Dialogurile terorii. Înregistrarea discuției dintre atacatorul magazinului din Paris și ostaticii săi

Înarmat cu două mitraliere, Amedy Coulibaly a încercat să își justifice atentatul în fața celor pe care îi ținea ostatici în magazinul din zona Porte de Vincennes invocând când deciziile de intervenție militară ale guvernului francez din ultimii ani, când Statul Islamic, când pe Osama Bin Laden. La capătul celor cinci ore de încordare, Coulibaly a fost ucis în timpul intervenției trupelor speciale ale poliției, printre victime numărându-se însă și patru ostatici, trei dintre ei morți înainte de asaltul Raiid. Patru răniți se află încă în stare de urgență, mai multe persoane fiind însă salvate fără răni.

Dialogul dintre terorist și ostatici a fost surprins parțial într-o înregistrare a postului de radio RTL ai cărui jurnaliști au telefonat vineri, în jurul orei 15.00 la magazinul atacat pentru a vedea dacă răspunde cineva apelului lor. Atacatorul nu a stat de vorbă cu ziariștii, a ridicat doar receptorul fără însă a-l mai cupla corect, fie intenționat, fie din greșeală, la loc. Documentul audio difuzat parțial astăzi este astfel al doilea care reține vocea lui Amedy Coulibaly în timpul atentatului, o altă înregistrare fiind făcută de postul TV BFM-TV la care atacatorul a sunat pentru a-și da numărul de telefon cu solicitarea concretă de a fi contactat de polițiști.

„După o reflecție îndelungată am decis să facem publice câteva fragmente pentru a arăta deriva acestui tânăr francez devenit jihadist. Calitatea înregistrării este e alocuri mediocră, dar documentul audio arată sângele rece, îndoctrinarea teroristă și un tip de retorică ce nu lasă nici măcar o nișă de negociere. (…) Nu am difuzat, evident, ieri, această înregistrare, pentru a nu pune în pericol viața ostaticilor”, au explicat astăzi jurnaliștii RTL în Ediția Specială în care au difuzat fragmentele.

Bărbatul care a luat cu asalt magazinul Hyper Cacher dintr-un cartier locuit în special de evrei face referire la Statul Islamic și dă acțiunii sale înfățișarea unei răzbunări împotriva Occidentului. „De fiecare dată ei vă fac să credeți că musulmanii sunt teroriști. Eu sunt născut în Franța. Dacă musulmanii n-ar fi fost atacați peste tot, n-aș fi aici”, spune Coulibaly pe un ton aspru, fără a aștepta replici.

Iritarea lui este direcționată împotriva coaliției occidentale prezente în Mali, în Irak sau în Afganistan: „Mă gândesc la cei care l-au avut pe Bashar al-Assad în Siria. Au torturat oameni (…) N-am intervenit ani la rând (…) apoi s-au coalizat 50.000 de țări, uite așa… (…) De ce-au făcut-o? (…) Trebuie să se oprească (…) din a mai ataca Statul Islamic, din a le mai scoate femeilor noastre vălul, din a ne mai arunca frații în închisoare dintr-o nimica toată”

Explicațiile lui Coulibaly sunt puse în presa franceză în logica unei îndoctrinări teroriste care face să nu mai existe loc de negocieri sau de contraargumente. „Voi singuri v-ați ales guvernele și guvernele voastre nu v-au ascuns niciodată că vor începe războiul în Mali sau în altă parte. Asta în primul rând. În al doilea: voi sunteți cei care îi finanțați. Voi plătiți taxe și chestii și sunteți de acord”, le reproșează atacatorul, criticându-i pe francezi pentru manifestațiile de solidaritate cu jurnaliștii de la „Charlie Hebdo”.

În privința taxelor, unui dintre ostatici îi dă o replica: „Dar suntem obligați!” Răspunsul vine însă prompt, înainte ca omul să își termine fraza: „Ce? Nu suntem obligați. Eu nu-mi plătesc taxele”. Interlocutorul încearcă să se disculpe, oferindu-i argumente legate de finanțarea comunității și nu a conflictelor armate: „Când îmi plătesc taxele, dau pentru drumuri, pentru școli. Ne plătim impozitele, dar nu facem rău nimănui”. Teroristul este însă de părere că francezii nu ar face decât să se unească în numele unor cause greșite: „Faceți manigestații și spuneți «Lăsați musulmanii în pace». De ce n-o faceți?”, se revoltă el.

Dacă la un moment dat conversația devine pe alocuri banală, atacatorul revine rapid cu o amenințare: „La noi e legea talionului. O cunoașteți foaarte bine”, invocă el ideea răzbunării, cunoscută ca „ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”. „Dacă se ating de copiii noștri, de femeile noastre, de luptătorii noștri, îi atacăm pe cei care luptă cu noi”, spune el, reproșndu-le ostaticilor că „habar nu au ce se întâmplă în țările musulmane. „În Irak, cu embargo-ul, au ucis un million de copii (…) Nu vor ajunge însă niciodată să ne bată. Peste tot pe unde au fost, n-au reușit. Allah e cu noi”, își arată el convingerea.

Un discurs pe alocuri neclar îl menționează însă inclusiv pe Osama bin Laden de la care se revendică. „Așa cum a spus el: «Nu veți ajunge niciodată să prindeți gustul păcii. Noi suntem cei care vom aduce pacea în Palestina”, i-a asigurat el, înainte să moară, pe ostaticii despre care se crede că aveau, în majoritate, origini evreiești.