Ungaria, la final de an. Viktor Orban se confruntă cu dificultăți și o popularitate în scădere puternică

Până acum, anul 2014 a fost marcat, din perspectiva sa, de trei triumfuri electorale – rămânerea la putere a Fidesz, partidul său, după alegerile din aprilie, cu o majoritate de două treimi, apoi victoria în alegerile europene, în mai, și în alegerile locale, în octombrie.

Însă atmosfera a devenit sumbră în mod brusc în toamnă, după respingerea masivă a unui proiect de introducere a unei taxe pe Internet și după conflicte repetate cu Statele Unite, pe fondul unor acuzații de corupție.

Potrivit Institutului Median, susținerea față de partidul lui Orban a scăzut de la 38% în octombrie la 26% în noiembrie – cea mai puternică înregistrată în decurs de o lună de către o formațiune politică ungurească de la căderea comunismului, în urmă cu 25 de ani. Nivelul popularității lui Orban a înregistrat o scădere de 16 puncte procentuale. Alte trei studii relevă această tendință.

Și mai îngrijorător pentru el, proiectul de impozitare a descărcărilor de date de pe Internet – care a fost necesar să fie retras din cauza catastrofei pe care a provocat-o – a fost dezavuat de către propriul electorat. „Aceasta este o palmă pentru Fidesz”, subliniază Csaba Toth de la Institutul Republikon, iar analiștii se întreabă care sunt intențiile lui Orban, celebru pentru abilitatea sa ca politician, în vederea reluării inițiativei.

– Limitarea pagubelor

În 2012, după doi ani la putere, el a ieșit dintr-o criză încadrând în mod strict prețul electricității și gazelor destinate încălzirii.

De această dată, „după reculul legat de taxarea Internetului, Fidesz este nevoit să încerce să limiteze pagubele producând idei menite să-i umfle la loc popularitatea”, apreciază Andras Biro-Nagy, co-drector al Institutului Policy Solutions.

Astfel, în ultimele săptămâni, Fidesz s-a adresat bazei conservatoare a partidului, printr-o lege care obligă la închiderea magazinelor duminica și un proiect vizând să impună teste pentru consumul de droguri adolescenților, politicienilor și jurnaliștilor.

Însă „aceste propuneri dau sentimentul că Guvernul vrea să educe oamenii, iar acest lucru deranjează electoratul”, apreciază Balint Ablonczy de la săptămânalul pro-Fidesz Heti Valasz.

Orban și-a făcut totdată un obicei din a folosi politica europeană și externă pentru propriul profit, pozând într-un rol de apărător al Ungariei. În campania Fidesz pentru alegerile legislative, în aprilie, insista asupra capacității partidului de a proteja cele aproximativ zece milioane de unguri împotriva Bruxelles-ului și unei Europe, denunțate ca dând lecții și invadatoare.

– Conflicte pe prea multe fronturi.

Criticile Statelor Unite din această toamnă denunțând corupția din Ungaria au fost primite la fel.

Orban a replicat că țara sa este pedepsită pentru apropierea de Rusia. Însă o parte a opiniei publice, în loc să se întoarcă împotriva Washingtonului, a reluat pe cont propriu dezbaterea asupra corupției. Mii de unguri au manifestat în mai multe rânduri în această toamnă împotriva dării și luării de mită.

În plus, subliniază Balint Ablonczy, alegătorii Fidesz percep în mod ferm Ungaria ca pe o țară aflată în tabăra occidentală. Iar mulți sunt îngrijorați de riscul izolării Budapestei.

„Guvernul este angajat în conflicte pe prea multe fronturi”, notează acest susținător a lui Orban. „Acest lucru trebuie să fie schimbat. De asemenea, ideea unei revoluții permanente nu mai funcționează, alegătorii nu o mai acceptă”, subliniază el.

În fața tuturor acestor dificultăți, Viktor Orban se poate mândri cu un bilanț economic satisfăcător, într-o Europă în criză – un șomaj la cel mai scăzut nivel din ultimii șate ani (7,1% din populația activă) și o creștere economică apropiindu-se de 3% în 2014.

El continuă, în plus, să se bucure atât de slăbiciunea opoziției socialiste, cât de cea a extremei drepte, care nu profită de dificultățile cu care se confruntă. Însă nu este ferit de un regres – o înfrângere în alegerile parțiale programate pe 22 februarie la Veszprem ar conduce Fidesz la pierderea supermajorității de două treimi din Parlament, care ține de un singur mandat.