Sediul Filarmonicii din Paris va fi inaugurat miercuri, cu un concert de gală

Miercuri seară, Orchestra din Paris, dirijată de estonianul Paavo Järvi, va marca această inaugurare mult așteptată printr-un concert de gală, în care vor evolua violonistul Renaud Capuçon și pianista Hélène Grimaud și la care va asista și președintele francez François Holande.

Dar, cu doar două zile înainte de acest eveniment, așteptat cu nerăbdare de 40 de ani de parizieni, și la opt ani după debutul lucrărilor, marea sală de concerte, ce are o capacitate de 2.400 de locuri, semăna, luni, cu un stup, în care lucrau cu frenezie o mulțime de tâmplari și experți în acustică. Managerii filarmonicii au amânat de pe o zi pe alta vizita fotografilor și a echipelor de televiziune, într-o ambianță tot mai apăsătoare, cauzată de măsurile de securitate luate după atentatele care au îndoliat Parisul săptămâna trecută.

Sediul Filarmonicii de la Paris, aflat în nordul capitalei franceze, departe de cartierele istorice ale acesteia, conține de asemenea șase săli de repetiții, zece studiouri, ateliere pedagogice, o cafenea cu vedere spre un parc și un restaurant panoramic, dar și o „promenadă” pe acoperiș.

Noua clădire completează proiectul arhitectural Cité de la Musique, deschis în același loc în 1995, în Parc de la Villette, în care funcționează deja o sală modulabilă, un muzeu, o sală de expoziții și un centru de documentare.

Englezul Douglas Boyd, care va dirija peste câteva luni Orchestra de Cameră a Filarmonicii din Paris, a salutat „această investiție formidabilă pentru Paris”, un oraș rămas mult în urmă în privința marilor săli simfonice și care va putea să rivalizeze de acum înainte cu Berlin, Roma, Los Angeles și Sydney.

Noua sală, cu dispunerea ei îndrăzneață a unor balcoane „flotante”, suspendate în jurul scenei, și „baldachinul” ei de reflectoare, a fost concepută în colaborare cu doi dintre cei mai renumiți experți în acustică, neozeelandezul Harold Marshall și japonezul Yasuhisa Toyota. Forma învăluitoare, cu orchestra plasată în centru, ca la Berlin, aduce spectatorul cel mai îndepărtat la o distanță de doar 32 de metri de dirijor. Prin comparație, această distanță este de 47 de metri în Sala Pleyel din Paris.

„Va fi una dintre sălile simfonice cele mai remarcabile construite vreodată”, a declarat celebrul arhitect Jean Nouvel, care consideră însă că „ar fi trebuit să se mai aștepte câteva luni” pentru ca lucrările să fie finalizate în bune condiții.

„Nu va trebui să judecăm acustica sălii după primul concert”, a subliniat directorul Orchestrei din Paris, Bruno Hamard. „Chiar și un Stradivarius trebuie îmblânzit. Probabil, rezultatul final va fi foarte bun, dar el va deveni excepțional cu timpul”, a mai spus acesta.

Arhitectul Jean Nouvel și-a declinat de altfel responsabilitatea pentru depășirea bugetului inițial.

Costul global al Filarmonicii a crescut în opt ani la 386 milioane de euro (dintre care 250 milioane de euro doar pentru clădire; prin comparație, acest cost era de 130 milioane de dolari în 2006), o depășire a bugetului prevăzut inițial, cauzată, potrivit organismelor care au asigurat controlul cheltuielilor, unei „administrări mediocre” și „unui număr mare de întârzieri asociate fluctuațiilor generate de arbitrajele publice”.

Provocarea ce vizează succesul acestei noi săli, situată departe de cartierele burgheze, este uriașă, în epoca în care publicul de concerte clasice în Franța a îmbătrânit: vârsta medie a spectatorilor a crescut de la 36 de ani în 1981 la 61 de ani în zilele noastre.

Dintre cele 270 de concerte programate până în iunie, 70 vor fi dedicate jazz-ului, rock-ului și altor stiluri muzicale populare. Președintele Filarmonicii din Paris, Laurent Bayle, speră să seducă publicul non-burghez: „Dacă urmăm modelul actual, marcat de ruptura între clasic, pe de-o parte, și muzica populară, pe de alta, se va produce o enclavizare a concertelor, dacă nu vom include mizele educative, dacă nu vom merge spre un model al secolului XXI, atunci o întreagă parte componentă a culturii va fi marginalizată”.

Odată cu inaugurarea Filarmonicii, Sala Pleyel, principala sală de muzică clasică din Paris de la sfârșitul anilor 1920, ce are o capacitate de 1.900 de locuri, se va consacra jazz-ului, comediei, corurilor și dansului.