe directori: „Toți directorii de deconcentrate care au fost numiți politic, directorii de școli, toți care au fost numiți politic dacă nu participă efectiv la campanie, pleacă acasă”. DNA cercetează cazul.

Un mijloc murdar, dar eficient al dlui Ponta, de a-și ponegri adversarul este împroșcarea cu minciuni de calibru greu. Una le-a sosit bătrânilor prin Poșta Română și îi avertiza că, dacă va fi ales președinte, Klaus Iohannis le va tăia pensiile. Candidatul ACL o tot demontează în fiecare intervenție publică. O alta zicea că, fiind susținut de Laszlo Tokes și de fostul candidat al radicalilor maghiari, Szilagy Zsolt, gata, ar fi semn clar că prezidențiabilul ACL vinde ungurilor Ardealul. Pe urmă, a venit cu o minciună menită să contracareze efectul precedentei în rândul maghiarilor, transmițându-le acestora, prin scrisori în limba maternă, să nu-l voteze pe Iohannis, deoarece liderii lor nu-l susțin. Conducerea UDMR a infirmat.

Cea mai violentă și mai mizerabilă ofensivă a fost dusă de colaboratorii foarte apropiați ai dlui Ponta și posturile RTV și Antena 3. Atacul la persoană, calomnia, insulta, forțarea unei legături cu fostele organizații naziste au făcut parte din arsenalul cu care Klaus Iohannis a fost bombardat zilnic. Gabriela Firea, purtătoarea de cuvânt a lui Victor Ponta, a tras concluzia că, fiindcă nu are copii, liderul ACL nu este om adevărat, șeful ei preluându-i ideea din zbor și numindu-l pe Johannis „lucru”. Tot dna Firea a reîncălzit minciuna că prezidențiabilul liberal este traficant de copii pentru organe, teorie dezvoltată pe cele două televiziuni în reportaje despre adopția în 1990, a trei frați orfani din Rășinari, de către un cuplu de canadieni, cărora soții Iohannis le-au făcut diverse servicii. Se sugera, fără o elementară verificare, că frații ar fi fost înfiați de traficanții de organe, dl Iohannis fiind prezentat în chip de brută, complice cu ei. Într-un târziu, a intervenit mătușa copiilor și a anunțat că a luat legătura cu frații, care sunt oameni realizați și fericiți. Astfel, a fost închis subiectul. Reporterii de la RTV, televiziunea deputatului PSD Sebastian Ghiță, i-au urmărit pe părinții candidatului ACL tocmai în Germania și, filmând vila în mansarda căreia locuiesc cu chirie, le-au atribuit-o în proprietate, întrebându-se cum de au avut atâția bani să o cumpere. Pe același post, FDGR – organizația etnicilor germani, condusă de Klaus Iohannis – era numit „urmașul Gestapoului”, fiindcă i se retrocedase, împreună cu alte clădiri la care avea dreptul, imobilul în care organizația nazistă își avusese sediul, în al doilea război mondial. Culmea insultelor a fost atinsă însă odată cu aruncarea de către pesediști, cu găini vii și moarte, în curtea sediului central al PNL București. Păsările aveau legate de gât bilețele pe care scria „Eu sunt Johannis” și „Mi-e frică!”.

Victor Ponta a încercat să-și umilească nu doar contracandidatul, ci și propriul popor, prin exploatarea fobiilor naționale, a vulnerabilităților, spaimelor și instinctelor. Cu „Iohannis neamțul care vinde Ardealul” zgândărea vechea teamă de pierdere a Transilvaniei și fobia de „jugul străin”, cu „traficantul de copii” – instinctul patern și matern, cu „Iohannis taie pensiile” – instinctul de conservare, spaima de ziua de mâine a celei mai vulnerabile categorii sociale, bătrânii.

Candidatul PSD a continuat să-și exprime disprețul față de concetățenii săi și prin lunga listă de pomeni electorale, de la electorată, la electosuta de lei la salariu. Valabile numai pe anul în curs.

Dacă nu aș fi știut deloc ce hram poartă Victor Ponta, tot nu l-aș fi putut vota vreodată pe candidatul care utilizează mijloace atât de mizerabile, ca să câștige. Klaus Iohannis și-a cerut scuze pentru un atac într-o foaie de propagandă a ACL, la adresa europarlamentarului Daciana Sârbu, soția prezidențiabilului PSD. Invitat să facă același lucru, pentru campania murdară dusă împotriva adversarului său, dl Ponta și-a dat ochii peste cap și a răspuns: „ – Nu eu!”. Fiți siguri că, oricât rău ar aduce mandatul său, României, dl Ponta va spune la fel de senin: „ – Nu eu!”.