Alegerile neinspirate ale lui Obama pentru ambasadele SUA. România rămâne singura țară din NATO căreia președintele american nu i-a găsit, nici după doi ani, un ambasador

Din cei 27 de aliați pe care îi are în cadrul NATO, Statele Unite s-au blocat la procesul de trimitere de ambasadori tocmai la România. Țara noastră este, în acest moment, singura care, de doi ani de zile, nu a auzit nici măcar o nominalizare pentru înlocuirea lui Mark Gitenstein. Cu toate că oficialii americani fac eforturi pentru a nu lăsa ca absența-record să fie interpretată drept o dovadă a subaprecierii parteneriatului cu România, subiectul a devenit, în ultimele luni, din ce în ce mai sensibil în discuțiile bilaterale.

În acest moment, situația poate fi rezumată în următoarele date:

â–º din 27 de țări NATO (a 28-a fiind SUA), 24 au ambasadori numiți și confirmați, 2 au fost nominalizați, iar România este singurul stat fără măcar o propunere, conform American Foreign Service Association;

â–º din cei 26 (fără România și SUA), 10 sunt diplomați de carieră, 16 sunt numiți politic, mai arată datele centralizate de American Foreign Service Association;

â–º din cele 16 numiri politice, cel puțin 13 au adunat minimum 500.000 de dolari pentru campania lui Barack Obama din 2012, conform rapoartelor Open Secrets.

â–º la nivel mondial, gândul a mai identificat doar trei țări pentru care Administrația Obama nu a nominalizat până în acest moment un nou ambasador (exceptând state precum Sudan și Belarus, unde nu vor trimite): Bolivia, Eritreea, Venezuela (în cazul Venezuelei, nu este clar dacă va rămâne doar însărcinatul cu afaceri la conducerea misiunii diplomatice).

â–º raportul tuturor numirilor în funcții de ambasador ale lui Barack Obama în cel de-al doilea mandat: 58,6% – diplomați de carieră, 41,4% – numiri politice față de 30% în ultimii ani (US Diplomacy). Media predecesorului său, George W. Bush, după cele două mandate, a fost de 70,2% – diplomați de carieră, 29,8% – numiri politice (sursa: American Foreign Service Association).

â–º din 1960 și până acum, ponderea numirilor politice pentru funcția de ambasador SUA în Europa occidentală a fost de 72,8% (cel mai mare procent din lume), iar în estul continentului, de 21,5%, conform American Foreign Service Association.

â–º în mediul politic din România, circulă de câteva luni zvonul că noul ambasador va fi un diplomat de carieră.

Cele trei probleme care dau un ambasador controversat

Dincolo de „problema românească”, procesul de numire a noilor ambasadori de către Barack Obama la câștigarea celui de-al doilea mandat la Casa Albă le-a dat două motive de îngrijorare americanilor: primul, din cauza ponderii tot mai mari a numirilor politice și al doilea – coincidență sau nu -, suprapunerea celor mai multe numiri politice cu persoana celor care au donat sau au adunat („bundlers”) sume considerabile pentru campaniile lui Obama.

Revenind la grupul țărilor NATO, din cele 16 țări în care au fost numiri politice, cel puțin 13 ambasadori noi au adunat peste 500.000 de dolari pentru campania din 2012 a lui Barack Obama: Denise Bauer (Belgia), Bruce Heyman (Canada), Andrew Schapiro (Cehia), Jane Martley (Franța), John Emerson (Germania), Colleen Bell (Ungaria – ea ar fi adunat 1,4 milioane de dolari în 2012 pentru realegerea lui Obama), Robert Barber (Islanda), John Phillips (Italia), Timothy Broas (Olanda), George Tsunis (Norvegia), Robert Sherman (Portugalia), James Costos (Spania), Matthew Winthrop Barzun (Regatul Unit).

Suprapunerii numirilor politice cu marile donații de campanie li se adaugă un al treilea motiv de îngrijoare: pregătirea foarte slabă a unora dintre nominalizați pentru postul în care au fost puși de Obama și confirmați de Senatul SUA. Așa s-a ajuns la câteva cazuri, deja intens mediatizate în SUA, de ambasadori care au strâns donații foarte generoase pentru Obama și au fost numiți politic nu au reușit să dovedească o minimă competență pentru post și au ajuns subiect de comedie.

Novergia va fi, din ianuarie, „colegă de grupă” cu România, pentru că se reia procesul

Cea mai recentă controversă l-a avut în centrul ei pe omul de afaceri George Tsunis, care a strâns 850.000 de dolari pentru campania din 2012 a lui Obama și a fost nominalizat ambasador în Novergia. La audierea sa, din ianuarie 2014, Tsunis nu a reușit să impresioneze pe nimeni din Comisia de afaceri externe din Senatul american. Nici măcar nu fusese vreodată în Norvegia. Ba chiar a confundat partidul norvegian de centru-dreapta aflat la putere cu o formațiune extremistă și a vorbit despre „președintele” Norvegiei, în condițiile în care Norvegia este o monarhie constituțională.

Luna aceasta, comisia din Senat, unde majoritatea o dețin încă democrații, a decis să nu supună nominalizarea lui George Tsunis la vot, pe fondul opoziției a foarte mulți senatori.

Din cauza acestor probleme, Tsunis a fost nevoit să își anunțe, săptămâna aceasta, retragerea. „Am decis să nu-mi mențin nominalizarea în viitoarea sesiune a Senatului, o voi lăsa deci să expire”, a declarat el pentru Los Angeles Times, conform Mediafax.

Mandatul actualului Senat expiră în 3 ianuarie. După această dată, în cazul Norvegiei se va relua procedura. Astfel, Barack Obama va trebui să facă o nouă nominalizare pentru acest post.

Alți ambasadori controversați

De departe una dintre cele mai „exotice” numiri ale lui Barack Obama este Colleen Bell, o producătoare de telenovele confirmată ca ambasador în Ungaria, cu toate că, la audieri, nu a reușit să explice interesele americane în Ungaria. Bell a strâns 1,4 milioane de dolari pentru campania lui Obama din 2012.

Nici măcar purtătorul de cuvânt al președintelui american, Josh Earnest, nu a putut să argumenteze în fața presei că Bell nu a fost trimisă în Ungaria lui Viktor Orban pentru că l-a ajutat financiar pe Obama. „Nu de asta a fost aleasă”, le-a spus, încurcat, Earnest, jurnaliștilor acreditați la Casa Albă. La insistențele ziariștilor, Earnest a spus doar că nu știe de ce a fost numită Colleen Bell în funcția de ambasador, pentru că nu a fost implicat în procesul decizional, un răspuns ironizat de comediantul Jon Stewart:

Ambasadori care nu au pus piciorul în țara în care au fost trimiși

Noah Mamet, devenit ambasador în Argentina, nu a convins nici el în timpul audierii din Senat, mărturisind că nici nu a fost vreodată în Argentina, nici nu vorbește spaniola, cu toate că este cea mai vorbită limbă, după engleză, din SUA. De menționat că Mamet a adus în campania lui Obama din 2012 fonduri de peste 500.000 de dolari.

Sursa: Open Secrets

Nici ambasadorul confirmat pentru postul din Islanda, Robert Barber, nu a fost vreodată aici. S-a remarcat, însă, prin hărnicia din timpul campaniei electorale din 2012, când a strâns 1,6 milioane de dolari pentru Barack Obama.

Un alt caz controversat este cel al fostului senator Max Baucus, noul ambasador american în China, care le-a spus senatorilor, în audierea sa pentru acest post: „Nu sunt vreun expert în China”.

Ce se întâmplă cu ambasadorul pentru România

Fostul ambasador american în România, Mark Gitenstein, care, de la încheierea misiunii sale, în 14 decembrie 2012, s-a ocupat de afaceri în România și face parte din comitetul care supraveghează Fondul Proprietatea, s-a declarat, săptămâna aceasta, „foarte descurajat” de problema succesorului său. „Sunt foarte descurajat de faptul că numirea unui nou ambasador durează atât de mult. România merită un nou ambasador cât de curând posibil”, a declarat Gitenstein pentru Mediafax.

Gitenstein a mai spus că, în cei doi ani de când și-a încheiat mandatul în România, a făcut presiuni pe lângă Administrația Obama pentru ca aceasta să acționeze în vederea unei nominalizări. „Odată ce Administrația va face o nominalizare, SUA vor trimite acest nume președintelui român pentru agrement. Dacă președintele își dă acordul, Administrația americană va propune numele pentru confirmare Senatului SUA, un proces care va dura câteva luni. E greu de spus cât de mult va dura”, a mai explicat fostul ambasador pentru Mediafax.

„Din ce știu, cel nominalizat va fi un diplomat de carieră, ceea ce am și recomandat. Acest lucru ar trebui să faciliteze obținerea confirmării din partea Senatului”, a precizat el.

Însărcinatul cu afaceri al Ambasadei SUA în România, Dean Thompson, care, în absența unui ambasador, este șeful misiunii diplomatice, declara, într-un interviu exclusiv acordat ziarului gândul în luna septembrie, vorbind despre subiectul noului ambasador: „E un proces în desfășurare în Washington. Mă tem că nu am informații pentru a spune în ce punct e, în ce direcție se îndreaptă. Ce pot să spun este că angajamentul nostru pentru relația cu România este de neclintit. Ambasadorul Gitenstein, Duane, eu, toți vâslim în aceeași direcție și ne dorim să continuăm relația strategică și parteneriatul nostru ferm. Vom avea un ambasador, sper că în curând, din numeroase motive, dar nu vă pot spune când”.

În urmă cu aproximativ trei săptămâni, ministrul român de Externe, Bogdan Aurescu, a avut o întâlnire cu Dean Thompson, în cadrul căreia i-a amintit oficialului american că România se așteaptă la progrese în procesul nominalizării unui ambasador american.

Senatorul Mircea Geoană, care se mândrește cu legăturile sale la Washington, declara, în 22 aprilie, la Realitatea TV, că Barack Obama a desemnat trei candidați pentru postul de ambasador la București, însă doi dintre aceștia au renunțat la nominalizare, întrucât au constatat un blocaj între republicani și democrați în privința audierilor: „Se află în acest moment, din câte știu eu, într-o formă avansată de găsire a unei persoane, dar nu este un gest de lipsă de respect față de România, este un sistem dezarticulat la americani, care sper să și-l rezolve, pentru că poți să stai cu aproape un sfert din țările lumii fără ambasadori”, a afirmat Mircea Geoană.

Pentru comentarii, mă găsiți pe Facebook – Alina Matiș și pe Twitter – @alinamatis