Românii sunt inteligenți, competitivi și muncitori. Le lipsește însă ceva

Studiul realizat de Daniel David are la bază analizarea a 50.000 de români, din diverse zone ale țării. Cercetarea va fi lansată în cursul lunii aprilie, dar părți din ea au fost prezentate deja pe site-ul specialistului. Într-un interviu pentru gândul, Daniel David arată că munca, familia și religiozitatea sunt cele trei repere majore care definesc viața românilor.

CITIȚI MAI JOS INTERVIUL ACORDAT DE DANIEL DAVID:

Gândul: Cum a reieșit că sunt românii din studiul dumneavoastră? Care sunt principalele trei trăsături ale românilor care se desprind din studiul dumneavostră?

Răspunsul la prima întrebare este unul prea complex ca să-l pot sumariza în câteva rânduri. Voi puncta însă câte aspecte. Principalele trei trăsături mai pozitive sunt: potențial intelectual pentru inteligență și creativitate similar cu cel al altor popoare europene din societăți dezvoltate; competitivitatea-românii se compară mereu cu ei înșiși și cu alții pentru a fi în frunte; munca este o valoare importantă, fiind văzută ca mijloc de emancipare socială.

Principalele trei trăsături negative se referă la: neîncrederea în oameni – acesta ne împiedică să construim comunități puternice, noi reușind să generăm mai ales colective, care în condiții negative devin găști/clanuri intolerante – cinismul și scepticismul crescute, universalism și benevolență scăzute.

Alte lucruri care trebuie menționate aici se referă la rolul major al familiei în universul psiho­cultural al românilor, colectivismul acestora fiind focalizat în jurul familiei.

Gândul: Mai ales după ce a fost ales președintele Klaus Iohannis, mulți au spus că românii sunt toleranți cu ceilalți. Ce ne puteți spune despre asta?

Nivelul de toleranță al românilor nu este unul crescut, dacă prin toleranță înțelegem acceptarea și respectul diferenței altora. Dacă prin toleranță înțelegem nepăsarea față de diferența altora, atunci această formă a toleranței poate să fie mai crescută ca prima formă. Suntem însă departe de nivelul vestic al toleranței, așa cum este aceasta promovată în țările/culturile europene moderne.

Gândul: Cât de religioși sunt românii?

Religiozitatea românilor este la niveluri foarte crescute. Dar la o analiză atentă, sub această religiozitate se ascunde adesea o superstiție foarte puternică. Într­-adevăr, religiozitatea românilor nu este una încărcată doar teologic, ci este și una mai « lumească », religia fiiind văzută nu doar pentru mântuire și viața de apoi, dar și în mod pragmatic în prezent.

Gândul: Ce ne puteți spune despre romanii din regiunile istorice ­ Oltenia, Muntenia, Moldova, Transilvania. Știm că oltenii sunt „oameni ai dracului”, moldovenii sunt leneși, ardelenii sunt înceți. Cât de adevărate sunt aceste stereotipuri?

La acest nivel trebuie să facem diferențe între clișee, stereotipuri și realitate. În realitate, diferențele dintre vechile provincii românești definite în sens larg (Transilvania, Moldova și Țara Românească), prin prisma unor aspecte psiho­culturale importante (ex. autonomie, mândrie națională, muncă, valori de emancipare, etc.), nu sunt majore și se vor atenua tot mai mult ca urmare a mișcării populației și a globalizării. Sub aspectul stereotipurilor (« cum credem că este realitatea ») diferențele sunt ușor mai accentuate sub anumite aspecte (ex. « transilvănenii sunt mai muncitori »), dar nu atât de accentuate ca la nivelul clișeelor (ex. « Banatu-­i fruncea »). Scurt spus, elementele comune sunt mai puternice în realitate decât elementele diferențiatoare, iar acest lucru pătrunde și în stereotipuri. Clișeele însă rămân prezente, fiind promovate în forma unei culturi localizaționiste derivată probabil istoric, de către o elită cu acces la spațiul public.

Gândul: Cum s-au schimbat românii de acum comparativ cu cei de acum 100 de ani?

Aici este greu de spus, deoarece acum 100 de ani nu am avut studii de psihologie care să ne spună cum eram. Aveam doar analize mai mult fenomenologico­hermeneutice, care ne spuneau nu „cum eram”, ci „cum am crezut noi sau cei care ne analizau că eram”. Cred însă că aspectele descrise la punctul 1 erau prezente și atunci. Nevoia de securitate și tradiție erau însă probabil mai puternice acum 100 de ani.

Gândul: Cât de mult s-au schimbat românii dupa 50 de ani de comunism?

Spre exemplu, înainte de Revoluția din 1989 cinstea era văzută ca o componentă a autostereotipurilor românilor („cum ne credem”). Acest element nu a mai apărut în autostereotipurile de astăzi.

Gândul: Puteți face un portret al românului care ajunge politician? Sunt românii care ajung politicieni diferiți de ceilalți?

Avansând niște ipoteze – deoarece nu am făcut astfel de analize specifice – aș spune că politicianul român, înțeles prototipic, exprimă descrierile prototipice ale românilor, probabil cu anumite elemente psihologice mai accentuate, elemente care îl împing spre politică: (1) nevoia de putere și (2) cinismul.

Gândul: Cazurile de corupție mare și mică arată că românii o trăsătură mai puțin măgulitoare­ românilor le place să fure. Cât de puternică este o astfel de trăsătură de necinste?

Nu știu dacă le place să fure și nu aș spune așa. Fură mult și pe scară largă mai ales un grup mic și iresponsabil. Ca valori românii sunt – cel puțin în declarații ­ intransigenți față de astfel de lucruri; observați revolta populației când apar astfel de cazuri.

Gândul: În spațiul public s-a tot vehiculat mândria de a fi român. Sunt românii mândri că sunt români? De ce ar trebui să fie mândri că sunt români?

Mândria națională la români este ridicată, dar în general aceasta este comparabilă cu celelalte țări/culturi analizate. Spre exemplu, acesta este la români la un nivel similar cu cea a americanilor, dar ușor mai scăzută decât a polonezilor. Această mândrie are o funcție psihologică, oferind-și semn și semnificație, importante pentru un echilibru psihologic. Dar mândria românilor nu este una dusă în extremă, aceasta coexistând cu imaginea românilor ca cetățeni europeni.

Gândul: La ce sunt buni românii, în sensul de profesiile în care au performanțe bazându-ne pe trăsăturile lor? Au ei vocație pentru ceva anume?

Suntem foarte adaptabili și știm să facem o impresie bună. Avem un potențial bun pentru inteligență și creativitate. Așadar, putem facem față, în funcție de interesele individuale, oricăror situații/provocări. Trebuie însă în primul rând să avem mai multă încredere în forțele proprii, iar în al doilea rând instituțiile socio-culturale să favorizeze transformarea potențialului în realitate.

Cine este Daniel David

Daniel David este profesor de psihologie clinică și psihoterapie (știinte cognitive clinice) la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, directorul fondator al Departamentului de Psihologie Clinică și Psihoterapie din cadrul Universității Babeș-Bolyai, președintele International Institute for the Advanced Studies of Psychotherapy and Applied Mental Health, al Colegiului Psihologilor din România, filiala Cluj (2004-2012) și al Asociatiei de Psihoterapii Cognitive si Comportamentale din Romania (2000-2011).

Studiul privind psihologia poporului român va apărea în primăvara anului 2015. Psihologul a fost inspirat de o serie de lucrări din perioada interbelică ale academicianului Constantin Rădulescu-Motru, care a studiat psihologia poporului român, folosind însă metode mai puțin riguroase.