Șapte rețete de finanțare prin șpagă, cu documente și exemple concrete de la PSD, PDL și PNL

„Oficial, în campanii, banii se primesc prin mandatarul financiar, dar știm că se iau și altfel”. Este declarația lui Silviu Bian, fost vicepreședinte PDL Alba, condamnat la 6 ani de închisoare pentru luare de mită, după ce le-a cerut șpagă propriilor angajați, pentru finanțarea campaniei sale electorale.

De multe ori, corupția nu se traduce prin simpla mituire a unui demnitar sau privat, pentru a-și face datoria sau a închide ochii. Din marile dosare de corupție la care procurorii au lucrat în ultimii 25 de ani și în care judecătorii au și dat sentințe, o mică parte, atât cât au putut proba procurorii, arată că banii proveniți din mecanismele de corupție care s-au ramificat către politicieni sau funcționari publici nu alimentează doar buzunarele acestora, ci și conturile partidelor politice din care aceștia provin sau care îi susțin în funcție.Se poate spune, deci, că o parte din sumele de milioane de euro pe care marile partide politice le cheltuiesc în campaniile electorale provin și din corupția pe care oamenii acestor partide o girează sau, în unele cazuri, așa cum arată rechizitoriile, o patronează.

De la modelul patentat de fostul premier PSD Adrian Năstase, care și-a finanțat campania electorală printr-o chetă impusă de Guvern companiilor private, în concursul-marionetă „Trofeul Calității”, până la comisionul rezervat partidului în Prahova, unde firmele de asfaltări cotizau șpaga la baronul PSD Mircea Cosma și la fiul său, de la puii grill de campanie electorală ai lui Florin Popescu (PDL), la șpăgile directe cerute, din datele relevate în dosare, de Horea Uioreanu (PNL), Valentin Preda (PSD) sau Silviu Bian (PDL), mecanismele corupției românești servesc nu doar conturile unor politicieni, ci și bunăstarea partidelor lor în campania electorală.

Gândul vă prezintă cum au funcționat șapte astfel de combinații corupție-partide, în folosul finanțării campaniilor electorale, așa cum reies din documentele juridice oficiale. Dosarele respective sunt fie finalizate cu sentințe definitive, fie constituie deocamdată doar acuzații ale procurorilor, asupra cărora judecătorii se vor pronunța.

Gândul, Ziarul Financiar și Mediafax continuă astfel seria „Tu știi ce mai fac banii tăi?” arătând, în următoarele zile, și lista contractelor electorale acordate, în 2014, în județele Prahova, Brăila și Cluj, pe care le patronează încă titularii acestor dosare. O serie editorială care provoacă partidele la transparență în finanțarea campaniei, companiile la denunțarea presiunilor politice, instituțiile de control la urmărirea mai eficientă a scurgerilor de bani gri către partide și parlamentarii la modificarea legii, prin întărirea ei.

1. Adrian Năstase, PSD. Dosarul „Trofeul Calității” – chetă cu forța la firme, pentru campanie

Dosarul „Trofeul Calității” este cel mai consistent dosar de corupție, care privește finanțarea campaniilor electorale, fiind considerat, de altfel, și cel mai răsunător dosar penal în care, pentru prima dată în România, un înalt demnitar a fost condamnat la închisoare pentru corupție (infracțiunea pentru care a fost condamnat Adrian Năstase este una conexă corupției – folosirea influenței de lider de partid politic, pentru a obține pentru sine sau pentru alții avantaje patrimoniale).

Metoda brevetată de Năstase a fost următoarea: sub pretextul unui concurs-mascaradă – „Trofeul Calității în Construcții”, firme, instituții de stat și persoane fizice (patroni, politicieni, șefi de instituții de stat) au cotizat sume fixe drept taxe de participare la concurs, iar o parte din bani a fost folosită la finanțarea campaniei electorale a premierului Adrian Năstase.

Infografic Gândul

În 2004, Adrian Năstase era premierul României, șeful celui mai puternic partid politic – PSD, și candidatul pentru funcția de președinte al României, cotat cu cele mai bune șanse de câștig. Procurorii anticorupție au demonstrat, iar judecătorii au confirmat faptul că în 2004, campania electorală a premierului Adrian Năstase a fost finanțată ilegal.

Ancheta DNA a arătat că înainte de alegerile din 2004, Inspectoratul de Stat în Construcții (ISC) a organizat un concurs național, în care firme de construcții au concurat cu diverse proiecte pentru construirea unor imobile. De fapt, judecătorii au constatat că „Trofeul Calității” a fost o operațiune ilegală de strângere de fonduri pentru campania prezidențială a lui Adrian Năstase. Firmele erau constrânse să participe la acest concurs-fantomă, plătind taxe de participare care variau de la 500 la 1.500 de lei, constrângerea provenind din faptul că Inspectoratul de Stat în Construcții le autoriza activitatea și clădirile produse, iar neparticiparea le-ar fi atras firmelor prejudicii.

Judecătorii au constatat că din peste 1,7 milioane de euro (70 de miliarde de lei vechi) cât a strâns ISC din taxele de participare la „Trofeul Calității”, aproape 860.000 de euro au fost folosiți apoi pentru achiziționarea de materiale de campanie electorală, pentru Adrian Năstase.

În documentele oficiale, Adrian Năstase și PSD au declarat o sumă de patru ori mai mică, drept cost total al campaniei electorale a lui Năstase – 217.000 euro, au arătat procurorii DNA, acest lucru fiind confirmat de judecătorii instanței supreme.

Potrivit documentelor din rechizitoriul întocmit de procurorii DNA, operațiunea de strângere de fonduri s-a derulat în felul următor:

• Inspectoratul de Stat în Construcții, condus de Irina Jianu, pusă în funcție de Adrian Năstase, a decis organizarea concursului național „Trofeul Calității”.

• Pentru organizarea concursului, au fost contractate mai multe companii ale omului de afaceri Bogdan Popovici.

• La concurs, au participat câteva mii de persoane fizice și firme. Deși de organizarea evenimentului se ocupau companiile lui Bogdan Popovici, firmele de construcție și oamenii de afaceri sau politicienii erau invitați să participe la „Trofeul Calității” de către inspectorii ISC. Presiunea era evidentă, pentru că inspectorii respectivi îi controlau, le dădeau amenzi și le aprobau construcțiile în munca de zi cu zi.

• Taxele de participare, de 500 de lei pentru persoanele fizice și de 1.500 de lei pentru firme, erau colectate tot de către ISC, deși de organizare se ocupau firmele lui Popovici. După ce taxele au fost colectate (peste 1,7 milioane de euro), ele au fost virate de la ISC către firmele lui Bogdan Popovici.

• De aici, o parte din bani (aproximativ 860.000 de euro) a fost apoi transferată către Eurografica, firmă care s-a ocupat de achiziția materialelor electorale pentru campania lui Adrian Năstase.

Fostul premier PSD Adrian Năstase a fost condamnat la doi ani de închisoare în acest dosar, în 2012. Înainte să se prezinte la arest, Năstase a încercat să se sinucidă cu un pistol, fiind însă împiedicat de unul dintre polițiștii prezenți la locuința sa, pentru a-l duce la închisoare. Fostul premier a executat 8 luni din această pedeapsă fiind eliberat condiționat.

CITEȘTE AICI MOTIVAREA INTEGRALĂ A INSTANȚEI SUPREME ÎN DOSARUL „TROFEUL CALITĂȚII” – ADRIAN NĂSTASE.

2. Mircea Cosma, PSD. Contracte de asfaltare și deszăpezire, contra șpagă pentru partid

Președintele Consiliului Județean Prahova, Mircea Cosma (PSD), a fost trimis în judecată în mai 2014, într-un dosar de corupție în care procurorii spun că el și fiul său, deputatul PSD Vlad Cosma, au luat aproximativ 1 milion de euro mită, de la companii care își asigurau astfel câștigarea licitațiilor publice organizate de Consiliul Județean Prahova. În dosar, unul dintre denunțători a declarat că Mircea Cosma și fiul său susțineau că 10% din banii ajung la PSD. Această pistă nu a fost urmărită însă de procurori în acest dosar, fiind posibil ca ea să se constituie într-un nou dosar penal.

Spre deosebire de metoda Năstase, în cazul Cosma procurorii susțin că șpaga intra direct (uneori cu sacoșa) la liderul local al PSD sau la fiul acestuia, deputat PSD, iar acesta o distribuia mai departe la partid, conform afaceriștilor din construcții, presați să plătească ilegal aceste comisioane.

Procurorii au arătat că, folosindu-se de metoda „subcontractării” și a „actelor adiționale”, rețeaua girată de Cosma ajungea să se hrănească cu până la 50% din banii alocați de Consiliul Județean Prahova unui contract public de achiziție, banii ajungând în conturile inculpaților.

Infografic Gândul

Concret, în perioada 2012-2013, au avut loc mai multe întâlniri între reprezentanții celor trei firme de construcții și Răzvan Alexe, o persoană cu notorietate în lumea interlopă din Prahova, prieten cu Vlad Cosma, omul care făcea legătura între firmele mituitoare și baronul PSD Mircea Cosma. Întâlnirile aveau loc într-un birou închiriat de Alexe într-o clădire deținută de o firmă controlată de familia Cosma, într-o comună din Prahova. Aici, se negocia, susțin procurorii, șpaga cu firmele care urmau să câștige diferite contracte atribuite de CJ Prahova. De regulă, înțelegerea era ca 10% din valoarea contractului trebuia să ajungă la Mircea Cosma, care să dea mai departe la PSD, 10.000 de lei să ajungă la Daniel Adrian Alixandrescu, șeful unor departamente din CJ, care se ocupa de atribuirea contractelor publice, iar o treime din valoarea contractului era împărțită în mod egal între Vlad Cosma și Răzvan Alexe.

Primul pas pe care Mircea Cosma, Vlad Cosma, Răzvan Alexe și Daniel Alixandrescu îl făceau înainte ca șpăgile să le intre în cont era să măsluiască licitațiile publice. La aceste licitații, depuneau oferte mai multe firme din grupul celor care lucrau cu rețeaua Cosma, însă doar una dintre oferte era valabilă, celelalte fiind trucate. Acest lucru s-a întâmplat în cazul celor trei contracte analizate de procurorii DNA: „Modernizare DJ 101 I, Buda – Nedelea, jud. Prahova”, în valoare de 5,9 milioane lei, „Lucrări și servicii privind întreținerea curentă a drumurilor publice – plombe”, valoare 2,1 milioane lei și „Servicii de deszăpezire campania 2012 – 2013″, în valoare de de 12,47 milioane lei.

Contractele erau suplimentate în general prin acte adiționale, iar din aceste majorări de preț erau încasate „comisioanele” rețelei Cosma. Astfel, o parte din mita cerută, arată DNA, era plătită chiar din banii publici. Banii erau extrași din conturile firmelor care primeau fondurile de la autoritatea contractantă – CJ Prahova, preluați de oamenii lui Răzvan Alexe și aduși acestuia în sacoșe. Alexe mergea apoi cu banii și îi împărțea, într-o clădire a familiei Cosma, cu ceilalți membri ai rețelei de corupție.

Costin Gimi Palada, denunțătorul din acest dosar, era reprezentantul firmei Cast SRL din Bănești, județul Prahova. Firma sa a câștigat contracte publice în județul Prahova. Afaceristul le-a spus procurorilor că i-a dat lui Vlad Cosma, fiul șefului CJ Prahova, 10 procente din valoarea unui contract oferit de Consiliul Județean, condus de Cosma senior: „Am avut o înțelegere cu Vlad Cosma în sensul de a-i acorda acestuia un procent de 10% din valoarea lucrării pentru ca acesta să intervină la Președintele Consiliului Județean Prahova, care era tatăl său, pentru a le încasa cu prioritate, din lucrările care fuseseră efectuate”.

Banii, cei 10%, urmau să ajungă, susține Palada, în conturile PSD. În dosar nu a fost urmărită însă această pistă, procurorii nu au mai stabilit dacă acești bani au fost până la urmă vărsați în conturile PSD sau dacă au fost utilizați în campania electorală.

STENOGRAME:

Discuție telefonică interceptată de procurorii DNA pe 19 decembrie 2012, ora 15.32, între baronul PSD Mircea Cosma și Răzvan Alexe, prietenul lui Cosma junior:

MIRCEA COSMA: – Da!
ALEXE RĂZVAN: – Alo! Sunt pregătit. Unde te găsesc?
M.C.:- Băi, tu să nu apari pe-aici! Ți-am spus să-l chemi pe BOGDAN să-mi aducă hârtia!
A.R.: – Nu. Bine.
M.C.:- Asta ți-am spus eu când am plecat. Bă, dacă nu țineți minte…! Sunt consilierii județeni: BOGDAN, VITER ălea, ălea…
A.R.: – Gata! Gata, șefu”! Gata!”.
Discuție telefonică interceptată de procurorii DNA pe 16 ianuarie 2013, între Răzvan Alexe și Andrei David Viter, consilier al președintelui CJ Prahova, Mircea Cosma (PSD):
V.D.A.:- Adică nu mai sta tu să te gândești cum e, cum nu e, cum nu știu ce, ăștia-s banii. Te mai interesează pe tine de discuții, de draci, de laci, de nu știu ce. Ăștia-s banii și la revedere! Ce e atâta de discutat, s-o lungim, s-o lălăim, s-o nu știu cum?
A.R.: – Știe fiecare ce-are de făcut, a redus omul din bugetul care l-ai făcut total, aproape la jumătate, ce vrei să-i fac mai mult?

CITEȘTE AICI REFERATUL PROCURORILOR ÎN DOSARUL COSMA

3. „Baronul puilor” Florin Popescu, PDL. 60 de tone de pui grill, pentru îmbunarea alegătorilor din Dâmbovița

Fostul vicepreședinte PDL și șef al Consiliului Județean Dâmbovița, deputatul Florin Popescu, considerat mâna dreaptă a Elenei Udrea, a fost trimis în judecată anul acesta, sub acuzația pentru care a fost condamnat și Adrian Năstase în dosarul „Trofeul Calității”: folosirea influenței de lider de partid, în scopul obținerii de foloase necuvenite.

Concret, Florin Popescu este acuzat de procurorii DNA că în 2012, înaintea alegerilor locale din vară, l-a determinat pe administratorul Avicola Crevedia să-i pună la dispoziție aproape 61 de tone de pui grill (deputatul a ținut să specifice acest atribut al pachetelor de pui), în valoare de peste 100.000 de euro, pe care ulterior i-a distribuit, cu ajutorul primarilor PDL din județ, cetățenilor, pentru a-i influența să voteze la alegerile locale din vara anului 2012. Popescu a candidat și el atunci pentru obținerea unui nou mandat de președinte al CJ Dâmbovița, însă a pierdut în fața lui Adrian Țuțuianu (PSD).

Procurorii susțin că în martie 2012, un intermediar al lui Popescu s-a dus la administratorul Avicola Crevedia și i-a spus că se apropie alegerile locale și că ar trebui să dea fiecărui partid politic important din județ câte 250.000 de euro. Afaceristul nu a acceptat, suma părându-i-se prea mare, însă a fost de acord să cotizeze 100.000 de euro pentru campania partidelor. Ulterior, Florin Popescu s-a dus la Avicola Crevedia și i-a cerut direct administratorului firmei să îi dea 50.000-60.000 de tone de pui grill (adică 60-80 de tone de carne), spunându-i că aceștia vor fi distribuiți cetățenilor din Dâmbovița, înainte de alegeri. Înainte, Popescu își asigurase primarii PDL din județ că le va trimite ajutoare electorale, inclusiv alimentare. Puii au fost depozitați în camerele frigorifice ale altei firme și au fost cărați cu microbuzele în localitățile controlate de PDL.

Filmul operațiunii „puiul grill”, așa cum au descris-o procurorii DNA, arată astfel:

Ianuarie 2012. Florin Popescu s-a întâlnit cu administratorul Avicola Crevedia și l-a asigurat pe acesta că îi va oferi „sprijinul său”. „Discuțiile au avut un caracter protocolar, inculpatul dându-i asigurări administratorului că îl va sprijini în activitățile economice derulate, având în vedere că societățile comerciale administrate sunt mari contribuabili la bugetul de stat”, arată anchetatorii.

Martie 2012. Florin Popescu și administratorul Avicola s-au mai întâlnit și au discutat despre cele 60-80 tone de pui, în valoare de peste 400.000 de lei, pe care urma să o distribuie cetățenilor din județul Dâmbovița.

Aprilie 2012. Pentru că era vorba de o cantitate mare de carne, era necesară depozitarea ei în spații frigorifice, astfel că Florin Popescu și administratorul Avicola s-au întâlnit cu reprezentantul firmei Synergy Invest, care avea astfel de spații. Procurorii spun că pentru a ascunde destinația puilor, cei doi i-au spus celuilalt om de afaceri că este vorba de acțiune caritabilă a CJ Dâmbovița. Au fost întocmite acte false, care atestau că puii erau achiziționați de Avicola de la societatea care administra depozitul frigorific. În realitate, puii erau furnizați de Avicola, iar potrivit actelor, tot Avicola îi achiziționa, ajungându-se în situația ridicolă ca Avicola să își cumpere propriii pui.

Mai 2012. Puii au ajuns la primarii PDL din Dâmbovița. „O parte din puii grill au fost preluați în aceeași seară și în zilele următoare de primarii din trei localități precum și de candidații PDL la funcțiile de primar din alte 8 localități, un coordonator al colegiului PDL fiind cel care a stabilit cantitățile și a supravegheat derularea întregii activități. O altă parte a produselor a fost ambalată de angajați ai SC Alfredo SRL în pungi distribuite în scop electoral cetățenilor din orașul Pucioasa”, spun procurorii DNA.

DNA susține că Florin Popescu și-a făcut și el campanie electorală în localitățile unde au fost împărțiți puii grill.

4. Horea Uioreanu, PNL. Șpaga de 15% pentru deblocarea contractelor publice era „pentru campanii electorale”

Președintele Consiliului Județean Cluj, liberalul Horea Uioreanu, a fost trimis în judecată în 2014, fiind acuzat că a luat șpagă de la oameni de afaceri – un comision de 15% din valoarea contractelor atribuite din fondurile publice pe care le controla. Liberalul ar fi primit 100.000 euro și ar fi urmat să primească încă pe atât, în schimbul atribuirii de contracte de 11 milioane euro, către firme agreate. În fața procurorilor, liberalul Uioreanu s-a apărat, spunând că banii primiți de la oamenii de afaceri nu erau șpagă, ci donații pentru campania electorală a PNL.

Procurorii susțin că Uioreanu a încasat șpăgi de nu mai puțin de 17 ori. În schimbul mitei, Uioreanu a suplimentat contractul pentru construcția unei piste pentru aeroportul din Cluj cu suma de 10 milioane euro, în beneficiul companiei deținute de omul de afaceri Ioan Bene. Anchetatorii susțin că liberalul a aprobat suplimentul de 10 milioane euro prin proceduri de achiziție ilegale.

Uioreanu mai este acuzat de DNA că a cerut de la un alt om de afaceri aproape 700.000 lei mită. În schimbul banilor, Uioreanu și alți complici ar fi trucat licitații publice și ar fi alocat fonduri publice discreționar. Mai precis, firma SC Sinai Comimpex, care aparține omului de afaceri Vasile Pogăcean, avea contracte cu mai multe primării din județul Cluj, iar Uioreanu i-ar fi cerut și ar fi primit mită de la acesta. În schimbul banilor, șeful CJ direcționa fondurile publice cu prioritate fix la primăriile cu care firma lui Pogăcean avea contracte, pentru ca acestea să facă mai repede plățile către firmă. Astfel, ar fi fost direcționate discreționar fonduri în valoare totală de aproape 1 milion de euro, spun procurorii.

În acest dosar a fost trimis în judecată și un director al companiei UTI Systems, deținută de milionarul Tiberiu Urdăreanu. DNA susține că Uioreanu, printr-un consilier județean, i-a solicitat directorului companiei UTI suma de 20.000 euro, în schimbul concesionării parcării și serviciilor de parking din cadrul Aeroportului Internațional din Cluj.

În fața procurorilor, Uioreanu a susținut că a primit bani de la omul de afaceri Ioan Bene, dar că banii ar fi fost sponsorizări pentru campania electorală și în nici un caz mită.

„Sunt în relație apropiată cu Bene Ioan, ne întâlnim, ne vizităm, luăm masa împreună. Recunosc că am primit de la acesta în 2012 și ulterior, diverse sume de bani însă în nici un caz în cuantumul reținut în actul de acuzare și cu certitudine necondiționate de vreo atribuție de-a mea ca președinte al CJ. Nu-mi amintesc și nu-mi dau seama cât aș fi putut primi de la Bene Ioan de-a lungul celor doi ani, probabil că în total mi-a dat 100.000 -150.000 lei, dar toate sumele au fost date pentru campanii electorale și niciodată pentru folos personal„, a declarat Horea Uioreanu în fața procurorilor DNA.

STENOGRAME:

Șeful CJ Cluj, Horea Uioreanu, discută cu Răzvan Marius Pop, consilierul său, despre câtă șpagă mai are să dea un om de afaceri, cu tabelul în față și cifrele pe hârtie:

POP RĂZVAN MARIUS: Deci ai avut așa, în 2012 arierate la Fizeș, 1200, în 2013 la Câțcău OG 28, 200, la Fizeș 1000 și așa…
UIOREANU HOREA DORIN: Da.
POP RĂZVAN MARIUS: La arie….OG 28 a doua tură, la Câțcău atâta…
UIOREANU HOREA DORIN: Astea s-au încasat deja.
UIOREANU HOREA DORIN: Bun, și el o dat…
POP RĂZVAN MARIUS: El o plătit…
UIOREANU HOREA DORIN: Și total cât îi? Îmi spunea că …un miliard și ceva până la urmă.
POP RĂZVAN MARIUS: El o plătit un miliard…
UIOREANU HOREA DORIN: Da.
POP RĂZVAN MARIUS: O sută până acuma.
UIOREANU HOREA DORIN: Bun, deci îi…
POP RĂZVAN MARIUS: Și mai are …
UIOREANU HOREA DORIN: Deci trei.
POP RĂZVAN MARIUS: Aproape trei.
UIOREANU HOREA DORIN: Cu varianta 10 ? Cu varianta 10?

Altă discuție între cei doi:

UIOREANU HOREA DORIN: VASILE mi-o dat 20 de mii, deci să-ți notezi în chestia…20 de mii.
POP RĂZVAN MARIUS: Da, asta vroiam să te întreb, câți ți-o dat ca să știu să-mi notez. Țin evidența totuși.

CITEȘTE AICI RECHIZITORIUL PROCURORILOR ÎN DOSARUL UIOREANU

5. Bunea Stancu, PSD. Cheltuieli de campanie electorală, plătite direct de miliardarul Ioan Niculae

Baronul PSD de Brăila, președintele Consiliului Județean Gheorghe Bunea Stancu, și miliardarul Ioan Niculae, patronul grupului de firme Interagro, au fost trimiși în judecată de DNA în 2012, fiind acuzați de finanțarea ilegală a campaniei prezidențiale a lui Mircea Geoană, candidat la președinția României în 2009. Procurorii susțin că Ioan Niculae ar fi finanțat ilegal campania prezidențială și ar fi oferit suma de 1 milion de euro în același scop. În schimbul banilor, Niculae i-a solicitat lui Bunea Stancu ca în funcții importante cum ar fi cea de ministru al Economiei sau de directori la Transgaz și Romgaz, să fie numite persoane agreeate de miliardar. Practic, din discuțiile interceptate de procurori, dintre Ioan Niculae și Bunea Stancu, rezultă că omul de afaceri s-a angajat să plătească facturile PSD din campania electorală pentru alegerile prezidențiale din 2009, Bunea Stancu fiind doar negociatorul acestor comisioane pentru partid, alături de Viorel Hrebenciuc, care nu a fost pus sub acuzare.

Ioan Niculae a plătit suma de aproximativ 150.000 de euro din milionul promis, către casa de sondare a opiniei publice INSOMAR, spun procurorii. Pentru a masca cumpărarea de influență – banii reprezentau de fapt cheltuieli ale PSD cu sondajele făcute de INSOMAR, între institutul de sondaje și Interagro, firma miliardarului Niculae – a fost încheiat un contract fictiv, arată procurorii.

Infografic Gândul

Concret, susțin procurorii, Ioan Niculae s-a întâlnit în noiembrie 2009 cu șeful CJ Brăila, Bunea Stancu, și i-a spus că este dispus să ofere 1 milion de euro pentru susținerea campaniei PSD și a lui Mircea Geoană pentru Cotroceni. Miliardarul a menționat că aceeași ofertă i-o făcuse și deputatului PSD Viorel Hrebenciuc. În ceea ce privește modalitatea efectivă de plată, Ioan Niculae a menționat că respectiva sumă va fi furnizată indirect, prin achitarea unor facturi ale PSD, puse la dispoziție, conform afirmațiilor omului de afaceri, de către Viorel Hrebenciuc, inclusiv dintre cele rezultate în urma unor sondaje de opinie efectuate de către institutul INSOMAR.

O astfel de plată a fost efectuată pe 10 noiembrie 2009, în valoare de aproximativ 150.000 de euro (641.730 lei), către INSOMAR, susțin procurorii.

În discuția cu Bunea Stancu, miliardarul Niculae a solicitat ca la conducerea Ministerului Economiei, precum și a Transgaz și Romgaz, să fie desemnate anumite persoane pe care le-ar fi putut controla (avansând chiar câteva nume, atât din categoria celor pe care îi agreează, dând ca exemplu pe parlamentarul Iulian Iancu, cât și din categoria celor pe care nu i-ar dori în această poziție, spre exemplu, fostul ministru al finanțelor publice din perioada 2001 – 2004, Mihai Claudiu Tănăsescu), precizând totodată că „trebuie rași mulți de acolo. Dați afară. Că dacă nu dai afară, nu se poate”.

Procurorii susțin că Niculae era interesat de Romgaz și Transgaz deoarece firmele sale aveau datorii la aceste companii, iar pe de altă parte pentru a obține gaz ieftin pentru combinatele sale. Firmele lui Niculae din grupul Interagro – Amurco, Donauchem, Gaprochemical, Amofil, sunt printre cei mai mari consumatori industriali de gaze naturale din România, în 2009 ele reprezentând circa 40% din consumul industrial chimic, cu 1 miliard de metri cubi de gaze. Datoriile Interagro erau însă pe măsură: către Transgaz, ele se ridicau în 2009 la aproximativ 14 milioane de euro, iar la Romgaz, situația era și mai dramatică, Ioan Niculae datorând în 2009, aproximativ 148 de milioane de euro.

STENOGRAME:

Dialog Ioan Niculae – Gheorghe Bunea Stancu, surprins prin înregistrare ambientală de procurorii DNA, la Hotelul Marriott din București:

Niculae: „Măi, zic: eu pot să dau un milion de euro pentru PSD. Dar trebuie să știe cât mai puține persoane. Știi tu (n.a. – Viorel Hrebenciuc) și Ionuț Costea (cumnatul lui Mircea Geaonă, la acel moment președinte EximBank, n.red.), care nu știe decât că m-am întâlnit cu el. El nu trebuie să spună. Atâta dau.”

Niculae: „Nu-mi pasă. Facem împreună. Mergem la el (n.a. – Viorel Hrebenciuc), îi spun: Băi, banii ăia, un milion de euro pe care ți-i i-am dat, că nu dau prea mulți în România un milion de euro, eu i-am dat pentru staff. Pentru ăia la București, Hrebenciuc se ocupă de facturi, că are să-mi dea facturi. E ok. Că el se ocupă de facturi. El zice: Dă-i lu ăla. Dă-i lu ăla!”

Ioan Niculae: „Stănele, du-te la Geoană și spune-i: Am vorbit cu Ioan Niculae, mi-a zis că dă un milion de euro, dar că mă roagă să nu spun că ăla e de la noi pentru … Că tu l-ai delegat pe Hrebenciuc să se ocupe de…”.

CITEȘTE RECHIZITORIUL PROCURORILOR ÎN DOSARUL BUNEA STANCU

6. Valentin Preda, omul lui Radu Mazăre la Transporturi. Șpaga este cerută direct pentru cotizația la campania electorală

Fostul secretar de stat în Ministerul Transporturilor, Valentin Preda, a fost trimis în judecată de DNA pentru că ar fi cerut mită 200.000 de euro, în schimbul urgentării încheierii unui contract pentru extinderea sistemului informatic al rovinietei, între CNANDR și o firmă. Personaj numit în funcție prin susținerea primarului de Constanța, Radu Mazăre (PSD), Preda, alintat în partid „Valerică”, a motivat că pretinde de la un om de afaceri un comision ilegal pentru că PSD îi cere o contribuție mai mare la partid, necesară finanțării campaniei electorale pentru alegerile parlamentare din 2012.

În acest dosar, au mai fost trimiși în judecată, printre alții, Dan Emil Manolachi, fost ofițer de poliție judiciară la DNA, care trafica informații secrete din anchetele DNA, Andrei Ștefan Caunii, reprezentant al firmei care a dat șpaga, și Tudor Gabriel Bohîlțeanu, consilier al fostului ministru al Transporturilor, Ovidiu Silaghi, care a intermediat șpaga.

Concret, Valentin Preda i-a solicitat unui om de afaceri, Andrei Ștefan Caunii, bani pentru a depune în schimb influență și eforturi pe lângă factori de decizie din CNADNR, pentru ca mai departe instituția respectivă să urgenteze negocierile și încheierea contractului cu firma respectivului om de afaceri, care câștigase în 2012 un contract public privind sistemul electronic de roviniete. Deși firma câștigase contractul, negocierile trenau, iar afaceristul Caunii s-a întâlnit cu Tudor Bohîlțeanu, consilierul ministrului liberal al Transporturilor, Ovidiu Silaghi, pentru a vedea ce se poate face. Afaceristul l-a rugat pe consilier să îl informeze și pe Valentin Preda despre doleanțele sale, lucru care s-a și întâmplat. Preda a discutat mai departe cu șeful CNADNR, numit politic, iar contractul dintre instituția respectivă și firma lui Caunii a fost semnat, o lună mai târziu urmând și primele plăți către firmă, tot la insistențele lui Valentin Preda – peste 16 milioane de lei.

În schimbul acestor eforturi, Preda l-a informat pe consilierul Bohîlțeanu să-i transmită afaceristului Caunii că vrea 50.000 de euro. În aceeași perioadă, Valentin Preda s-a răzgândit, cerând mai mult: 200.000 de euro. Motivul: este campanie electorală și are nevoie de bani (urmau alegerile parlamentare din 2012).

Omul de afaceri a fost de acord, cu condiția ca CNADNR să facă și mai multe plăți către firma sa. Inițial, Caunii a încercat să îi plătească lui Preda comisionul ilegal chiar din banii statului român, adică ai CNADNR. El a încărcat un contract de livrare de licențe software către CNADNR cu suma pe care i-o promisese lui Valentin Preda, însă instituția a refuzat semnarea contractului, pentru că firma lui Caunii nu deținea legal licențele. Deși Preda a insistat la CNADNR pentru semnarea contractului, instituția a refuzat. Atunci, omul de afaceri a găsit o altă cale pentru a-l plăti pe ascuns pe Preda: a încheiat un contract fictiv cu o altă firmă, a lui Radu Cătălin, din care banii urmau să fie extrași și dați lui Preda.

Prima tranșă de 50.000 de euro urma să îi fie dată secretarei lui Valentin Preda, însă această întâlnire nu a mai avut loc pentru că ofițerul de poliției judiciară din DNA, Dan Emil Manolachi, i-a avertizat pe cei trei că sunt filați de DNA, care organizase un flagrant. De aici s-a dezvoltat, de fapt, și acest întreg dosar, după ce DNA și-a găsit „cârtița” din interior, iar Manolachi a dat mai multe detalii despre întreaga combinație de corupție în care era implicat Valentin Preda, omul lui Radu Mazăre. De altfel, firul penal al lui Manolachi este unul distinct în acest dosar și arată cum acesta trafica informații și documente strict secrete, din anchetele procurorilor anticorupție, către omul lui Mazăre. În schimb, el spera la o funcție de conducere în Inspectoratul Județean de Poliție Constanța și la angajarea unei rude la filiala constănțeană a Arhivelor Naționale.

CITEȘTE AICI RECHIZITORIUL PROCURORILOR ÎN DOSARUL „VALERICĂ„ PREDA

7. Silviu Bian, PDL. 270.000 de euro șpăgi de la angajații săi, pentru propria campanie electorală

Pe 9 noiembrie 2011, procurorii Direcției Naționale Anticorupție l-au trimis în judecată pe Silviu Bian, fost vicepreședinte PDL Alba și fost șef al Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM), pentru luare de mită în formă continuată. Alături de el, au mai fost trimiși în judecată Cristache Ristea, fost director executiv al Centrului de Formare Profesională a Personalului ANOFM, și Alexandra Maria Țichindelean, fost director al Organismului Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane din cadrul ANOFM.

Potrivit procurorilor anticorupție, în perioada decembrie 2010 – octombrie 2011, Silviu Bian a primit peste 270.000 de euro de la opt angajați în cadrul a două proiecte destinate dezvoltării resurselor umane, finanțate din fonduri europene, pentru a vira 25% din costul acestora, reprezentând cofinanțarea din fonduri proprii, alocate din bugetul asigurărilor pentru șomaj. Practic, Bian a condiționat alocarea fondurilor necesare desfășurării acestor proiecte și deci salariile celor 8 angajați, de șpaga primită. El primea șpaga în pachete.

În fața instanței, Bian a recunoscut că a primit banii, însă i-a descris ca fiind ajutor pentru campania electorală, nu șpagă.

„Recunosc faptele din septembrie, octombrie 2011, țin să menționez că Ristea nu avea cum să îmi dea banii în pachet, pentru că de fiecare dată când veneam la Râșnov bagajele mi le căra șoferul sau Căliman. Am primit bani. Eu am înțeles de la Ristea că el se descurca. Am avut percepția faptului că el coordonează de fapt societatea care derula proiectul. Am luat acești bani pentru a începe să îmi fac campania electorală. Oficial, în campanii, banii se primesc prin mandatarul financiar, dar știm că se iau și altfel. A existat o înțelegere între mine și Ristea, în septembrie 2011, la o întâlnire de la Cluj în care, la un dineu, el mi-a promis că mă poate ajuta, fără a-mi detalia în ce consta ajutorul. Eu, între timp, am plecat în concediu, dar el a continuat să mă cheme la Râșnov. Îmi asum că am primit banii, am avut percepția că sunt bani pentru campania mea electorală și că reprezintă un ajutor de la un prieten, în calitate de persoană fizică, nu de director. De aceea eu cred și acum că banii primiți nu reprezintă mită, iar eu nu pot fi acuzat de luare de mită”, a declarat Silviu Bian în fața instanței.

Silviu Bian a fost condamnat definitiv anul acesta, la 6 ani de închisoare, pentru luare de mită.

STENOGRAMĂ:

„RISTEA CRISTACHE: Bună, GABI!
GABI: Am adus dijmuiala!
RISTEA CRISTACHE: Ia loc!… Ă?
GABI: Am adus dijmuiala pentru… BIAN!
RISTEA CRISTACHE: Mă câți bani ai acolo?
GABI: Nouă mii! Ca de obicei!
[Conform imaginilor, GABI se așază pe scaunul din fața biroului lui RISTEA CRISTACHE, dialogul continuând]
RISTEA CRISTACHE: Îhî! Scrie pe plicu” ăla acolo?
GABI: Poftim?
RISTEA CRISTACHE: Scrie pe plic?
GABI: Domnu” de ne-o da, cât durează totuși comedia asta? Că… deja… nu știu dacă…
RISTEA CRISTACHE: O da Dumnezeu într-o zi…
GABI: Mi se pare că s-a întrecut orice limită. Știți că v-am spus de nu știu câte ori …[neinteligibil]…
RISTEA CRISTACHE: Îhî! Ne-a anunțat că mâine vine încoace!
GABI: …[neinteligibil]… vorbim, că vorbim serios! Ce mai …[neinteligibil]… Nu se mai poate, așa ceva… Știu că nici dumneavoastră n-ați, n-ați acceptat, nici eu și suntem prinși în chestia asta de nici nu mai dormim noaptea. Nu știu! Aproape toți oamenii sunt revoltați și chiar nu se mai poate. Trebuie să facem ceva! Concret.
RISTEA CRISTACHE: …[oftează]…
GABI: Ne gândim la niște măsuri, ce putem face…
RISTEA CRISTACHE: Probabil că…
GABI: Nu știu!
RISTEA CRISTACHE: N-o să mai dăm! Asta e!
GABI: Trebuie să fim, nu știu, mai inteligenți decât el și să vedem cum putem să-l… prindem, cumva, cu chestia asta! E ceva care întrece orice putere de acceptare, nu știu… Cât mai înghițim chestia asta?
RISTEA CRISTACHE: El e acolo unde e și profită de…
GABI: Știu, știu! Ă… Tocmai pentru că e factor de decizie, poate forța nota, dar nu-i normal! Nu-i normal, eu zic că trebuie să facem ceva!
RISTEA CRISTACHE: Bine, GABI, deci, cât ai aici, cât ai aicea? Că nu văd.
GABI: Dacă, dacă n-am fi discutat de atâtea ori, că nu se mai face și de rest. …[vorbește în șoaptă]… Ce vrei tu?
RISTEA CRISTACHE: Nu!
GABI: Trebuie să ne întâlnim sau cum? Nouă mii, nouă mii…
RISTEA CRISTACHE: Bine, lasă-i aicea!
GABI: A fost ca-n fiecare lună de altfel!
RISTEA CRISTACHE: Îhî! Bine!”.