Potrivit ziarului, cei care poartă numele Kouachi sau Coulibaly sunt asociați cu cei trei teroriști, care au ucis 17 persoane la Paris, în perioada 7-9 ianuarie. După atacul de la sediul săptămânalului satiric Charlie hebdo, viața lor de zi cu zi s-a schimbat. Ei primesc telefoane în miezul nopții, insulte, amenințări cu moartea, iar aceste familii – care au devenit „prizonierele” numelor pe care le poartă – sunt nevoite să se justifice neîncetat.
„N-avem nimic a face cu el”, declară pentru Le Figaro doamna Coulibaly la telefon. „O spun mereu – pe soțul meu îl cheamă Amedy Coulibaly, ca pe terorist, dar nu-l cunoșteam, nu facem absolut deloc parte din aceeași familie”. Familia sa, originară din Mauritania, a primit zeci de apeluri de amenințare, uneori la miezul nopții sau mai târziu. „Oamenii sună, răspundem, dar nu vorbește mimeni la celălalt capăt al firului, este o tăcere apăsătoare, extrem de înfricoșătoare”, povestește femeia, mamă a patru copii, care locuiește în Hauts-de-Seine. Soțul ei a depus plângeri pentru hărțuire.
Altă femeie, cu copii, din En Indre-et-Loire, pare la capătul puterilor. „Da avem același nume ca frații Kouachi, dar numai atât, n-avem nimic în comun cu ei”, declară ea pentru ziar. Copiii i-au fost agresați la școală încă din dimineața lui 8 ianuarie, la o zi după masacrul de la Charlie Hebdo, spune ea. „Au început să-i insulte, fiii mei au fost făcuți teroriști la colegiu, la fel fiica mea, la liceu”, declară femeia. „Ne-am gândit inclusiv să ne schimbăm numele”, adaugă ea.
Le Figaro prezintă și cazul lui L. Kouachi, în vârstă de 70 de ani, un militar în retragere din Tours, care a trecut prin același calvar. Copiii lui sunt mai mari, dar au fost insultați. „Fiul meu, militar, a fost sunat noaptea și a fost numir asasin. Până la urmă a depus plângere”, povestește bărbatul, care a fost sunat și el. „Erau niște imbecili care sunau să ne insulte. Cu siguranță ne-au găsit numărul în cartea de telefon”. De o săptămână apelurile s-au mai calmat. „Suntem musulmani, eu frecventez o moschee. Mi-e frică să nu fim atacați”, mărturisește el.
Altă familie Kouachi suportă consecințele atentatului în Languedoc Roussillon. „A fost un șoc să-mi văd numele mereu la televizor, zile în șir”, povestește o femeie în vârstă de 48 de ani pentru ziar. „Sora mea a primit amenințări cu moartea și nu a dormit acasă în primele zile (după aracuri)”, spune ea. La serviciu nu s-a schimbat nimic, iar femeia, un cadru de conducere într-o firmă, a fost promovată, așa cum era prevăzut. Comportamentul s-a schimbat mai degrabă în anturajul ei. „Nu mai ești privit ca înainte. Ești suspectat pentru orice. Este foarte greu de suportat”, afirmă ea.