Uneori este nevoie de o simplă descoperire arheologică pentru a relansa o legendă. Cu ocazia unei expediții științifice submarine în largul Siciliei, arheologii italieni au descoperit 39 de lingouri dintr-un metal misterios. Analizele efectuate asupra acestor vestigii sugerează faptul că ar putea fi vorba de legendarul oricalc, asociat în textele antice cu mitul Atlantidei.
Descris în numeroase texte antice, acest metal rar ar proveni, potrivit filosofului grec Platon, de pe legendara insulă Atlantida. În total, 39 de lingouri în formă dreptunghiulară au fost aduse la suprafață. Ele au fost găsite în jurul unei epave care s-a scufundat în ape puțin adânci, la 300 de metri distanță de portul din orașul italian Gela.
Ambarcațiunea ar fi eșuat în urmă cu aproape 2.600 de ani și a fost descoperită în 1988 la o adâncime de doar câțiva metri. Potrivit arheologilor, corabia provenea din Grecia sau din Asia Mică și se îndrepta spre Sicilia.
Corabia transporta la bordul ei acest metal, care era utilizat ca ornament, în momentul în care, prinsă într-o furtună puternică, s-a scufundat cu prețioasa încărcătură. Lingourile reprezintă o descoperire importantă, pentru că niciodată o cantitate atât de mare de oricalc nu a fost găsită în același loc.
Potrivit lui Sebastiano Tusa, arheolog la Oficiul Maritim din Sicilia, descoperirea „deschide importante perspective pentru cercetări științifice și studierea străvechilor rute de aprovizionare cu metale din Mediterana antică”.
„Cunoșteam oricalcul grație textelor străvechi și câtorva obiecte decorative”, a precizat într-un comunicat același cercetător.
Textele scrise în trecut permit într-adevăr oamenilor de știință să își facă o idee despre acest metal misterios, chiar dacă originea și compoziția lui fac în continuare obiectul unor dezbateri aprinse.
Un aliaj între alamă și zinc, potrivit istoricilor, oricalcul este un metal care seamănă cu alama, fabricat pe bază de zinc, cărbune și aramă.
Lingourile descoperite recent au fost supuse unei analize de fluorescență cu raze X. Rezultatele experimentului au indicat un procent de 75-80% de aramă, 15-20% de zinc, dar și urme infime de nichel, plumb și fier.
Această caracteristică i-a determinat pe cercetători să creadă că au de-a face cu oricalc.
„Descoperirea confirmă faptul că, la un secol după ce a fost înființat, Gela devenise un oraș bogat, cu artizani specializați în producția de artefacte prețioase”, a explicat același cercetător italian, citat de Discovery News.
Astfel, lingourile erau în mod sigur destinate comerțului și fabricării de noi produse. Specialiștii avertizează însă în privința concluziilor pripite. Lingourile nu constituie o dovadă a existenței Atlantidei, au subliniat arheologii italieni.
„Descoperirea lingourilor a fost asociată cu Atlantida, pentru că, în «Critias», Platon menționează metalul, ca fiind prezent pe continentul misterios și folosit pentru decorarea templului lui Poseidon”, a spus Sebastiano Tusa.
Alți cercetători evocă posibilitatea unui metal care ar reprezenta un amestec de alamă, aramă și zinc, fără însă ca acesta să fie oricalc.
În ceea ce îi privește, profesorul Tusa și colegii săi intenționează să își continue cercetările din jurul epavei, în speranța de a găsi și alte vestigii la fel de importante ca lingourile descoperite recent. Astfel de descoperiri permit oamenilor de știință să afle mai multe informații despre istoria Siciliei și, mai ales, despre economia și artizanatul din această regiune.
Atlantida („Insula lui Atlas”, în limba greacă) este numele unei insule legendare, menționată pentru prima oară în două dialoguri ale lui Platon, „Timaios” și „Critias”.
În relatarea lui Platon, Atlantida era o putere navală, cu baza pe o insulă (sau continent) aflată dincolo de Coloanele lui Hercule (Strâmtoarea Gibraltar), care a cucerit regiuni întinse din Africa și Europa de Vest. După o încercare eșuată de invadare a Atenei, Atlantida s-ar fi scufundat în ocean. Acest eveniment s-ar fi petrecut cu 9.000 de ani înainte de Solon (aproximativ 9500 î.e.n.).
Posibila existență a unei Atlantide reale a fost intens dezbătută încă din Antichitate, dar a fost de obicei respinsă de comunitatea științifică. Puțin cunoscută în Evul Mediu, legenda a fost redescoperită de umaniști în perioada modernă. În prezent, Atlantida se regăsește în cultura populară, de la opere științifico-fantastice la filme, seriale TV și jocuri video, iar studiul existenței sale face obiectul unei noi științe, numită atlantologie.