Duminică, 16 noiembrie, Stuttgart. Mii de români stau la coadă în fața secției de votare de la consulatul onorific din orașul german. Printre ei, Iulian Stănescu Butoi, un tânăr originar din Târgoviște. Cu experiența primului tur de scrutin încă proaspătă în minte, este vesel: poate că de data aceasta avea să fie mai bine.
„Am ajuns la Stuttgart în jurul orei 10 și ceva și la 11 m-am așezat la coadă împreună cu un grup de tineri ce i-am întâlnit pe stradă și se chinuiau cu un telefon să găsească adresa consulatului. I-am reperat după umblet, după port, după chip, că sunt conaționali de-ai mei și le-am zis să vină după mine, că știu unde se află”, a povestit el pe pagina sa de Facebook.
„Ajuns acolo, am dat o tură să mă întâlnesc cu ceilalți tineri ce i-am întâlnit în turul întâi, și unde am legat prietenii pentru un scop comun: un proiect de țară diferit. Ne-am sunat la telefon și am studiat cum putem ajuta să meargă totul în ordine, având experiența de acum două săptămâni. Atmosfera era una de veselie. Coada era uriașă, cu mii de persoane. (…) Am făcut o coadă paralelă pentru femei gravide și cu copii mici și am început să cântăm, să fluturăm steaguri, să scriem bannere și între urale să le trecem din mână în mână. (…) Chiar dacă așteptam de ore și ore în picioare, nu eram triști. (…) Într-un final am făcut rost și de o portavoce și ne întrețineam cu ea scandând lozinci precum Vrem să votăm, Jos Ponta, Ponta, nu uita / Diaspora nu te vrea, Klaus Klaus, scapă-ne de Mickey Mouse„, și-a amintit el.
La ora 17:00 însă, balonul de săpun se sparge.
„Apare Poliția germană, înarmată cu tot echipamentul – bastoane etc – și se postează în interiorul Consulatului și în afară și nu știm din ce cauză 30 de minute nu mai votează nimeni”, a scris Iulian Stănescu. „După aceste 30 de minte, coada mergea foarte încet. Lucrul acesta a început să exaspereze mulțimea, căci unii veniseră de la 400 de km, lăsaseră copiii singuri acasă și făceau calcule dacă nu era mai bine să fi mers la Bonn, Basel sau Strasbourg. (…) Am cântat imnul țării de câteva ori, dar oboseala și exasperarea începea să îți facă simțită prezența. Majoritatea aveau minim opt ore de stat în picioare și nu ajunseseră la ușa Consulatului măcar”, a adăgat el.
„Iuliane, ăștia ne fură!”
În vreme ce unii au ales să plece, alții s-au îndârjit și mai tare, mai ales după ce primele vești legate de rezultatele exit-poll-urilor au sosit din țară.
„Dintr-odată Mike (un prieten, n. red) îmi strigă de la opt pași depărtare din mulțime, căci din cauza înghesuielii nu putea ajunge la mine, ceva de genul Iuliane, ăștia ne fură!. Zic cum ne fură?. Nu înțelegeam, eram mirat. Și îmi zice Păi președintele secției de votare, împreună cu pedediștii și cine mai sunt pleacă acasă. Nu îmi venea să cred. M-am urcat pe masa unde înainte de completau formulare, ca să văd ceva ce refuzam să cred că poate fi posibil. Președintele secției de votare, împreună cu ceilalți membri, flancați de jandarmii care făcuseră un tunel, au plecat și în fugă, pe furiș, fugeau în coloană unul câte unul (…), Luaseră și ștampilele de vot cu ei”, a relatat bărbatul.
Aproximativ 1500 de persoane se mai aflau în secția de votare la acel moment. S-a încercat un dialog, dar în zadar. „situația s-a tensionat la maxim”.
„Consulul, în diseperare, ia portavocea (…) și strigă la noi: Iohannis a câștigat! Iohannis a câștigat!, crezând că asta e tot și plecăm acasă. Am strigat Ura!, ne-am bucurat un minut, apoi am reluat protestul”, a povestit Iulian pe rețeaua de socializare.
(…) Unii tineri de 18-22 de ani s-au urcat pe mese și au început să scandeze Cenușăreselor, nu plecați / Stați cu noi și luptați!. În acel moment am văzut jandarmii cum se grupează lângă scară, în formție, nu mai stăteau răsfirați sub formă de cordon de Poliție și ân echipamentul lor a apărut și casca cu vizor pentru șarjare. O persoane a aruncat cu o sticlă spre reprezentantul PSD, dar l-a nimerit pe șeful Poliției germane. (… ) Salvarea a venit de la un grup de fete tinere studente românce, care au reușit să salveze intervenția în forță a jandarmilor (…). Ne-a luat portavocea din mână și într-o germană impecabila și plină de emoții, cu sughițuri de plâns, una dintre ele a explicat față de toți să audă toată lumea din sală de ce stăm acolo: Nu suntem tineri huligani și pusi pe scanda, ci tineri care nu își doresc decât o viață mai bună, o țară fără corupție, fără hoție (…) și că stăm aici pentru că acești oameni ne-au furat dreptul legitim de a vota, de a ne spune părerea, ne iau dreptul de a ne exprima indignarea față de ei prin vot. În acel moment, șeful Poliției germane, care stătea desupra noastră pe trepte, la balcon, a încuviințat din cap la speechul tinerei studente și a făcut semnul OK (…) Ăsta a fost semnalul la care am răsuflat ușurați. Am știut că nu o să dea în noi cu bastoanele”, a continuat el.
„Astăzi am intrat cu adevărat în Europa”
Dezondământul? Un gest emoționant al celor câteva sute de tineri aflați încă în Consulat. „Ne-am pus unii în genunchi, alții pe jos, în fund, câteva sute de tineri ce am rămas acolo, în fața Poliției, în Consulat, fără să renunțăm. Cineva a spus așa la portavoce, în limba germană: Stăm aici, în fața dumneavoastră, unii în genunchi, să vă mulțumim că nu ați folosit violența împotriva noastră, dar în primul rând pentru că Guvernul nostru așa a vrut să fim: în genunchi și umiliți. Dar noi ne-am păstrat deminitatea și astăzi am intrat cu adevărat în Europa. Ne-am câștigat acest drept demonstrând că suntem dispuși să luptăm și să suferim ca să împărtășim aceleași valori ca și dvs, cei din Germania, unde muncim – democrație, justiție, stat de drept, dreptul la liberă exprimare și la votare. Astăzi suntem și noi europeni (…)!„, a povestit Iulian Stănescu Butoi.
„Poliția germană nu mai era interesată să ne dea cu bâta în cap, ci era interesată de ce plângem, de ce țipăm, de ce suntem așa indignați. Voiau să știe ce se întâmplă cu noi. La puțin timp, șeful Poliției Germane a dat ordin jandarmilor să evacueze sala, iar jandarmii s-au retras în uralele și aplauzele noastre. Noi ne-am îndreptat spre o masă, unde am completat în ordine și liniștiți o plângere către Curtea Constituțională, și după aceea spre mașinile noastre”, a adăugat el.
FOTO: FAcebook / Laura Coroianu
Așa se încheia lunga zi în care românii de peste granițe și-au demonstrat mai întâi lor, apoi autorităților, că ei au puterea: „Ne-am luat rămas bun cu un sentiment profund în suflet… data viitoare când cineva mai atentează la drepturile noastre fundamentale, vom ieși în stradă și vom lupta. Iar ștampila noastră îi va ustura! Am învățat să ne organizăm, am învățat să fluturăm drapele, să scriem bannere, să împărțim apă și ce mai aveam cu cel de lângă noi, am învățat singuri (…) cum să mobilizăm lumea, cum să o motivăm, cum să ținem flacăra vie, cum să ne facem auziți, dar, mai presus de toate, ȘTIM SĂ REZISTĂM! Revoluția votului a început odată cu noi. VREM O ȚARĂ CA AFARĂ!”.
FOTO HOMEPAGE: Bogdan Dubei
FOTO MAIN: Dana Georgescu