Principalele evenimente externe care au marcat anul 2014: de la epidemia de Ebola până la tragediile avioanelor Malaysia Airlines

CONFLICTUL DIN UCRAINA ȘI ANEXAREA CRIMEEI DE CĂTRE RUSIA

În 2014, Europa a dominat scena politică a lumii prin conflictul din Ucraina, care a adus SUA și Rusia în pragul celei mai grave crize de la încheierea Războiului Rece.

Criza din Ucraina a început în noiembrie 2013, cu proteste în Piața Independenței (Maidan) față de refuzul președintelui de atunci, Viktor Ianukovici, de a semna un acord de asociere cu UE în favoarea unor legături mai strânse cu Rusia. Protestele au degenerat în decembrie și ianuarie, când s-au transformat într-o adevărată luptă de gherilă, iar în februarie președintele Ianukovici a fost destituit de Parlament.

La sfârșitul lui februarie au avut loc confruntări la Simferopol, capitala Crimeei, o republică autonomă și rusofonă din sudul Ucrainei, iar la 27 februarie, Parlamentul din Crimeea, ocupat de un comando prorus, a ales un nou Guvern local și a adoptat o hotărâre privind organizarea unui referendum pentru extinderea autonomiei.

Referendumul a fost organizat la 16 martie și a fost urmat de anexarea acestei regiuni de către Rusia, condamnată dur de Occident, care a adoptat sancțiuni economice și diplomatice împotriva Moscovei.

După două săptămâni de la anexarea Crimeei de către Rusia, manifestanții proruși au preluat controlul asupra unor clădiri oficiale la Harkov, Donețk și Lugansk, principalele orașe din estul țării, capitalele regiunilor de la frontiera cu Rusia. Insurgenții au proclamat „Republicile Populare” Donețk și Lugansk, iar Kievul a declanșat o „operațiune antiteroristă” cu obiectivul de a prelua controlul asupra zonelor rebele.

Pe 25 mai au fost organizate alegeri prezidențiale, câștigate de prooccidentalul Petro Poroșenko, dar care nu au reușit să pună capăt conflictului din estul țării. Acesta continuă, în pofida unui armistițiu încheiat în septembrie, și s-a soldat cu peste 4.700 de morți și intensificarea sancțiunilor occidentale împotriva Rusiei.

TRAGEDIILE AVIOANELOR MALAYSIA AIRLINES

Anul 2014 a fost unul negru și pentru compania Malaysia Airlines, care s-a confruntat cu două tragedii majore, respectiv dispariția inexplicabilă, la 8 martie, a cursei MH370, pe ruta Kuala Lumpur-Beijing, și doborârea deasupra Ucrainei, la 17 iulie, a zborului MH17, pe ruta Amsterdam-Kuala Lumpur.

Cursa MH370, efectuată de un avion Boeing 777-200 și care avea la bord 239 de pasageri și membri ai echipajului, dintre care 153 de cetățeni chinezi, a dispărut la scurt timp după decolarea din Kuala Lumpur, când avionul a schimbat radical planul de zbor, virând spre vest, apoi spre sud, în direcția Oceanului Indian, unde s-ar fi prăbușit, din lipsă de carburant.

Traiectoria sa a fost reconstituită cu ajutorul sateliților, dar locul prăbușirii a rămas necunoscut și nici o urmă nu a fost găsită, în pofida vastelor căutări aeriene și submarine efectuate în largul coastelor occidentale ale Australiei.

La patru luni de la această tragedie, un alt avion Boeing 777 al companiei Malaysia Airlines, care se deplasa de la Amsterdam la Kuala Lumpur, a fost doborât de o rachetă în estul Ucrainei, deasupra teritoriului controlat de rebelii proruși. Toate cele 298 de persoane de la bord, majoritatea olandezi, au murit în urma acestui incident.

ASCENSIUNEA GRUPĂRII STAT ISLAMIC

Gruparea Stat Islamic (SI), cunoscută și ca Stat Islamic în Irak și Levant (SIIL) sau Stat Islamic în Irak și Siria (SIIS/ISIS), este o organizație radicală care a avut o ascensiune fulminantă în 2014.

Gruparea a fost înscrisă pe lista organizațiilor teroriste a Departamentului de Stat în 2004, sub numele de Al-Qaida în Irak, pe când era condusă de Abu Musab al-Zarqawi. Recunoscută pentru atacarea forțelor aliate, asasinarea oficialilor și decapitarea ostaticilor, gruparea a suferit o lovitură odată cu uciderea liderului său, dar a renăscut sub numele de Stat Islamic în Irak și ulterior Stat Islamic în Irak și Siria, cu scopul de a crea un califat în aceste teritorii. Gruparea a profitat de instabilitatea din Siria, unde a devenit una dintre cele mai de temut grupări care încearcă să îl înlăture de la putere pe președintele Bashar al-Assad.

Prin tactici brutale, inclusiv ucideri în masă, răpirea membrilor minorităților etnice și religioase, decapitări de militari și jurnaliști, gruparea a răspândit teamă și furie în toată lumea și a determinat intervenția militară a Statelor Unite. Aceasta a decapitat cinci ostatici occidentali începând din august, respectiv trei americani, între care doi jurnaliști – James Foley și Steven Sotloff – și un angajat umanitar – Peter Kassig -, și doi angajați umanitari britanici – Alan Henning și David Haines.

EPIDEMIA DE EBOLA DIN AFRICA DE VEST

Epidemia de Ebola în Africa de Vest a izbucnit în martie 2014 și s-a răspândit rapid, devenind cea mai gravă de la descoperirea acestei boli, în 1976. Cercetătorii de la New England Journal of Medicine au identificat pacientul zero al epidemiei în persoana unui copil în vârstă de doi ani care a murit în decembrie 2013 la Meliandou, un sat din sud-estul Guineei.

La 29 decembrie, bilanțul anunțat de Organizația Mondială a Sănătății era de 7.842 de morți în șase țări – Liberia, Guineea, Sierra Leone, Nigeria, Statele Unite și Mali. Numărul total al cazurilor raportate este de peste 20.000, dar OMS recunoaște că datele sunt subestimate, având în vedere dificultatea colectării datelor.

REVOLTELE RASISTE DIN STATELE UNITE

Moartea unui tânăr de culoare, Michael Brown, în vârstă de 18 ani, la Ferguson, în Missouri, ucis la 9 august de un polițist alb, a reaprins dezbaterea privind relațiile rasiale în Statele Unite. O serie de alte drame recente, de același tip, a intensificat furia comunității afroamericane, care se consideră victima rasismului din partea poliției.

Prima rundă de proteste – după incidentul din august – a avut loc în Ferguson. Protestele au reizbucnit însă la începutul lui decembrie, după anunțarea deciziei unui juriu de a nu-l inculpa pe polițistul care l-a ucis pe Michael Brown. Acestea s-au răspândit și în alte orașe, mulți americani considerând că poliția folosește forța în mod excesiv, mai ales împotriva populației de culoare.

ALEGERILE EUROPENE ȘI ASCENSIUNEA EXTREMEI DREPTE

Alegerile europene din 25 mai vor rămâne în istorie ca un „seism” care a cutremurat aparatul politic al UE. Acestea sunt marcate de o ascensiune a partidelor de extremă dreapta și eurosceptice, mai ales în Franța și Marea Britanie, un semn clar al nemulțumirii față de măsurile de austeritate din Europa. Frontul Național, condus de Marine Le Pen, câștigă alegerile în Franța, iar UKIP al lui Nigel Farage în Marea Britanie. În Grecia, Syriza – de extremă stânga – se clasează pe primul loc, iar Zori Aurii – de extremă dreapta – se clasează pe locul al treilea.

La nivel global însă, partidele proeuropene rămân jucătorii dominanți. Astfel, Partidul Popular European (PPE, centru-dreapta) rămâne principala forță a noului Parlament, iar candidatul său, Jean-Claude Juncker, devine președintele Comisiei Europene.

REFERENDUMUL PRIVIND INDEPENDENȚA SCOȚIEI

Scoția a organizat un referendum istoric la 18 septembrie pentru a-și redobândi independența față de Marea Britanie, pe care a pierdut-o în urmă cu trei secole. Acesta a fost respins de 55,42 la sută din populație, însă a adus regiunii promisiuni de autonomie extinsă din partea premierului britanic David Cameron.

SPANIA ARE UN NOU REGE

La 19 iunie, Felipe al VI-lea de Bourbon, în vârstă de 46 de ani, a depus jurământul în Parlamentul de la Madrid, după abdicarea tatălui său, Juan Carlos, după 39 de ani de domnie. El a moștenit o monarhie contestată și o țară afectată de criză economică și șomaj și va trebui să răspundă multor speranțe.