Traian Băsescu n-ar fi nici primul, nici ultimul politician, de aici sau de aiurea, pe care drogul puterii îl duce pe calea pierzaniei politice. Scos din joc după plecarea de la Cotroceni, fostul președinte dă, cu fiecare ieșire publică, semnele sevrajului tot mai vecin cu delirul. Altfel nu se explică cum, peste noapte, România s-a transformat într-un Guantanamo, cum procurorii aleargă pe stradă politicienii cu scalpuri la cingătoare și, de când Elena Udrea a ajuns în arestul Poliției Capitalei, ăsta este o tortură. Și, pentru final, un scuipat: din silă, nici măcar nu pune mâna pe telefon pentru a-i suna pe mult prea apreciații și competenții ultimilor ani șefi ai SRI sau ai justiției, Florian Coldea, Codruța Kovesi și Livia Stanciu.
Așa s-a înfățișat Traian Băsescu, ieri seară, la B1, în fața poporului căruia îi promisese de curând că-și va apăra mandatul. Cu fratele în arest la domiciliu, cu ginerele anchetat într-un dosar de șantaj și cu protejata sa, Elena Udrea, în arestată pentru corupție, Traian Băsescu s-a sinucis politic, în direct, aruncându-se în cap de pe piedestalul de făuritor al statului de drept, pe care el însuși sau alți admiratori ai domniei sale i l-au ridicat în cei 10 ani de mandat, abia încheiat în urmă cu nici patru luni.
Imaginile înainte și după pot fi lesne surprinse și de un novice. Iată câteva exemple:
Traian Băsescu, 20 decembrie 2014 : „Pot afirma că România a făcut progrese uriașe din 2004 și până acum. Progresele pe care le-a făcut România în justiție nu sunt progrese care s-au datorat neapărat schimbării legilor. Progresele care s-au făcut pentru că procurorii și judecătorii au simțit că sunt liberi, au simțit ca nu mai au o presiune pe ei în a adopta o soluție sau alta; au simțit că oamenii politici nu mai sunt intangibili„
„Dragii mei, vreau să știți că am fost conștient tot timpul că intervențiile frecvente pe această temă, atacurile la instituții care nu își făceau treaba, ca, de exemplu, Parlamentul, la începuturi atacuri la Înalta Curte, la CSM, sunt de natură să-mi aducă prejudicii. Dar am știut în același timp că dacă o să tac la Cotroceni și o să privesc la lipsa de evoluție, niciodată românii nu vor înțelege că aici este cheia evoluției noastre: justiția, justiția aplicabilă tuturor„
„Până când cele două mari partide, PSD și PNL, nu vor fi convinse că asta este soluția reală, iar acum fiind la putere majoritatea PSD, că asta este șansa României – justiția independentă, dar și binefăcută, desigur – până când ei vor internaliza acest lucru și vor fi convinși că ăsta-i drumul, încă mai avem riscul pasului înapoi în justiție. Dar eu sunt extrem de încurajat de discursul lor de după 16 noiembrie. Liberalii au început ceva mai devreme, de prin aprilie. Dar acum a venit și PSD-ul pe același discurs. Iată satisfacția mea, după 10 ani de mandat: să auzi PSD-iștii bătrâni vorbind de stat de drept”.
Traian Băsescu, 6 aprilie 2015: „Văd niște efecte ale noului Cod Penal și niște excese ale procurorilor cu arestările preventive„
„Este un tip de justiție care se face sub o presiune formidabilă. Gândiți-vă la un om care a fost reținut și urmează să fie dus a doua zi la ÎCCJ pentru arestare. Ce se întâmplă automat? E primit cu un cortegiu de presă și cu informațiile toate date presei pentru ce e chemat omul. Deci, pregătirea reținerii se face prin mijloace necinstite, e necinstit să faci așa ceva unui om care e liber, nu e condamnat. Se stă 24 de ore, de regulă se ieșea cu cătușele la mâini la emisiunea unui anumit realizator, un element de presiune formidabilă. Se duce la ÎCCJ, dar delațiunile se răspândesc în presă și judecătorul e în fața opiniei publice. Cine a creat isteria în opinia publică? Procurorii care dau din dosare, avocații n-o fac„
„Știți cum văd eu omul care e dus la arestare? Ca pe o muscă care are toată greutatea instituțiilor statului pe el. Am văzut declarația președintei ÎCCj că vor fi un partener al DNA. Zău? Păi, un inculpat care are pe cap procuror, DNA, SRI, ÎCCJ, nu vă supărați, ce șanse mai are omul ăsta? Ce șanse mai are un om care are instituțiile astea pe el și se duce la ÎCCJ știind că președinta a spus că suntem partenerii DNA-ului? N-are nicio șansă. Nu exclud posibilitatea să se creeze condamnări nedrepte„
„Au fost exemple și în trecut de arestări abuzive, dar niciodată nu s-a acționat cu oarecare salbăticie, procurorii să-și pună scalpuri la cingătoare. (…)Eu le recomand tuturor celor care consideră că au fost arestați abuziv să se adreseze CEDO. Acest proces de guantanamizare trebuie să înceteze”
Traian Băsescu, 4 aprilie 2013: „O aveți pe Codruța Kovesi, ați avut-o șase ani, nu cred că a constatat cineva fraternizarea fostului procuror-general cu oameni urmăriți penal sau intervenții în dosare, chiar dacă eu îi reproșez nerezolvarea dosarului Revoluției”.
Traian Băsescu, 10 aprilie 2013: „A fost cunoscută opțiunea mea legată de Kovesi. Nu are nicio legătură cu vreo altă relație decât aprecierea pentru performanță”.
Traian Băsescu, 20 decembrie 2014: „Codruța, la Sibiu, nu avea foarte multe dosare, dar a avut 100% rată de succes. M-am uitat și că este femeie și cum eu am treaba asta cu femeile să fie promovate, zic o aducem. Sigur, pe urmă și Morar și doamna Kovesi au trecut prin acele procese la Ministerul Justiției, dar au fost sugestii pe care le-am făcut și care s-au dovedit reușite”.
Traian Băsescu, 6 aprilie 2015: „Florian Coldea, Codruța Covesi și Livia Stanciu sunt artizanii acestui mod răvășit de a face justiție, fără respect pentru cel care nu e condamnat. Ce să fac? Vor să mai rămână cinci mandate în funcție. Nu-i sun din silă„.
Și, în final, Traian Băsescu ne anunță că există o conspirație Klaus Iohannis-Victor Ponta, moț și Monica Macovei, pentru ca domnia sa să renunțe la politică.
Dar nu, nici Klaus Iohannis, nici Victor Ponta nu sunt capabili să-l scoată din politică pe Traian Băsescu așa cum el însuși o face. Pot să înțeleg satisfacția fostului președinte din urmă cu patru luni, când de la tribuna Cotroceniului prezenta ca o victorie „să auzi PSD-iștii bătrâni vorbind de stat de drept”. De neînțeles poate fi cum, într-un timp atât de scurt, să devină acel FSN-ist pe care îl anatemiza că politica i se arată doar ca mijloc pentru a-și îndeplini propriile interese. Poate până la urmă, Traian Băsescu nici n-a fost vreodată altceva.
PS. Cred cu tărie că prezumția de nevinovăție este un principiu care trebuie să funcționeze indiferent de numele și funcția pe care un cetățean român a ocupat-o, cum nu exclud apriori un posibil abuz al unei autorități a statului, inclusiv al procurorilor. De asemenea, nu contest progresele pe care România le-a făcut în domeniul justiției în perioada celor zece ani de mandat ai lui Traian Băsescu, însă cui i se datorează acestea, dumneavoastră judecați.