Din dosarele pe care procurorii DNA le instrumentează în această perioadă răzbate damful sufocant al putreziciunii clasei politice românești. Din afișele photoshopate din campanie și zâmbetele sfidătoare ale „atotputernicilor” se alege doar zeama gunoiului care se scurge în urma mașinii de poliție care îi duce spre celule, pe care parfumul Chanel, nici turnat cu sticla, nu-l mai acoperă.
Privindu-i, nu are cum să nu te apuce greața. Auzindu-i vorbind, nu are cum să nu-ți crească tensiunea în vene.
Deunăzi, pe holul Instanței Supreme, înainte de a fi arestată, când a fost întrebată de banii negri cu care fostul soț, Dorin Cocoș, a finanțat campania PDL din 2009, Elenei Udrea i-au dispărut lacrimile din ochi, de cu câteva secunde înainte, și cu o privire metalică a șuierat în fața camerelor: „Nu e un secret așa se finanțează campaniile electorale. De ce vă prefaceți toți că nu știți? Toată societatea, toată clasa politică, toată presa se preface că nu știe”.
Care va să zică, de furat fură toată lumea și voi care știți asta se cheamă că ați furat și voi cu noi.
Eu, personal – și ca mine cred că milioane și milioane de români – nu știu să fi mers cu sacoșa de bani la vreun partid sau să fi plecat cu vreuna acasă. Știu însă sigur un lucru, pe care nu-l spun pentru prima dată: partidele au prosperat în campaniile electorale, în ciuda sumelor infime declarate; sponsorii declarați cu câteva zeci de mii de lei s-au regăsit pe listele de contracte de zeci de milioane de euro cu statul, iar cei care au devoalat aceste rețele au fost târâți, nu o dată, prin tribunale de cei care acum se dau în gât unul pe altul.
La gândul, prin campania „Tu știi ce mai fac banii tăi?” am arătat, folosind documente și date oficiale, cum politicienii, într-o prosperă complicitate cu clienții lor, au supt direct de la robinetul deschis al bugetului statului. Statul despre care, pe rând, fiecare dintre cei care s-a aflat la putere a spus „sunt eu”. În realitate, statul suntem noi, ăștilalți care încercăm să supraviețuim și care sfârșim, în cele mai multe cazuri, prin a fi furați.
Din documentele procurorilor și judecătorilor, harta hoției ni se desfășoară acum și mai monstruoasă.
Așa că, doamna Udrea, ne iertați, chiar n-am știut cât furați ( n.a. în care „doamna Udrea” este o figură de stil, a se citi/ înțelege clasa politică/politicieni).