Câți români lucrează la Secretariatul NATO. Două românce povestesc ce înseamă munca la Cartierul General

O parte însemnată a angajaților NATO au contracte pe perioadă nedeterminată, motiv pentru care nu sunt foarte multe locuri scoase la concurs, iar concurența este foarte mare. Astfel, pentru un domeniu care nu este ultraspecializat, precum Afaceri Politice sau Resurse Umane, aplică sute de persoane, chiar mii câteodată.

Înainte de a se angaja la NATO, Alina Coca, în vârstă de 40 de ani, a lucrat la Ministerul de Externe, Direcția de Comunicare. În 2009, a decis să participe la concurs și a obținut un post de membru al Staffului Internațional în Biroul de Presă la Cartierul NATO din Bruxelles, fiind director adjunct pentru operațiuni media.

Ea spune că a interacționat pentru prima dată cu structurile NATO la Summit-ul organizat la București, unde a lucrat într-un task force creat pentru organizarea evenimentului și a coordonat, pentru partea română, componenta de relație cu mass-media.

ACTUALITATE Ambulanțele vechi, PERICOL pentru pacienți. Cele mai multe dintre mașinile de urgență sunt epave pe roți

17:13

EXTERNE TRUMP respinge proiectul bugetului provizoriu, crescând riscul blocării activităților guvernamentale

17:11

„A fost extrem de interesant pentru mine, ca profesionist român, să văd cum lucrează NATO ca organizație internațională și cum gestionează operațiunile media. Iar aici, la Bruxelles, avem un mediu de lucru în care nu interacționăm doar cu oameni care vin dintr-o anumită cultură, ci este unul multicultural. Toate relațiile noastre profesionale trebuie să țină cont de asta. Este marea diferență față de mediul național în care am lucrat până acum și este și unul dintre aspectele care îmi place cel mai mult”, afirmă Alina Coca.

Elena Beganu are 30 de ani și a început să lucreze la NATO în 2008 ca stagiar. Povestește că, dacă ar fi știut despre concurența care era pe posturi în momentul în care s-a angajat, s-ar fi descurajat. Ea este născută de ziua României, 1 Decembrie, și a studiat în străinătate, la Paris, Nisa, Berlin și Roma.

„Eu sunt la NATO din 2008 și am început ca stagiară. Există programul acesta de NATO internship care este deschis membrelor alianței și care este menit să socializeze conceptul de NATO în țările membre prin efortul studenților. Se adresează acelora care își finalizează studiile academice și vor să aibă o experiență de lucru în cadrul organizațiilor internaționale. Am început cu un stagiu în domeniul Contraterorism în divizia Defence Investment, care e destul de tehnic. Dar nu neapărat jobul meu era tehnic, ci sarcini care sunt standard la nivel de cartier general și care țin de comunicare, de facilitarea discuțiilor între statele membre”, spune Elena Beganu.

La finalul stagiului, ea a candidat pentru un post tot în cadrul NATO și a fost recrutată pe o poziție cu responsabilități similare. Acum lucrează la Divizia de riscuri de securitate emergente, unde se concentrează în principal pe contra-terorism.

„Toată lumea recunoaște că este un privilegiu destul de mare. Vreau să spun un privilegiu ca recunoaștere a renumelui acestei organizații și a lucrurilor importante pe care le face, nu neapărat unul care ni s-a oferit. Toată lumea cred că aspiră să aibă un altfel de comportament în cadrul activității profesionale, cât și afara acesteia. Dar nu știu dacă am resimțit vreodată o presiune știindu-mă membră a Secretariatul Internațional”, spune Elena Beganu.

Tânăra povestește însă că a dorit să caute și alte experiențe de lucru în Alianță.

Astfel, în 2010, ea a aplicat pentru un post în International Security Assistance Force pentru a merge la operațiunea militară din Afganistan, mai precis în Kabul. Acolo a lucrat ca advisor pe lângă Guvernul afgan, ajutând la elaborarea unei noi strategii de comunicare pe dezvoltarea socio-economică și pe situația femeilor.

„În componența task force-ului în care am lucrat eu s-au regăsit întâmplător numeroși colegi militari români, din partea cărora am primit foarte multă susținere. Procedural, fiecare are un sprijin formal când vine în teatrul de răboi și colegii mei români și-au asumat aceste responsabilități pentru mine fără a fi obligați. Am apreciat foarte mult, chiar dacă am aflat mai târziu și le sunt recunoscătoare pentru sprijinul pe care l-am primit. A fost multă empatie între noi. Și la Bruxelles suntem un grup de români care ne înțelegem foarte bine, suntem prieteni, dar cred că proximitatea forțată în care eram la Kabul a dus la o apropierea mult mai rapidă cu colegii mei români de acolo”, povestește Elena Beganu.

Cele două românce spun că s-au obișnuit repede cu mediul de lucru de la NATO, care pentru un vizitator poate părea neprimitor.

Sediul în care își desfășoară activitatea de aproape 50 de ani Cartierul General al NATO de la Bruxelles a fost construit inițial ca un aeroport, fiind un ansamblu de clădiri vechi, îmbătrânite de timp, cu puține etaje, împrejmuit de garduri înalte cu sârmă ghimpată și păzit în permanență.

Până la urmă, susțin ele, rolul celor care lucrează la Secretariatul Internațional este acela de a asigura suport și de a facilita consensul pe diferite subiecte între statele membre, iar la acest lucru se lucrează în permanență, de la un summit la altul.

Există români în toate diviziile Secretariatului Internațional, o performanță considerată de Alina Coca ca fiind o „reprezentare lăudabilă”, în condițiile în care România a devenit membru al Alianței doar puțin mai mult de un deceniu. Spre exemplu, ambasadorul Sorin Ducaru este unul dintre asistenții Secretarului General și coordonează Divizia pentru Riscuri de Securitate Emergente.

Elena Beganu mai povestește că, în 2012, după aproape un an și jumătate, s-a întors de la Kabul la același departament al NATO, pentru a-și continua activitatea. Ea susține că o astfel de activitate i-a fost foarte utilă pentru că rolul celor care lucrează la Cartierul General al NATO de la Bruxelles este să definească politici strategice pentru care, dincolo de competențe, este nevoie și de o experiență operațională.

„Pentru a dobîndi credibilitate, este foarte important să ai o experiență operațională care să te ghideze în chestiunile politice pe care le propunem națiunilor, care sunt cele care decid în final. Însă este important să aibă o bază concretă și corectă a lucrurilor care se întâmplă în lume, ce e fezabil și ce poate fi aplicabil la nivel de teatru de război”, a adăugat tânăra.

Deși a interacționat în anii de studiu în străinătate cu diferite culturi, Elena Beganu a rămas totuși impresionată de impactul cultural al vieții de civil într-un teatru de război.

Și Alina Coca susține că impactul cultural al lucrului într-o echipă multinațională cum este cea de la Cartierul General al NATO poate fi o provocare însemnată.

În ceea ce privește modul în care sunt văzuți românii care lucrează la Cartierul General NATO, Alina Coca susține că aceștia sunt apreciați ca buni profesioniști și au „o școală solidă și o determinare specifică”.

„Determinarea este ceva ce ne caracterizează pur și simplu și este vizibil, recunoscut și de către cei din jur. Ne place și vrem mereu să ducem lucrurile la capăt și să facem aceasta cât mai bine”, precizează tânăra.

„Fără doar și poate, despre colegii mei am auzit vorbindu-se doar de bine, sunt foarte muncitori, există și o determinare, dar sunt și foarte sârguincioși. Faptul că sunt implicați în sarcina lor de lucru este foarte apreciat, iar asta nu e o trăsătură caracteristică tuturor celorlalți colegi”, spune și Elena Beganu.

Româncele spun că România este privită în cadrul NATO ca un stat membru „de nădejde”, care, deși este de doar zece ani în organizație, a reușit să „demonstreze că merită să fie aici”.

Ele spun că, deși sunt plecate de mai mulți ani din țară, nu vor să piardă legătura cu România și iau în considerare întoarcerea în țară la un moment dat.

„Pentru mine este o oportunitate extraordinară să fi putut veni aici și vreau să mă întorc cu expertiza și cu ceea ce am dobândit în România. Ca diplomat român, continuarea firească este revenirea în țară, pentru a folosi această experiență și a o îmbogăți. Deși există multe experiențe valoroase aici, contează mult și ideea de acasă. România este și rămâne un punct primordial de reper pentru mine și – nu în ultimul rând – vreau ca fiica mea, care tocmai ce pășeste pragul spre adolescență, să privească România ca fiind acasă, un loc unic, de care este mândră, așa cum sunt și eu”, spune Alina Coca.

Elena Beganu susține că ia în calcul continuarea în NATO cât de mult posibil, însă, dacă ar fi să pună lucrurile în balanță, descoperă că îi lipsește un anumit „confort psihologic” pe care l-ar regăsi în țară.

„Se fac mulți ani de când trăim aici, suntem cu toții obișnuiți, avem prieteni de toate naționalitățile, e un aspect care ne place foarte mult – acela de a avea prieteni mulți din multe culturi. Dar acasă e tot acasă, nu?”, adaugă românca.