GAUDEAMUS 2014. Portretul Reginei Maria, așa cum reiese din jurnalul ei de război

O femeie ambițioasă, foarte voluntară, o persoană hotărâtă, așa poate fi caracterizată Regina Maria a României în câteva cuvinte, după cum reiese din jurnalul pe care regina l-a ținut zi de zi în timpul războiului. „Uniforma albă de infirmieră în care a apărut în toți acești ani ar putea lăsa impresia unui efort, desigur demn de elogii, dar de ordin aproape exclusiv «sanitar» și umanitar. În fapt, regina intervine în toate resorturile războiului. Chiar dacă nu avea nici o calitate oficială în dirijarea treburilor publice, nu era regină domnitoare, ci doar soție de rege, a jucat un rol deloc neglijabil în orientarea generală a României în preajma și în timpul războiului. Într-un anume sens, a fost războiul ei”, mai arată Lucian Boia.

Jurnalul apărut la Humanitas cuprinde în premieră amintiri și mărturisiri – primii pași ai unei prințese. Regina Maria scrie despre copilăria ei, despre cum a primit-o Bucureștiul și despre stările prin care a trecut în prima perioadă petrecută în România. Amintirile se încheie cu nașterea primului ei copil și primul prinț al României, „spre marea bucurie și nădejde a poporului lui”.

Foto: Pagina de Facebook a casei Regale din România// Regina Maria îmbrăcată în costum național

Cât este ficțiune și cât este realitate în jurnalul Reginei Maria? Istoriul Lucian Boia arată că este un jurnal cât se poate de credibil.

„Regina Maria a început să-și țină jurnalul chiar în ziua în care România a intrat în război, pe 14/27 august 1916. Era convinsă, și sigur avea perfectă dreptate, că ziua aceasta este o zi importantă în istoria țării, și o zi importantă poate în destinul ei. Și începând de acum, din august 1916, și l-a ținut cu regularitate, n-a sărit nicio zi. În jurnalul Reginei Maria sunt 100 de caiete, l-a ținut până cu puțin timp înainte de moartea ei, în vara anului 1938. Deci, este un jurnal foarte detaliat. Pentru perioada războiului sunt 14 caiete, vor fi trei volume destul de mari, cu foarte multe detalii privitoare la activitățile Reginei, cuprinde comentariile ei cu privire la situația politică, militară, la persoanele cu care se întâlnește, sunt persoane de tot felul, și militari, și oameni politici, și diplomați străini și așa mai departe”, afirmă istoricul Lucian Boia.

Istoricul spune că jurnalul cuprinde și multe portrete memorabile de personaje, descrise cu destul de mult dramatism.

„Este interesant și oarecum inedit portretul din mai multe segmente din jurnal, al Regelui Ferdinand. Regele Ferdinand cu care Regina, cel puțin în prima parte a războiului, nu prea este pe aceeași lungime de undă. Regele Ferdinand este ezitant nu e capabil să ia niște decizii ferme. Regina este o persoană opusă lui Ferdinand, este o persoană hotărâtă, voluntară. Fedinand o cam scoate din sărite, ca să mă exprim așa, și încearcă să facă ordine printre bărbații din familia ei”, mai spune Lucian Boia.

Din jurnal reiese cum Regina Maria îi presează pe bărbații din familia ei să meargă pe front și să fie în mijlocul soldaților. „E interesant modul cum îl vede ea pe Ferdinand. Și fiului ei, Carol al II-lea, îi face un portret. E foarte atentă atunci când se uită la cineva sau când discută cu cineva, îi prinde imediat începând cu trăsăturile fizice, îi plac foarte mult oamenii frumoși și sancționează ceea ce consideră ea a fi urâțenia fizică a cuiva, dar e la fel de atentă și la trăsăturile morale și la cele intelectuale”, mai arată Lucian Boia.

Cum e descris Nicolae Titulescu

Atunci când Nicolae Titulescu este numit ministru de Externe, Regina Maria îi face un portret inedit: „e tare urât, arată ca un muscal, dar e inteligent.”

„Fiecare dintre noi suntem subiectivi când vorbim despre ceilalți. Nu înseamnă că Titulescu este așa cum îl vede Regina Maria, dar este și așa. Din punctul ei de vedere Titulescu era tare urât, dar era și tare inteligent. Deci, iată, cele două trăsături oarecum în contrast”, explică istoricul Lucian Boia.

Din jurnal, reiese și un portret al Reginei Maria, așa cum o știm din datele istorice.

„Doar că acum se confirmă în și mai mare măsură unele trăsături ale reginei. Sunt anii care, într-adevăr, i-au creat aureola care au pus-o într-o postură glorioasă, au creat o adevărată mitologie a Reginei Maria. Avem în față un personaj plin de energie, foarte voluntar, foarte hotărât, care nu acceptă să piardă, e cea care a crezut până la capăt în victorie, când aproape nimeni nu mai credea, care încearcă și reusește să insufle și celorlalți ceva din hotărârea și din curajul ei”, arată Lucian Boia.

Acesta mai arată că din jurnal reiese că Regina Maria era o persoană foarte curajoasă, chiar până la limita inconștienței. „Se duce în tranșee, stă printre soldații bolnavi de tifos, se putea îmbolnăvi oricând și muri. Este foarte curajoasă și are mereu atitudine pozitivă, e foarte tonică, chiar dacă mai trece și ea prin momente grele nu cade în disperare. A crezut până la capăt”, mai spune Lucian Boia.

Din jurnal reiese și că Regina Maria avea relații foarte bune cu diplomațiile occidentale, dar și rusești. „Erau foarte importante relațiile diplomatice cu Franța, fiindcă Franța e totuși aliatul care a ajutat cel mai mult România, mai ales în refacerea armatei prin misiunea generalului Berthelot în 1917, în Moldova. Regina Maria mai are raporturi interesante și cu un aliat dificil care a fost în acea perioadă Rusia. Cu Rusia lucrurile când au mers, când n-au mers. În sfârșit, sunt complicate raporturile cu oamenii politici și cu conducătorii militari ruși. Ori, Regina Maria a contribuit, sigur cât a putut și ea, dar a contribuit totuși la netezirea raporturilor cu rușii prin calitățile ei personale, dar și prin faptul că era descendenta țarilor. Era englezoaică după tată și descendenta țarilor după mamă, și era privită cu mare respect de toți responsabilii ruși care s-au aflat atunci în contact cu România”, mai spune Lucian Boia.

În timpul războiului Regina Maria suferă o pierdere mare, atunci când îi moare Mircea, băiețelul ei de 4 ani.

„Fiul cel mai mic, ultimul ei copil, la care ținea enorm, principele Mircea, de 3-4 ani, a murit de febră tifoidă. E o dramă, relatată în amănunt în jurnal, a fost și o agonie care a durat câteva săptămâni. Vă dați seama de toată durerea reginei și de toată tăria pe care a trebuit să o aibă și a dovedit-o pentru a continua să facă tot ce a făcut în timpul războiului”, arată Lucian Boia.

Din însemnările zilnice reiere că Regina Maria era îndrăgostită de România. „E o țară de care s-a atașat, o țară care îi place, îi plac locurile, și îi plac și oamenii. Îi place mai puțin clasa politică. Sunt multe critici la adresa oamenilor politici, inclusiv la adresa lui Brătianu, care sigur și-a avut meritele lui în anii războilui, dar a făcut și greșeli care apoi i-au fost trecute apoi mai ușor cu vederea. Fapt e că România a intrat complet nepregătită în război în 1916. E un lucru pe care trebuie să-l spunem cu toată sinceritatea și să nu ascundem acest fapt numai de dragul proiectului de unitate națională. Proiectul de unitate națională este una și pregătirea României este alta. România a fost nepregătită și în plan material, la înzestrarea armatei, și nepregătită în privința deciziilor luate de liderii militari”, spune istoricul Lucian Boia.

Acesta arată că Regina Maria a avut un rol important, mai ales în convingerea lui Regelui Ferdinand de a intra în război. „Regina Maria a contribuit din plin la hotărârea finală a lui Ferdinand de a intra în război alături de Antanta. Dacă Regele Ferdinand n-ar fi vrut să intrăm în război, nu am fi putut să intrăm în război, fiindcă regele era cel care decidea. Regina Maria a avut mai intâi meritul acesta de a-l fi pregătit psihologic pe Regele Ferdinand, care inițial simpatiza cu Puterile Centrale, era la fel de german ca și Carol I. Apoi, Regina Maria a avut o influență în discuțiile politice. Se vede din jurnal că Regina maria are dese întrevederi discuții pe probleme politice cu mulți oameni politici”, consideră istoricul.

Foto: Pagina de Facebook a casei Regale din România//Regina Maria împreună cu nepotul ei Mihai, viitorul rege al României

Lucian Boia mai arată că nu e cazul să o idealiză pe Regina Maria. „I se pot găsi și defecte. Este ambițioasă, e o calitate dar poate fi și un defect. Își dorea o poziție de primă importanță, și nu numai formală, ci de importanță reală. Era autoritară. Dacă vreți să deslușim defectele Reginei Maria poate le vedem mai greu la ea, dar le vedem mai bine la Carol al II-lea, fiindcă Regina Maria totuși nu a avut posibilitatea să abuzeze. Ea n-a domnit niciodată, era doar soția regelui, nu era regină domnitoare. Dar vedem cam ce ar fi putut să dea înclinarea ei spre autoritate, ambiția ei foarte mare, în condițiile în care ar fi jucat rolul pe care l-a avut apoi efectiv Carol al II-lea. Bine, e o comparație care își are limitele ei”, spune istoricul care precizează că indiferent de defectele ei, Regina Maria a avut un rol istoric extraordinar în timpul Primului Război Mondial.

Volumul prim al Maria, regina Romaniei, Jurnal de război. 1916 -1917 se încheie în preajma marilor bătălii din vara anului 1917. Vor urma încă două volume.