Persoanele care fac exerciții mentale și fizice în mod constant au un risc mai scăzut de demență, notează wsj.com.
O echipă de cercetători de la Cochrane Institute of Primary Care and Public Health at Cardiff University din Marea Britanie a publicat anul trecut rezultatele celui mai detaliat studiu realizat vreodată pe tema efectului modului de viață asupra riscului de demență. Oamenii de știință au urmărit timp de 30 de ani un număr de 2.235 de bărbați cu vârste inițiale între 45 și 59 de ani.
Bărbații care au făcut în mod constant o serie de lucruri au un risc cu 60% mai scăzut de declin cognitiv și demență. Exercițiile fizice și mentale trebuie însoțite de o alimentație sănătoasă – cel puțin trei sau patru mese de fructe și legume pe zi -, dar și de menținerea unei greutăți în limite normale, un indice de masă corporală între 18 și 25, limitarea la un pahar de vin pe zi și evitarea fumatului.
„Imaginați-vă dacă ar exista un medicament care ar putea reduce riscul de demență cu 60%. Ar fi cel mai celebru medicament din toate timpurile, dar această constatare uimitoare a fost primită în liniște”, comentează autorul articolului.
Un alt studiu recent, realizat de Kirk Erickson, de la University of Pittsburgh, a arătat că la persoanele care au făcut exerciții aerobice timp de un an, s-a observat o extindere a zonei creierului care este responsabilă cu transformarea amintirilor pe termen scurt în cele pe termen lung. Această zonă a creierului este cea care se deteriorează prima în cazuri de Alzheimer și odată cu vârsta, în general.
Studiile anterioare au arătat că exercițiile aerobice au crescut volumul de materie gri și albă a creierului în lobii frontali, implicați în luarea deciziilor, rezolvarea problemelor și planificarea activităților.
Încă de la sfârșitul anilor 70 Mark Rosenzwieg de la University of California din Berkley a descoperit că prin stimulare, creierul animalelor s-a dezvoltat în anumite zone. El a mai observat că dacă un animal nu își mai folosește o parte a corpului, zona creierului care prelucrează din punct de vedere senzorial acea parte se degradează sau funcția ei este preluată de o altă parte a creierului.
Creierul viu este de fapt „neuroelastic”, adică „circuitele” sale sunt în continuă schimbare, ca răspuns la ceea ce facem. Așa cum gândim, percepem, ne formăm amintirile sau căpătăm noi aptitudini, conexiunile între celulele creierului se schimbă și se întăresc. Creierul are circuite care se formează, se desfac și se refac.
Această capacitate este fundamentală pentru modul special în care creierul se poate vindeca. În cazul în care o zonă este afectată, alți neuroni pot prelua adeseori „sarcinile” neuronilor afectați. Amintirile și experiențele noastre sunt codificate întocmai ca într-o partitură muzicală. Iar când un membru al orchestrei este bolnav, altul îi ia locul, iar spectacolul poate continua.
Demența afectează aproximativ 15% din populația SUA de peste 70 de ani și avansează rapid pe măsură ce îmbătrânim. Un creier cu Alzheimer, cea mai comună formă de demență, este un creier care își pierde din elasticitate, se micșorează și pierde din conexiuni.