Sarmaua Sufletului sau Cine te mănâncă până la Dumnezeu

În filmul lui Marco Ferreri, 4 bărbați bine situați se adună într-o vilă veche ca să se îndoape până crapă, sexualmente asistați de niște domnișoare de consumație, plus o Institutoare curvăcioasă, adică plină de rotunjimi. Tuspatru, Philippe, Michel, Ugo și Marcello, poartă în ei câte o frică, se tem că nu au ce opune morții cu viața pe care o duc, de fapt toate fricile lor sunt reductibile la frica de moarte, care te ia când și cum vrea ea. Așa că aleg să moară cum vor ei: după ce înghite hălci de carne și un bloc imens de pateuri de gâscă și rață, Ugo cere să fie masturbat de Institutoare pe măsură ce își dă sufletul. Michel moare făcând pe el, în vreme ce cântă la pian. Fustangiul Marcello, acum impotent, troienit în Bugatti-ul său albastru, îngheață într-o ultimă și eternă erecție. Iar diabeticul Philippe adoarme definitiv la pieptul primitor al Institutoarei, după ce hăpăie un tort glasat în formă de sâni.

De ce se ghiftuiesc oamenii de Crăciun, și mai și aruncă aproape o treime din alimentele cumpărate cu toptanul? De ce vârfuiesc cărucioarele în supermarket pentru a găsi pe urmă Salvarea în SMURD-ul venit să le descarcereze sarmalele, cozonacii și șprițul din ei? Deoarece le e frică de moarte. De moarte ca sfârșit al vieții. Și atunci intensifică la maximum ceea ce cred că e viață. Când bagă în dânșii, se simt vii și nemuritori. Berechetul plăcerii înseamnă Mântuirea Sufletului.

Care trebuie hrănit și el. Cateringul de suflet al Crăciunului îl asigură sfinții părinți, cu cădelnița și pămătuful – uniforma de popă aduce cu cea de bucătar, nu-i așa? E foarte interesantă simbioza dintre șarlataniile BOR și superstițiile meschine ale enoriașului român. Eu aș propune o retroreformă care ar esențializa și eficientiza această relație: să se introducă și la noi indulgențele, cum vindea Papa acum câteva sute de ani – ai păcătuit, plătești țidula cu ștampilă și semnătură de iertare de la PDG Daniel, conform tarifarului per păcat, și ești curat ca argintul strecurat. Toată lumea înaltpreafericită.

Simbioza asta e tulburată de eliminarea religiei dintre disciplinele obligatorii în școală. În Pastorala de Crăciun, arhiepiscopul Pimen afurisește această măsură „comunist-atee”, numind-o „atentat la ființa națională”. Adică elevul, împreună cu părinții, să aibă dreptul de a alege dacă vrea să fie îndoctrinat religios sau nu – ăsta e atentatul comunist la ființa națională.

Dar, l-aș întreba pe Sfinția Sa, lăcomia feroce cu care s-a bătut cu statul român pentru posesia a 166.000 ha de pădure, valorând miliarde de euro, atentat la ce este?

Dacă religia la liberă alegere înseamnă Satana comunist-atee, Securitatea, la care s-a spovedit definitiv și irevocabil Pimen Zainea sub numele conspirativ „Sidorovici”, cine era, Maica Precistă, Sfântul Duh?

Luptă din greu impresarii lui Dumnezeu să nu li se împuțineze turma de clienți de pe urma căreia trăiesc, și trăiesc bine.

Numai că, atenție, a apărut concurența! În ultimul sondaj IRES, în premieră absolută, DNA e cu 4% peste Biserică în încrederea populației. Credința în dreptatea dumnezeiască începe să fie înlocuită cu încrederea în Parchetul anticorupție.

Până la Dumnezeu, te mănâncă sfinții, ziceau bătrânii noștri cu obidă. Nu m-ar deranja să-i aud acum strigând pe sfințiile lor, preacinstitele fețe BOR, că până la Dumnezeu, te mănâncă procurorii!