„Și eu votam împotriva lui Ponta”

La Consiliul Național al PSD nu s-a făcut o analiză serioasă a prezidențialelor pierdute de Ponta, s-au lămurit câteva lucruri, dar a rămas o mare problemă de fond.

1. Ponta și Dragnea conduc partidul cu mână forte și nu există o opoziție reală în partid, singurul pericol venind dinspre DNA. Congresul a fost amânat pentru luna noiembrie, adică la fix un an după pierderea prezidențialelor, de nimeni nu mai știe în partid dacă este Congres ordinar sau extraordinar. Până atunci, toate vocile critice au fost excluse din partid sau s-a dat semnalul că pozițiile critice nu mai sunt tolerate. Baronii sau liderii județeni, depinde cum îi place fiecăruia să le spună, sunt doar o umbră, centrul a învins teritoriul. Clișeul cu Ponta omul baronilor trebuie scos din uz.

2. Ion Iliescu a fost marele absent, mulți interpretând acest lucru ca o dezaprobare a modului în care s-a organizat acest Consiliu Național. Bolnav sau critic la adresa conducerii, Iliescu pare că nu mai este dispus să se implice în viața de partid. Epoca sa a apus, deja în partid se vorbește de dezlipirea etichetei de comunist. A lipsit și Marian Oprișan, cel care se contrase puternic cu Valeriu Zgonea, un apropiat al lui Victor Ponta. Încă o dovadă că „centrul imaculat” a învins temporar.

3. Scena de la Palatul Parlamentului a fost goală, semn că nimeni nu este dispus să privească în ochi sala. Toți liderii s-au pus în primul rând, de s-a întrebat și Mitică Buzatu de la Vaslui dacă le este frică să mai urce pe scenă. Oricum nimeni nu și-a asumat nimic, chiar Liviu Dragnea a spus că nimeni din partid nu este vinovat pentru pierderea prezidențialelor.

4. Lupta anti-Băsescu a rămas ca o reminiscență a anului 2014, pesediștii nu îl contrează încă pe Iohannis. Ponta l-a declarat adversarul PSD, dar tonul a fost moale, jos și fără multe ecouri. Georgică Severin s-a rățoit puțin la Iohannis pentru că participat la o reuniune PPE.

5. Ultimele două teme sunt cele mai sensibile. Prima se referă la justiție. Formal, la propunerea lui Ponta, pesediștii au adoptat o Rezoluție de Integritate, practic un set unitar de sancțiuni în funcție de evoluția dosarului penal al unui membru PSD. Prima problemă este că la acest Consiliu nu a fost prezentat un Statut modificat al PSD, ci doar o Rezoluție. O altă dovadă că Statutul se va modifica cum vor liderii, și nu în Consiliul Național.

Există însă o problemă de dublu limbaj: dacă Ponta, la presiune poporului a cerut aceste reguli dure, baza pesedistă, adică aleșii locali, au strigat cât au putut că sunt lăsați la mâna abuzurilor și terorii DNA. Și nimeni nu i-a contrazis. Aliatul Tăriceanu a cerut ca parlamentarii să voteze potrivit conștiinței proprii, iar Senatul trebuie să dea deja un vot în cazurile Șova și Vâlcov.

Cele două voturi din Senat vor reprezenta adevăratul test al integrității PSD. „Clasa politică nu se reformează cu zgomot de cătușe”, spune vocea lui Tăriceanu ce gândește și Ponta, dar îi e frică să o spună direct. Un vot al senatorilor PSD, care să îi apere pe Șova și Vâlcov, va anula orice discuție serioasă privind orice umbra de reforma în partid. Și Ponta este conștient că se va juca o carte importantă pentru viitorul său politic prin cele două voturi.

6. La final, problema centrală a PSD rămâne credibilitatea lui Victor Ponta. Oricât a încercat analiza sofisticată a lui Dragnea să ascundă cauzele eșecului de la prezidențiale, Ponta a pus punctul pe i: „dacă locuiam în Diaspora și eu votam împotriva lui Ponta”. Cuvinte puține, simple, dar clare, o ghilotină sub care s-a pus singur. Pentru că ele transmit esența: candidatul Ponta nu a fost unul credibil, nu a fost un candidat al cărui cuvânt să conteze în fața oamenilor. Oamenii simt când sunt mințiți.

S-a spus că propaganda lui Iohannis a generat valul de proteste din Diaspora, că s-a mințit despre cota unică, că Ponta a fost etichetat drept omul rușilor și al asistaților social. Dar cum poate uita premierul că trimitea cupoane acasă oamenilor în care spunea că Iohannis va tăia pensiile, că aveau loc campanii demente la televiziunile prietene cum că Iohannis va vinde Ardealul, cum că a vândut copiii în tinerețe și ce fac părinții săi în Germania?!

De ce o propaganda a fost mai bună decât cealaltă? Simplu, pentru că un candidat a fost mai credibil decât celălalt, că minciuna deșănțată, emisiunile comuniste la care participi nu conving exact masa care votează emoțional și din revoltă la prezidențiale: oamenii cu studii superioare, Ardealul, Diaspora activă. Civismul a fost reactivat de minciună și campania murdară.

7. Ponta trebuie să învețe să nu mai mintă. Mulți vor spune că toți politicienii mint, dar Victor Ponta o face de multe ori gratuit, de parcă e parte a ADN-ului său. Normal ar fi ca atunci când îl întrebi ceva simplu, să fii sigur că Ponta nu te-a mințit. Să te poți uita în ochii lui și a doua zi, fără jena că tu ți-ai dat seama că te-a mințit, iar el fără problema că a comis-o din nou. Să nu mai fie nevoie să spună, azi este soare, iar tu să fugi repede la geam să vezi dacă chiar este soare. Cuvântul unui om îl definește pe acesta. Iar Ponta a fost prins de prea multe ori că a mințit.

După acest Consiliu Național, PSD nu s-a reformat, cum tot auzim de trei luni, ci tandemul Ponta – Dragnea și-a conservat pentru încă șase luni puterea în partid. Problemele de fond rămân, iar cea mai mare vulnerabilitate pentru PSD este chiar Victor Ponta. PSD este un castel din cărți de joc, care se poate prăbuși când o singură carte va fi dislocată de la locul ei.