Copilul politic al cuplului Băsescu-Udrea s-a născut mort

Mă întreb ce s-ar fi întâmplat la dreapta politicii românești dacă Vasile Blaga n-ar fi rezistat. Dacă el și toți ai lui ar fi răspuns cu umilință ordinului pe unitate transmis de președinte, în 2013, care a sunat cam așa: „Ungeți-o pe Udrea șefă la partid!”.

Îmi imaginez, acum ca și atunci, cât de imperios necesară era alegerea Doamnei în fruntea PDL. M-am întrebat, ce sentiment, atât de puternic, încearcă Traian Băsescu, astfel încât să-și sacrifice, fără să clipească, partidul care l-a făcut primar și președinte. Explicația sa a fost aceea că Blaga și ai lui sunt defectori. Că lucrează pe mână cu USL. Că e necesar ca partidul să fie ferm în a lupta cu fărădelegea, să îngenuncheze corupția, să pună ordine în clasa politică, și că, doar ea, Elena Udrea e în stare de așa ceva.

Mi s-a părut că exagerează și că reacția sa, în consecința respingerii prin vot a platformei propusă de „pupilă”, e dincolo de orice interpretare democratică. Că, până la urmă, în spatele aparențelor, stă altceva, mult mai complicat.

Să presupunem că s-ar fi ales. Unde ar fi fost astăzi partidul, în „retrospectiva” celor aflate ieri despre famiglia Cocoș?!

Ei bine, dacă s-ar fi ales, în locul PMP, ar fi fost astăzi PDL: spulberat, pur și simplu de consecințele juridice ale deschiderii dosarului Microsoft. Vă reamintesc că dosarul în discuție nu e o „afacere internă”, ci una cu ramificații transfrontaliere, zonă în care forța „afaceriștilor” underground, cu toate combinațiile lor „speciale”, se dovedește a fi complet ineficientă.

Dar, până la a ajunge în postura PMP, un PDL condus de ambițiile Elenei Udrea ar fi refuzat categoric fuzionarea cu liberalii. În conseciță, potrivit „masterplanului politic Băsescu-Udrea”, cea din urmă ar fi candidat la președinție împotriva lui Iohannis/Antonescu și Ponta – ceea ce, în principiu, s-a și întâmplat -, susținută de această dată de un partid recunoscut prin structura și forța sa organizatorică. Această realitate ar fi condus la împărțirea drastică a voturilor dreptei, în favoarea candidatului stângii, Victor Ponta.

Apoi, odată cu deschiderea dosarului Microsoft, filmul s-ar fi derulat, așa cum îl știți, până la ultimul cadru și ultima consecință. Cu două diferențe: în locul lui Iohannis, ar fi fost Ponta, iar în locul PMP, s-ar fi aflat PDL.

Sau poate că nu s-ar fi aflat, cu Ponta la Cotroceni, Udrea în Modrogan și toți șefii serviciilor la locurile lor…

P.S. Astăzi e ziua în care președintele este așteptat să sosească la „catafalcul” PMP, expus în sala Congresului, pentru a-l învia cu un spici. Un bun pretext ca să ne spună de ce tace.