Într-un interviul acordat gândul, muzicologul Valentina Sandu Dediu vorbește și despre fenomenul manelor apărut după 1989. „Manelele oferă același timp de consolare pe care-l oferă telenovelele”, arată doamna Dediu. Pe de altă parte, Valentina Sandu Dediu spune că, în contextul apariției metisajului între stilurile muzicale, nu e cazul ca cei care ascultă manele să nu fie disprețuitori la adresa muzicii clasice, dar nici muzicologii să nu nege fenomenul manelelor. „Nici un specialist să nege manelele, nici unul care asculte manele să nu fie disprețuitor la adresa muzicii clasice”, a spus Valentina Sandu Dediu în interviul pentru gândul.
––-
După 89 a apărut și fenomenul manelelor.
Da, pe de altă parte au apărut manelele, a apărut fenomenul de metisaj între culturi și a apărut fenomenul americanizării și în muzică. E greu să le explicăm acum pe fiecare în parte. Însă ele coexistă.
Mai există fenomenul manelelor și la alte popoare?
Presupun că seamănă cu alte cântece balcanice- poate la sârbi, la bulgari. La noi a devenit o muzică de consum.
Cum i-ați caracteriza pe oamenii care ascultă manele?
Probabil că manelele oferă același timp de consolare pe care-l oferă telenovelele. Oferă un tip de muzică consolativă, care nu-ți pune prea multe probleme, care reușește să te miște la nivel emoțional. Și atunci ce rost are să asculți alte muzici care presupun un efort intelectual?
Ce muzică să ascultăm să nu ne lăsăm pradă emoțiilor?
Acum depinde de fiecare, și într-adevăr depinde și de gradul de educație și de pregătire, și de cultură al fiecăruia. Putem încerca tot felul de muzici, problema este să ai disponibilitatea să încerci mai multe feluri de muzică, asta e tot. Să nu negi din start.
Nici un specialist să nege manelele, nici unul care asculte manele să nu fie disprețuitor la adresa muzicii clasice.
Care este statutul muzicianului român astăzi?
Depinde de ce fel de muzicieni vorbim. Pentru că dacă afli cât câștigă un manelist la o nuntă, atunci te deprimi instantaneu tu ca muzician de muzică clasică.